Sindromul alergiei orale

Sindromul alergiei orale este un tip de alergie alimentara caracterizata de o varietate de reactii alergice localizate in cavitatea bucala ca raspuns la consumul anumitor (de obicei proaspete) fructe, nuci si legume si care se dezvolta de obicei la adultii care sufera de rinita alergica. (1)

Sindromul alergiei orale este probabil cea mai frecventa alergie legata de alimente la adulti. Nu este o alergie alimentara separata, ci reprezinta mai degraba o reactivitate incrucisata intre resturi de polen care se regasesc inca in anumite fructe si legume. De aceea, sindromul este observat mai ales la pacientii alergici la polen si este limitata doar la ingestia vegetalelor negatite termic. (2)

Un alt termen pentru sindromul alergiei orale este alergia polen-alimentara. Sindromul poate apare oricind in timpul anului dar este mai prevalent primavara. Pacientii pot dezvolta simptomatologia la citeva minute dupa consumul alimentului, prezentind prurit sau parestezii ale buzelor, limbii, palatului si faringelui, edem orofaringian si senzatia de sufocare. La mai putin de 3% dintre cazuri, simptomele progreseaza la reactii sistemice cum este edemul laringian sau hipotensiune. (3) (1)

Sindromul alergiei orale trebuie controlat terapeutic alaturi de celelalte alergii ale pacientului, mai ales alergia la polen. Severitatea simptomelor poate varia in functie de cantitatea de polen. Sindromul va disparea in 2-3 ani daca pacientul se muta intr-o zona fara polen, desi schimbarea rezidentei determina dezvoltarea unei alergii la polenul local. (1)

Se recomanda evitarea alimentelor care declanseaza sindromul alergiei orale, mai ales nucile. Decojirea si gatirea alimentelor elimina efectele unor alergene cum este marul, dar nu este valabila pentru toate, cum se intimpla in cazul capsunilor sau a telinei.

Antihistaminicele pot ameliora simptomele prin blocarea caii imune. Steroizii orali pot fi de ajutor. Imunoterapia alergica amelioreaza sau vindeca sindromul la unii pacienti. (1) (4)

Mecanism fiziopatologic

Sindromul  alergiei orale este cauzat de reactivitatea incrucisata dintre anumite polenuri si alergiile alimentare. Este un raspuns mediat imun de tip I sau mediat prin IgE, denumit uneori „alergie adevarata”. Sistemul imun al corpului produce anticorpi IgE impotriva polenului, iar acesti anticorpi se leaga si de alte proteine similare structural regasite in plantele asociate botanic. Eliberarea de histamina din mastocitele localizate in orofaringe, intestin si piele cind IgE se leaga de molecule determina inflamatie. (3) (6)

Molecula declansatoare implicata este cunoscuta drept alergen. Alergenii variaza in stabilitate chimica si pot sau nu supravietui digestiei, depozitarii, temperaturilor scazute sau ridicate, gatirii sau pasteurizarii. Proteinele care transfera lipide nu sunt usor denaturate de catre digestie sau gatire si sunt declansatori importanti ai anafilaxiei. (2) (5) (1)

Anticorpii pot reactiona cu secventa lineara (amino acid) a proteinei sau cu un epitop conformational. Daca raspunsul este fata de epitopul conformational, atunci persoana cu sindromul alergiei orale poate consuma alimentul cind este gatit, dar nu si cind este crud. Daca raspunsul este fata de secventa lineara (comun in alergiile la polenul arborilor sau nucilor), atunci gatirea alimentelor nu are efect asupra capacitatii lor de a determina reactii alergice. (3) (7)

Cauze si factori de risc

Sindromul alergiei orale produce simptome cind o persoana afectata consuma anumite fructe, legume sau nuci. Unii indivizi pot prezenta alergie doar la un anumit aliment, iar altii pot prezenta un raspuns alergic la mai multe alimente. (1)

Indivizii cu alergie la polenul arborilor pot dezvolta sindromul la diferite alimente. In timp ce alergia la polenul arborilor a fost inteleasa, cea la polenul ierbii inca este neclara. Mai mult, unii indivizi au reactii severe la anumite fructe si legume care nu intra in nici o categorie speciala de alergie. In ultimii ani, s-a descoperit ca atunci cind este declansata alergia la fructele tropicale, cauza poate fi alergia la latex. (4) (6)

Deoarece proteinele alergene asociate cu sindromul alergiei orale sunt de obicei distruse prin gatire, cele mai multe reactii sunt cauzate de consumul fructelor crude. Principalele exceptii sunt telina si nucile, care pot declansa reactii chiar si dupa gatirea termica. (1) (7)

Reactiile incrucisate

Alergiile la anumite polenuri sunt asociate cu sindromul alergiei orale la anumite alimente. Reactiile pot incepe cu un tip de aliment iar mai tirziu se pot dezvolta si reactii la altele. Totusi, reactia la unul sau mai multe alimente dintr-o categorie nu inseamna neaparat ca persoana este alergica la toate alimentele din acel grup.

