Ruptura de tendon

Ruptura de tendon apare deseori în contextul unor accidente sportive, a unor accidente cu mașina sau a unor accidente produse la locul de muncă și se manifestă din punct de vedere clinic prin deformarea zonei anatomice a tendonului afectat, cu tumefiere locală, echimoze, durera, apariția unor tulburări trofice tegumentare la acel nivel și limitarea mobilității zonei respective.

Diagnosticarea rupturii de tendon se realizează prin examen clinic ortopedic, urmat de efectuarea mai multor investigații imagistice, precum radiografia osoasă, artrografia, tomografia computerizată, scintigrafia osoasă, rezonanța magnetică nucleară. Examenul clinic ortopedic trebuie să cuprindă inspecția și palparea zonei anatomice afectate, evaluarea mobilității aticulare la nivelul tendonului rupt, evaluarea mersului și a ortostatismului (în ruptura de tendon la nivelul membrelor inferioare) și evaluarea globală a gradului de deficiență funcțională.

În continuare vom prezenta pe scurt cele mai frecvente rupturi de tendoane înregistrate în practica medicală, menționând manifestările clinice care le caracterizează, tratamentul corespunzător și modul de evoluție. [1], [2], [3], [4]

 

Ruptura de tendon ahilean

Ruptura de tendon ahilean este una dintre cele mai frecvente rupturi tendinoase înregistrate în practica medicală. Tendonul ahilean asigură inserția mușchilor gambei (mușchiul solear și mușchii gastrocnemieni) la nivelul călcâiului. Cel mai frecvent, ruptura de tendon ahilean apare în mod traumatic, prin contracția violentă a mușchilor gampei care se inseră la nivelul călcâiului.

Cauze

Cel mai frecvent, ruptura de tendon ahilean apare în urma accidentelor sportive sau poate apărea în evoluția unei tendinite (inflamație a tendonului care duce la scăderea rezistenței tendonului). Ruptura de tendon ahilean mai poate fi datorată și altor factori de risc care duc la scăderea rezistenței tendonului, precum administrarea anumitor medicamente (fluorochinolone, steroizi) sau apariția în antecedente a unor afecțiuni cronice (artrita reumatoidă, leucemia, hiperparatiroidismul, dializa renală, bolile metabolice, guta, lupusul eritematos sistemic, infecțiile, diabetul zaharat).

Simptome

Principalele manifestări clinice specifice rupturii de tendon ahilean sunt:

• durere severă, spontană, localizată la nivelul regiunii posterioare a gleznei și a gambelor
• deformarea regiunii posterioare a gleznei sau a gambelor
• imposibilitatea menținerii flexiei plantare
• apariția unei incizuri la o distanță de câțiva centimetri de călcâi
• imposibilitatea utilizării mușchilor de la nivelul gambelor
• imposibilitatea sprijinirii pe vârful degetelor
• apariția unui zgomot asemănător unui trosnet la producerea rupturii de tendon ahilean.

Tratament

Tratamentul de primă intenție administrat în cazul ruptrii de tendon ahilean constă în repaus fizic, aplicarea locală a unor comprese cu gheață, imobilizarea membrului inferior afectat cu ajutorul unui aparat gipsat sau a unei orteze și efectuarea fizioterapiei. Pentru diminuarea durerii sau a inflamației apărute la nivelul tendonului ahilean, se pot administra medicamente antialgice și antiinflamatoare non-steroidiene. În ruptura completă a tendonului ahilean, tratamentul conservator menționat anterior trebuie urmat cât mai repede posibil de tratamentul chirurgical, care presupune efectuare unei incizii la nivelul zonei anatomice de proiecție a tendonului ahilean și sutura capetelor libere de ruptură, cu refacerea integrității tendonului rupt.

Prognostic

Conform studiilor efectuate în acest sens, riscul de reruptură de tendon ahilean este mai redus în urma efectuării tratamentului chirrugical, față de tratamentul conservator. Totodată, tratamentul chirurgical permite reluarea precoce a activităților fizice desfășurate anterior producerii rupturii de tendon.

Sub tratament corespunzător, ruptura de tendon ahilean prezintă evoluție favorabilă, fără risc de apariție a complicațiilor. [1], [2], [3], [4], [5]

 

Ruptura de tendon cvadricipital

Ruptura de tendon cvadricipital este o altă leziuni traumatică invalidantă a părților moi, frecvent înregistrată în practica medicală. Tendonul cvadricipital asigură inserția mușchiului cvadriceps, localizat pe fața anterioară a coapsei, la nivelul polului superior al rotulei. Pe lângă aceasta, tendonul cvadricipital asigură extensia articulației genunchiului, alături de tendonul rotulian și mușchiul cvadriceps.

