Sforaitul (Roncopatia)

Sforaitul (roncopatia) consta in zgomotele respiratorii care apar in timpul somnului, aproape noapte de noapte. Vorbim de un sforait primar sau habitual atunci cand acesta nu afecteaza functia circulatorie sau procentul de oxigen din sange si nu duce la cresterea reactiilor de trezire pe electroencefalograma. Sforaitul primar se asociaza rareori cu tulburari de somn si oboseala in timpul zilei.

Sforaitul (roncopatia) este un fenomen larg raspandit, care apare in timpul somnului si in majoritatea cazurilor perturba odihna partenerului de pat.

Sforaitul are o prevalenta diferita, in functie de varsta si de sex. Fiecare al treilea barbat si fiecare a sasea femeie de varsta medie sforaie. In aproximativ 5-10% din cazuri una dintre cauzele sforaitului este reprezentata de apneea nocturna si este inclusa in categoria tulburarilor de somn.

Majoritatea persoanelor care sforaie manifesta asa-numitul sforait primar, care nu perturba somnul si, din punct de vedere medical, nu comporta niciun risc pentru sanatate. Tratamentul sforaitului nu este necesar in acest caz.
Insasi persoana care sforaie poate sa actioneze pozitiv asupra problemei sale, prin scaderea in greutate, renuntarea la fumat si limitarea consumului de alcool. Persoanele care sforaie pot sa recurga la o varietate de mijloace tehnice si interventii chirurgicale pentru tratamentul sforaitului, care amelioreaza problema, fara a o rezolva insa complet.

Daca sforaitul se coreleaza cu o disfunctionalitate a aparatului respirator, cum ar fi apneea nocturna sau sindromul obstructiv de apnee nocturna, atunci se va manifesta zgomotos si neregulat (sforait secundar). Somnul pacientului nu este odihnitor, acesta resimtind oboseala in timpul zilei.

Este foarte important sa se faca diagnosticul diferentiat al sforaitului primar cu apneea nocturna, deoarece sindromul obstructiv de apnee nocturna poate avea consecinte pe termen lung si se asociaza cu un ris crescut de boli circulatorii. Aproximativ 4 % din barbati si 2% din femeile de varsta medie sufera de apnee nocturna.

Etiologie

Cauzele sforaitului sunt diverse.

Zgomotul caracteristic din sforait apare la relaxarea muschilor planseului bucal. Pozitia corpului joaca in acest caz un rol important: in timp ce in pozitie decubit dorsal (pe spate) caderea limbii inspre faringe favorizeaza adesea sforaitul, pozitia decubit ventral (pe burta) poate reduce adesea zgomotele din sforait, pana la disparitia lor completa.

Factori de risc

Aparitia sforaitului este favorizata de urmatorii factori:

• Supraponderalitatea: s-a stabilit existenta unui raport intre indicele de masa corporala si aparitia sforaitului. Aceasta corelatie este explicabila prin ingustarea cailor respiratorii datorita depunerii exagerate de tesut adipos in zona gatului.
• Varsta;
• Sexul masculin;
• Consumul de alcool sau de mancaruri grase inainte de culcare;
• Fumatul;
• Ingerarea de somnifere;
• Obstruarea respiratiei nazale (de exemplu datorita unei rinite);

Mult mai rar, zgomotele din sforait apar nu in faringe, ci in cavitatea nazala. Anumite caracteristici anatomice ale cavitatii nazale si ale faringelui pot favoriza sforaitul.

Simptome si diagnostic

Simptomele tipice ale sforaitului primar (roncopatie) sunt:

• Zgomote corelate cu respiratia, care apar in timpul somnului;
• Uscaciune matinala a gurii;
• Tuse iritativa matinala si dureri in gat;
• Eventual oboseala in timpul zilei;

Daca la baza sforaitului se afla o boala, cum ar fi apneea nocturna, pot sa apara si alte simptome:

• Oboseala in timpul zilei, scurte perioade de somn, mai ales in timpul activitatilor monotone (in timpul condusului de exemplu) ; somnul de o secunda;
• Cefalee matinala (dureri de cap) ;
• Diminuarea puterii de concentrare;
• Tulburari de memorie;
• Depresii;
• Tulburari de potenta;

Diagnostic

Diagnosticarea sforaitului presupune pentru inceput o anamneza amanuntita a persoanei care sforaie (istoricul bolilor sale) facuta de un medic de specialitate (somnolog). Pe langa medicii de specialitate ORL, pacientul se poate adresa si unor cadre medicale specializate pe boli ale sistemului respirator si ale sistemului nervos.

