Sindroame psihovizuale

Analizatorul vizual (ochiul) este alcatuit din trei segmente:

• unul periferic senzorial – globul ocular,
• unul intermediar – caile optice (nerv optic, chiasma, bandelete optice, corpii geniculati externi si radiatiile Gradiolet) si
• unul central – centrii corticali (aria vizuala primara 17 si ariile vizuale secundare 18 si 19).

Acestea au rol in interpretarea mesajului vizual la care contribuie si informatii obtinute prin intermediul celorlalte simturi (olfactiv, auditiv, gustativ, tactil).

Imaginea corticala a unui obiect variaza de la un individ la altul, in functie de experienta sa de viata si starea psihica.

Oricare segment al analizatorului vizual poate fi afectat de procese patologice ducand la manifestari clinice distincte.

Sindroamele psihovizuale sunt produse de afectarea ariilor corticale vizuale secundare 18 (parastriata) si 19 (prestriata). In etiologie sunt implicate traumatisme cerebrale, tumori, infectii, intoxicatii, tulburari circulatorii, care produc in timp atrofii ale tesutului cerebral, degenerescente senile.

Sindroamele psihovizuale se impart in:

• sindroame de deficit
• sindroame de excitatie.

Sindroamele psihovizuale de deficit

Agnoziile vizuale se definesc ca fiind anomalii ale perceptiei vizuale (sau doar a anumitor caractere ale perceptiei - forma, culoare etc.) in conditiile pastrarii integritatii cailor senzoriale (glob ocular).

Agnozia vizuala totala consta in imposibilitatea recunoasterii unui obiect cu ajutorul vederii ci doar prin celelate simturi (tactil, olfactiv, auditiv, gustativ) si este sinonima cu cecitatea psihica.

Agnoziile partiale au urmatoarele forme:
a) agnozia pentru fizionomii sau prosopagnozie bolnavii identifica persoanele numai dupa voce, ticuri verbale, miros, alte detalii dar nu prin vedere. Pentru obiectivarea acesteia se foloseste testul „figurilor celebre” adica se ia o revista si i se cere pacientului sa identifice o persoana foarte cunoscuta pe care ar trebui s-o cunoasca (presedintele republicii, fotbalistul lui preferat etc) astfel e pus in situatia de a nu putea folosi celelate simturi.
b) agnozia pentru obiecte cuprinde agnozia pentru culori (imposibilitatea de alege culorile si de a le asocia cu un obiect) si agnozii pentru imagini consta in imposibilitatea de a recunoaste un obiect desenat
c) agnozia pentru simboluri se poate manifesta pentru elemente geometrice (cerc, patrat, triunghi etc.) sau pentru cuvantul scris caz in care se denumeste alexie (bolnavul nu poate citi). Alexia poate fi izolata sau asociata cu afazia (imposibilitea de a vorbi datorita unor leziuni centrale) sau alte tulburari de citire, scriere si vorbire.
d) agnozia spatiala consta in pierderea capacitatii de localizare in spatiu a obiectelor. Clinic se prezinta sub forma unor sindroame:

• tulburari de localizare: pacientul vede si recunoaste obiectul dar nu poate aprecia directia si distanta iar daca este pus sa-l deseneze nu poate deoarece nu are o reprezentare completa a acestuia
• agnozia corporala: pacientul nu poate distinge dreapta de stanga si nici anumite parti componente ale corpului sau.
• tulburari de orientare: acientul nu se poate orienta in camera, nu se poate imbraca sau deschide usa- aspect pseudodemential.
• agnozia spatiala unilaterala pacientul nu poate identifica obiectele aflate intr-o jumatate a campului vizual

e) apraxia vizuala pacientul nu poate desena din memorie un obiect simplu (scaun, masa, etc.).
f) apraxia oculara consta in imposibilitatea de a urmari cu privirea obiectele. Deplasarea de la un obiect la altul se face greoi, in ciuda motilitatii oculare pastrate, adesea prin miscari ale capului. Se asociaza cu tulburari ale simtului spatial si ale atentiei vizuale.

Sindroame psihovizuale de excitatie

Sindroame de excitatie pot fi grupate in trei categorii:
a) Metamorfopsiile sunt reprezentari vizuale deformate din punct de vedere al marimii, numarului, alterari ale culorilor. Asociaza frecvent ameteli si tulburari de orientare temporo spatiala.
b) Halucinozele sunt tulburari senzoriale de scurta durata constand in reprezentari fara obiect. Pacientul este constient de aceasta si nu prezinta stari psihopatice si alterari ale constientei.
c) Halucinatiile vizuale sunt de asemenea reprezantari fara obiect real (formate in lipsa oricarui stimul exterior) dar de care pacientul nu este constient. Pot fi elementare – fotopsii (strafulgerari) sau complexe (personaje, animale, flori).

Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare:

• anamneza amanuntita pentru aflarea conditiilor in care apare simptomatologia
• examen oftalmologic complet pentru relevarea starii de integritate anatomica a globului ocular
• examen neurologic pentru evidentierea tuturor tulburarilor de perceptie
• investigatii paraclinice pentru obiectivarea leziunilor organice suspicionate (radiografie de craniu, computer tomografie, rezonanta magnetica nucleara, electroencefalograma, angiografii, s.a.)
• eventual examen psihiatric daca exista sa zicem o etiologie dubla (psihica si organica).

Tratament

Tratamentul sindroamelor psihovizuale se indreapta catre afectiunile primare si este medical sau chirurgical in functie de caz.