Cauze

Ruptura de tendon cvadricipital apare în urma scăderii rezistenței acestei structuri anatomice și se datorează următorilor factori de risc:

• tendinita
• laxația
• imobilizarea prelungită a membrelor inferioare
• intervenția chirurgicală desfășurată la nivelul genunchilor
• administrarea de steroizi sau fluorochinolone
• existența anumitor afecțiuni cronice, precum lupusul eritematos sistemic, hiperparatiroidismul, leucemia, boala cronică de rinichi (bolnavii aflați pe dializă renală), artrita reumatoidă, infecția, guta, diabetul zaharat și alte boli metabolice.

Simptome

Printre manifestările clinice specifice rupturii de tendon cvadricipital se numără:

• apariția spontană a durerii la nivelul feței anterioare a coapsei (zona de inserție a tendonului cvadricipital)
• tumefierea coapsei desupra genunchiului
• limitarea funcționalității genunchiului
• apariția hemartrozei (acumularea de sânge la nivelul articulației genunchiului)
• incapacitatea extensiei genunchiului.

Tratament

Tratamentul conservator în ruptura de tendon cvadricipital constă în imobilizarea bolnavului la pat și efectiuarea ședințelor de fizioterapie. Tratamentul chirurgical se adresează rupturii complete de tendon cvadricipital sau în cazul rupturii parțiale de tendon cvadricipital, apărută pe un tendon slăbit sau degenerat. Tratamentul chirurgical constă în reinserția tendonului cvadricipital rupt la nivelul polului superior al rotulei.

Cu cât tratamentul chirurgical este efectuat mai precoce, cu atât șansa de refacere completă a zonei de ruptură a tendonului afectat este mai mare. Efectuarea precoce a intervenției chirurgicale previne întărirea tendonului într-o poziție mai înaltă și cicatrizarea sa. [1], [2], [3], [4]

 

Ruptura tendonului rotulian

Ruptura tendonului rotulian este o altă leziune invalidantă a părților moi, care necesită tratament chirurgical pentru restabilirea funcției articulației gennchiului. Tendonul rotulian sau patelar, alături de tendonul cvadricipital și mușchiul cvadriceps, asigură extensia genunchiului. Ruptura de tendon rotulian apare cel mai frecvent la nivelul zonei de inserție a tendonului pe rotulă, poate fi parțială sau completă și apare deseori în rândul persoanelor de vârsta a doua, care practică sporturi ce implică efectuarea de sărituri și alergatul.

Factori de risc

Printre factorii de risc care pot determina ruptura de tendon rotulian se numără:

• traumatismul tendonului rotulian
• anumite intervenții chirurgicale desfășurate la acel nivel, precum reconstrucția ligamentului încrucișat sau artroplastia totală de genunchi
• scăderea rezistenței tendonului rotulian, secndară administrării de steroizi sau apărută în contextul anumitor afecțiuni, precum tendinita, guta, artrita reumatoidă, leucemia, lupusul eritematos sistemic, diabetul zaharat, hiperparatiroidismul, etc.

Simptome

Ruptura de tendon rotulian este caracterizată din punct de vedere clinic prin:

• deformarea genunchiului, în zona de proiecție a tendonului rotulian rupt
• denivelarea poziției rotulei
• apariția unei incizuri la nivelul polului inferior al rotulei (cea mai frecventă zonă de localizare a rupturii de tendon rotulian)
• dificultate la mers
• durere în zona de proiecție a tendonului rotulian rupt
• limitarea mobilității articulației genunchiului
• incapacitatea de a realiza extensia gambei.

Tratament

Tratamentul rupturii de tendon rotulian este chirurgical și constă în sutura tendonului rotulian la nivelul zonei sale de inserție pe rotulă. În urma efectuării tratamentului chirurgical, se recomandă combaterea durerii și a inflamației locale prin administrarea medicamentelor analgezice și antiinflamatoare. Pe lângă aceasta, se recomandă mobilizarea progresivă a genunchiului afectat, pentru restabilirea funcționalității sale.

Sub tratament chirurgical corespunzător, refacerea integrității tendonului rotulian rupt se realizează rapid, fără complicații supraadăugate și cu retabilirea completă a funcționalității genunchiului. [1], [2], [3], [4]