Salmoneloza (Enterocolita cu Salmonela)

Salmoneloza este infectia cu bacteria Salmonella, cel mai comun tip de infectie alimentara. Majoritatea persoanelor infectate dezvolta diaree, febra si crampe abdominale in 12-72 de ore de la infectie. Salmoneloza dureaza de obicei 4-7 zile, iar majoritatea bolnavilor nu au nevoie de tratament. Totusi la unele persoane, diareea tinde sa fie severa, iar pacientul necesita spitalizare.

Enterocolita cu salmonela se transmite pe cale fecal-orala prin miini nespalate, alimente si apa contaminata. Simptomele cele mai frecvente sunt: diaree, dureri abdominale, greata, varsaturi, febra, dureri musculare si frisoane. Diagnosticul de certitudine este cultura bacteriana din scaun.

Complicatiile infectiei cu Salmonella includ: bacteriemie, abcese la distanta, in oase, articulatii, tract urinar si plamini.

Tratamentul este indicat pentru salmonelozele severe, deoarece afectiunea este autolimitanta. Antibioticele folosite in astfel de cazuri includ: azitromicina, ciprofloxacin.
Mortalitatea rezulta din deshidratarea severa si colaps circulator si intervine la persoanele debilitate, imobilizate, batrini, copii sau imunosupresati.

Patogenie

Doua specii de Salmonella determina febra tifoida: Salmonella typhi si S.paratyphi, alte specii traiesc doar in tractul digestiv al oamenilor si animalelor: pisici, oi, capre, porci si reptile. Multe dintre acestea determina infectii la oameni: S.enteritidis, S. heilderberg, S.typhimurium, S.cholareaesuis.

Transmiterea Salmonellei se face pe cale oral-fecala, prin igiena deficitara a miinilor, a alimentelor, prin apa contaminata. Cea mai comuna sursa de Salmonella sunt ouale, carnea de vaca si sosurile, fructele de mare.

Deoarece acidul gastric distruge majoritatea bacteriilor ingerate, este nevoie de o cantitate mare de Salmonella pentru a determina infectia. Dupa ingestie mecanismul de infectie este cel enteroinvaziv, bacteriile se vor atasa de peretele intestinal cu structuri spacializate numite fimbrii si pili de adeziune. Sunt endocitate si transportate in lamina propria, unde sunt eliberate. Aici vor induce un influx de macrofage - tipurile tifice, sau neutrofile – cele non-tifice. Inflamatia determina eliberare de substante secretagoge si vasoactive, care vor initia diareea, edemul, hiperemia si exudatul intraluminal.

Severitatea enterocolitei cu Salmonella este determinata nu doar de factorii de virulenta dar si de starea de sanatate a gazdei, astfel cei mai expusi la forme clinice grave sunt batrinii, copii, malnutritii, persoanele cu LES, neoploasme si imunosupresie.

Factori de risc

Urmatorii factori de risc predispun la infectia cu Salmonella:

• consumul de alimente si apa contaminate, care au avut contact cu materii fecala, solul, apa contaminata
• cele mai comune alimente contaminate sunt: sosurile, carnea de vita sau porc, prajiturile cu creme, fructe de mare
• contactul cu animale salbatice sau domestice: oi, capre, vite, porci, reptile
• igiena deficitara a locurilor de gatit, miinilor
• persoane in virsta, copii, imunosupresatii: medicamentos, HIV/SIDA, neoplasme, siclemie.

Manifestari clinice si diagnostic

Semne si simptome

Enterocolita cu salmonela debuteaza la 12-48 de ore e la ingestia bacteriilor. Greata si crampele abdominale sunt primele simptome, urmate de diaree apoasa, febra si varsaturi. Simptomele se remit intr-o saptamina. Unele persoane continua sa elimine bacterii in scaun pentru perioade lungi dupa tratament; acestea se numesc purtatori.

Alte manifestari extraintestinale cuprind:
- cardiovascular: poate produce infectie arteriala sau endocardita
- hepatosplenomegalie
- pulmonar: pneumonia cu Salmonella sau empiemul, sunt manifestari rare si se asociaza cu comorbiditati: neoplasme, diabet, abuzul de alcool
- genitourinar: persoanele cu urolitiaza sau malformatii urinare sunt predispuse la infectii urinare cu Salmonella
- neurologic: meningita cu Salmonella afecteaza de obicei copii
- osoase: artrita septica, osteomielita, mai ales la pacientii cu siclemie
- tegument: febra enterica poate fi asociata cu aparitia de macule rozalii pe piept si abdomen.

Complicatiile care pot aparea in evolutie includ deshidratarea, mai ales la copii si batrini, care poate duce la colaps cardio-vascular si deces.
Bacteriemia apare atunci cind infectia tinde sa se disemineza, determinind osteomielita sau endocardita sau sepsis.

Diagnostic

Testele utilizate pentru punerea diagnosticului de salmoneloza cuprind:
- cultura bacteriana din scaunul proaspat
- diferentierea biochimica a speciilor de Salmonella
- teste de singe - electroforeza, PCR, analiza plasmidica

Tratament

Salmoneloza este de obicei o infectie auto-limitanta. Medicatia antibiotica nu amelioreaza simptomele, chiar poate sa le agraveze, de aceea nu este utilizata de rutina, doar in cazuri speciale, incluzind: malnutriti, copii, batrini, imunosupresati, persoane cu comorbiditati:

• ciprofloxacin - fluroquinolona care actioneaza prin inhibarea sintezei de ADN-bacterian
• azitromicina
• ceftriaxona - cefalosporina de generatia a III-a, actioneaza prin inhibarea sintezei peptidoglicanilor peretelui bacterian
• trimetroprim - sulfametoxazol - inhiba sinteza de acid dihidrofolic si opreste cresterea bacteriana
• cloramfenicol - actioneaza prin legarea la subunitatea ribozomala 50S si blocheaza cresterea bacteriana prin inhibarea sintezei proteice.

In prezent Salmonella este rezistenta la majoritatea antibioticelor folosite in tratament.
Pentru a preveni deshidratarea se administreaza solutii de electroliti si fluide pe cale orala sau parenteral in functie de statusul clinic al pacientului.
Dupa perioada de diaree este indicata o dieta de excludere a laptelui si consumarea preferentiala de orez, banane si pine prajita.
Chirurgia este indicata in complicatiile salmonelozei, in drenarea abceselor, infectiilor articulare si endocarditei.

Prognosticul enterocolitei cu salmonela este de obocei favorabil, diareea se remite in 2-5 zile.