Diagnosticul diferentiat cu apneea nocturna

Medicul de specialitate poate face diagnosticul diferentiat intre sforait si apneea nocturna prin clarificarea urmatoarelor probleme:

• Care sunt obisnuintele normale de somn?
• Cum se desfasoara ritmul normal de lucru, respectiv ritmul cotidian?
• Care este comportamentul de seara in privinta bautului si a mancatului?
• Apar tulburari de respiratie in timpul noptii?
• Apar dificultati de adormire sau intreruperi frecvente ale somnului?
• Se resimte oboseala matinala sau pe parcursul zilei?
• Se observa scaderea capacitatii de efort?
• Apar perioade de somnolenta sau chiar de somn rapid (somnul de o secunda) in timpul zilei?
  

Consultul ORL

Anamneza trebuie completata cu un consult ORL: examinarea cavitatii nazale, a faringelui si a laringelui. Medicul de specialitate poate exclude astfel o cauza anatomica pentru sforait.
Masurarea oscilatiilor de presiune din cadrul noptii permite asocierea aparitiei sforaitului cu o anumita inaltime in caile respiratorii superioare (de exemplu nas sau faringe). Aceasta evaluare se face cu ajutorul unui cateter special, bine tolerabil, care se introduce in cavitatea nazala.

Endoscopia

Vizualizarea directa a cailor respiratorii ale bolnavului aflat in stare de veghe, prin endoscopie, vizeaza analizarea marimii amigdalelor, a limbii, a uvulei (omusorului) si observarea anatomiei nazale.

Laboratorul de polisomnografie

Daca sforaitul indica un sindrom de apnee nocturna obstructiva sau o alta patologie a somnului, consultul ORL ar trebui sa se asocieze cu o analiza intr-un laborator de somnografie, pentru monitorizarea somnului pacientului.

Tratament

Tratamentul sforaitului cuprinde o componenta conservatoare si una chirurgicala.

Tratamentul conservator

Cu toate ca nu exista un tratament clasic pentru sforait, care sa le fie de folos tuturor persoanelor, se pot aplica o serie de masuri simple si reguli de comportament care aduc o ameliorare vizibila a problemei.
Toate persoanele care sforaie datorita faptului ca au o greutate corporala prea mare isi pot imbunatati calitatea vietii slabind progresiv. O schimbare considerabila apare si odata cu renuntarea la fumat si limitarea consumului de alcool seara.
In mod general este valabil faptul ca tratamentul sforaitului primar vizeaza excluderea consecventa a factorilor favorizanti.
Prevederile de baza pentru ameliorarea sforaitului sunt:

• Scaderea in greutate;
• Limitarea consumului de alcool seara;
  Dormitul pe burta in cazul sforaitului care se accentueaza sau apare aproape exclusiv in pozitia decubit dorsal (dormit pe spate);

Alte masuri cu efect benefic sunt:

• Renuntarea la fumat;
• Renuntarea la somnifere/tranchilizante;
• Legarea barbiei, daca sforaitul apare doar cand persoana doarme cu gura deschisa;
• Aplicarea unor dispozitive de largire a foselor nazale, daca repiratia nazala este obstruata;

Tratamentul chirurgical

Tratamentul sforaitului pe cale chirurgicala consta in posibilitati de ameliorare a sforaitului variate, de aceea este importanta adaptarea metodei la pacient. Daca rezultatele examenului clinic indica conditionarea anatomica a sforaitului, se poate recurge la masuri chirurgicale, cu scopul de a diminua sforaitul pana in punctul in care nu mai este atat de deranjant. Indepartarea totala a zgomotelor nu este posibila decat in cazuri izolate.

Chirurgia palatului moale
In domeniul cavitatii bucale, pe langa operatia de indepartare a amigdalelor (tonsilectomie), se poate recurge la interventia chirurgicala asupra palatului moale ca optiune de tratament a sforaitului. Tehnicile folosite sunt:

• Chirurgia minimal-invaziva pe baza de frecvente radio: sunt micsorate anumite parti anatomice care determina sforaitul (baza limbii, uvula)
• Uvulopalatofaringoplastia: interventia prin care se indeparteaza omusorul, parti ale palatului moale si, in unele cazuri, amigdalele;
• Uvulopalatoplastia cu laser: indepartarea sau scurtarea uvulei (omusorului);

Deviatia de sept
In cazul in care septul nazal prezinta o deviatie (curbura) sau persoana afectata se plange de obstruarea respiratiei nazale se poate realiza indreptarea pe cale chirurgicala a septului nazal, cu efect de ameliorare a sforaitului.

Evolutie

Sforaitul primar (roncopatia) nu afecteaza starea de sanatate. Daca se respecta cu disciplina tratamentul conservativ (slabitul, etc.), aceasta atitudine promite evolutia benefica a problemei si succes de durata. In cazul metodelor chirurgicale nu se cunosc rezultatele pe termen lung.

Preventie

Profilaxia sforaitului primar (roncopatie) se poate face prin reducerea greutatii corporale (in cazul persoanelor supraponderale) si respectarea unor reguli de comportament amintite mai sus, cum ar fi:

• Limitarea consumului de alcool seara;
• Renuntarea la fumat;
• Renuntarea la somnifere;