Clasificarea alergiilor orale

Au fost descrise mai multe asocieri intre anumite tipuri de polenuri si numeroase categorii de legume si fructe:
Persoanele sensibile la polenul de mesteacan pot avea simptome ale alergiei orale cind consuma urmatoarele alimente:
- alune, mere, caise, cirese, alune de padure
- piersici, patrunjel, capsuni, fructe de padure
- kiwi, morcovi, pere, rosii, cartofi, telina, soia.
Alergiile la polenul ierbii sunt asociate cu sensibilitatea la:
- pepene galben, rosii
- portocale, cirese.
Alergiile la polenul de pelin sunt asociate cu sensibilitatea la:
- pepene, miere de albine, banane
- castravete, dovlecel, seminte de floarea soarelui
- musetel, piper, fenel, patrunjel, morcovi
- telina, coriandru.
Alergiile la polenul de anin sunt asociate cu sensibilitatea la:
- alune, mere, telina, cirese
- capsuni, pere, patrunjel
- fructe de padure, piersici.
Alergia la polenul de ambrozie determina sensibilitate si la:
- pepene, dovlecel, castraveti
- banane, piper verde, ceai de hibiscus sau musetel
- paprika, echinacea, miere de albine, semninte de floarea soarelui. (1)

Semne si simptome

Cei care sufera de sindromul reactiei alergice pot avea diferite reactii alergice care apar de obicei foarte rapid, in citeva minute dupa consumul unui aliment declansator. Cea mai frecventa reactie este pruritul sau senzatia de arsura a buzelor, limbii, canalului auditiv extern si a faringelui. Uneori pot fi declansate si alte reactii localizate ocular, nazal si cutanat. Pot fi observate tumefierea buzelor, limbii si a uvulei si senzatia de dispnee si asfixie. Simptomatologia se poate transforma in anafilaxie. (3) (7)

Daca pacientul inghite alimentul iar alergenul nu este distrus de catre acizii stomacului, exista riscul unei reactii rezultata din eliberarea tardiva de histamina in tractul gastrointestinal. Pot apare varsaturile, diarea, indigestia severa sau crampele abdominale. Rar, sindromul alergiei orale poate fi sever si manifesta prin ameteli, varsaturi, urticarie si hipotensiune.

Cei mai afectati de sindromul  alergiei orale sunt pacientii care au deja rinita alergica in timpul primaverii. Aproape toti adultii cu sindromul alergiei orale au si istoric de rinita alergica datorata alergiilor la polen. (4) (7)

Diagnostic

De obicei pacientul are deja istoric de atopie, personal sau familial. Eczema, simptomele otolaringiene de rinita alergica sau astm vor domina conducind la diagnosticarea gresita a alergiei alimentare. Adesea alergenii alimentari bine gatiti, pasteurizati sau inghetati determina reactii minore datorita denaturarii proteinelor de reactie incrucisata, ducind la intirzierea si confuzia diagnosticului pe masura ce simptomele sunt declansate doar de alimentele proaspete. Diagnosticul corect al tipului de alergen implicat este critica. (3) (1)

Cei care sufera de acest sindrom pot fi alergici la mai multe decit doar la polen. Reactiile orale la alimente sunt adesea auto-diagnosticate de catre pacienti ca fiind cauzate de pesticide sau alti contaminanti. Alte reactii la alimente cum este intoleranta la lactoza si intolerantele aparute prin imposibilitatea de a metaboliza corect chimicalele naturale (salicilatii si proteinele) din alimente trebuie diferentiate de simptomele sistemice ale sindromului alergiei orale.
Criteriul diagnostic principal in sindromul  alergiei orale ramine un istoric precis al simptomelor si eliminarea alimentelor, urmata de teste de provocare. Testarea cutanata este folosita alaturi de istoricul medical. Daca istoricul este pozitiv iar testul cutanat este negativ, trebuie folosite alimentele proaspete. (5) (6)

Tratament

Sindromul alergiei orale nu are din nefericire un tratament specific sau o practica standard, totusi multi doctori sunt de acord ca sindromul trebuie tratat ca o alergie la polen decit ca o alergie alimentara. Folosirea medicamentele disponibile pentru rinita alergica a scazut sau chiar eliminat toate simptomele alergiei orale la unii pacienti. (4)

Profilaxia alimentara

Este cea mai sigura, usoara si buna terapie in sindromul alergiei orale. Evitarea completa a alimentelor declansatoare inseamna si evitarea alimentelor incluse in condimentele universale sau formele deshidratate si pudrele. Deoarece sindromul este cauzat mai ales de alimentele negatite, pacientul poate incerca sa consume vegetalele decojite, pregatite termic (fierte, prajite sau congelate), procesate, pasteurizate. Aceste metode distrug de obicei proteinele sau le modifica structura chimica, pacalind sistemul imun care nu le mai recunoaste. In cazul telinei si a nucilor, aceste metode nu rezolva alergia. (5)

Terapia farmacologica

Desi nu exista nici un medicament pentru sindromul alergiei orale, antihistaminicele si adrenalina pot ameliora simptomele. Persoanele simptomatice si cu istoric de reactii anafilactice severe pot purta la ele o doza injectabila de adrenalina pentru urgente. Nu se recomanda administrarea antihistaminicelor inainte de consumul constient al alergenilor datorita mascarii simptomelor severe. (4)

Imunoterapia

Imunoterapia este un tratament folosit pentru rinita alergica si care a avut succes si la persoanele cu acest sindrom. Poate fi administrata prin medicatie orala sau injectabil. Aceasta presupune administrarea unor cantitati mici din posibilul alergen (polenul), in speranta de a diminua sau preveni simptomele. Un studiu efectuat pe persoanele cu alergie la polen de mesteacan a aratat o scadere cu 80% a simptomelor. Totusi, succesul imunoterapiei in sindromul alergiei orale este atit de inconstant incit multi medici nu o folosesc. (3)