Rubeola

Rubeola este o boala infecto-contagioasa, ce se datoreaza unui virus ARN din familia togaviridae (genul rubivirus). Inainte de vaccinarea antirubeolica, boala aparea in epidemii, la fiecare 5 -9 ani, in special iarna si la inceputul primaverii, afectand cu precadere copiii, adolescentii si tinerii adulti. Dupa utilizarea vaccinului, numarul cazurilor de rubeola a scazut cu aproape 99%.

In afara sarcinii, rubeola este o boala cu evolutie benigna, ce afecteaza pielea, ganglionii limfatici si mai rar, articulatiile.

In schimb, rubeola este deosebit de grava atunci cand afecteaza femeia insarcinata, neimunizata, in timpul primelor 4 luni de sarcina, deoarece poate antrena malformatii fetale.

Rubeola survine o singura data, datorita imunizarii pe toata durata vietii, pe care o confera virusul. 

Rubeola se transmite pe cale aerogena, prin intermediul picaturilor nazale emise de bolnav, ce se afla in suspensie in aer si patrund in caile respiratorii, determinand aparitia simptomelor. Perioada de incubatie este de 14 -21 zile, cu debutul eruptiei de obicei in a 15-a zi.

Infectia poate fi transmisa timp de cateva zile inaintea aparitiei exantemului, pana la 5 -7 zile dupa aceasta. Virusul poate fi detectat in faringe timp de 7 zile inainte pana la 7 zile dupa aparitia eruptiei.

Perioada de contagiozitate maxima este in timpul aparitiei eruptiei.  Rar, virusul poate fi eliminat din faringe chiar si pana la 15 zile dupa aparitia eruptiei, in cantitati ce scad rapid. Pacientii nu sunt considerati contagiosi dupa 7 zile.

Semne si simptome

Eruptia tipica a rubeolei apare tot mai rar. Formele atipice ale bolii (cele care nu comporta o eruptie cutanata) sunt in prezent cele mai frecvente. Perioada de incubatie dureaza aproximativ 14 - 21 zile.

Perioada de invazie (inceputul primelor semne) dureaza 2 -3 zile si se caracterizeaza prin aparitia unei febre usoare, tuse si faringita. Unii copii prezinta dureri de cap (cefalee) si o stare de indispozitie generala.

In a 3-a zi apare eruptia cutanata sub forma unor pete roz, usor in relief, care se intind in cateva ore pe tot corpul (torace, membrele superioare). Aparitia eruptiei corespunde aparitiei anticorpilor specifici rubeolei. Exantemul dureaza 1- 3 zile, apoi dispare fara a lasa semne si poate fi uneori urmat de descuamare. Uneori, eruptia se aseamana cu cea din scarlatina.

Limfadenopatia (cresterea in volum a ganglionilor limfatici) este generalizata, afectand toti ganglionii, dar in special pe cei de la nivelul gatului si de la baza craniului. Acest semn este mai vizibil in momentul aparitiei exantemului, dar il poate preceda cu o saptamana. Durerea ce insoteste limfadenopatia scade rapid; totusi, cresterea in volum a ganglionilor poate dura cateva zile sau saptamani.

Desi este mai rara la copii, artralgia (dureri articulare) si chiar poliartrita (inflamatia mai multor articulatii) pot surveni la adulti, dar persista rareori mai mult de 2 saptamani. Inflamatia poate fi foarte marcata. 50% dintre femei au artralgii, iar 10% au artrita, la 3 zile de la infectia naturala sau la 2 -6 saptamani dupa vaccinare.

In cazuri rare, episoade recurente de inflamatie a degetelor si genunchilor pot continua mai mult de un an. Foarte rar, starea subfebrila, oboseala cronica si mialgiile (dureri musculare) pot persista timp de cateva luni sau chiar ani.

 

Complicatii

Complicatiile provocate de rubeola sunt rare la copiii si adultii in stare buna de sanatate. Rar, pot surveni encefalita sau nevrita periferica, dar vindecarea este de obicei completa, fara sechele.
Alte complicatii sunt:

• infectia urechii medii – otita medie
• inflamatia articulatiilor – poliartrita
• hemoragii cutanate – purpura
• inflamatia meningelor – meningita (rar)
• febra puternica
• cefalee – dureri  de cap

Rubeola si sarcina

Rubeola are o evolutie benigna la copil si adolescent, dar este grava in cazul femeilor insarcinate neimunizate, in timpul primelor patru luni de sarcina, deoarece poate antrena malformatii fetale.
Sindromul rubeolei congenitale (CRS) este cea mai severa si importanta complicatie a rubeolei si survine la fatul unei femei insarcinate fara imunitate fata de virus. 50% dintre fetii infectati in primul trimestru de sarcina vor fi afectati, iar gravitatea  depinde de varsta gestationala la care s-a produs infectia.

Afectarea fatului survine in general in timpul primoinfectiei mamei. Efectul este neglijabil imediat dupa fecundare pana intr-a 11-a zi de amenoree (absenta menstruatiei). Riscul ajunge la 90% in primele 11 saptamani de amenoree, apoi scade la 25% la sfarsitul celui de-al doilea trimestru (intre saptamana 23 si 24 de amenoree). La sfarsitul trimestrului 3 de sarcina, riscul creste din nou, ajungand la 100%.

• anomaliile oftalmologice sunt cele mai frecvente anomalii (de exemplu, cataracta, retinopatie)
• anomaliile cardiace (persistenta canalului arterial, stenoza pulmonara) pot fi intalnite
• complicatiile auditive se refera la surditatea neurosenzoriala
• tulburari neurologice: meningoencefalita, retard mental cu tulburari de comportament

Daca infectia survine dupa dezvoltarea organelor, riscul malformatiilor scade, in schimb pot surveni: hepatita, splenomegalie (cresterea in volum a splinei), pneumonie, miocardita si/sau osteomielita.
In cazul afectarii maduvei osoase, se pot observa trombocitopenie cu purpura si petesie.

Nou-nascutii cu rubeola congenitala pot transmite virusul prin secretiile nazofaringiene timp de pana la 1 an. La cel putin 85% dintre copiii afectati, excretia virusului are loc la o luna, iar la 1-3% aceasta poate continua pana la varsta de 1 an. Prin urmare, acesti copii sunt considerati contagiosi timp de cel putin 1 an si reprezinta o posibila sursa de infectie pentru gravidele neimunizate, cu exceptia situatiei in care rezultatele culturilor nazofaringiene sau urinare sunt negative in mod repetat.

Diagnostic

La copiii sau adolescentii in stare buna de sanatate, diagnosticul de rubeola este clinic, iar analizele de laborator nu sunt necesare. Cand exista dubii diagnostice, cresterea titrului imunoglobulinelor specifice rubeolice pe o perioada de 2 saptamani indica o infectie recenta. Virusul rubeolic poate fi izolat in secretiile nazofaringiene, sange sau urina.

Din punct de vedere al sanatatii publice, confirmarea unei infectii rubeolice la o femeie insarcinata, la un nou-nascut sau la un sugar este foarte importanta.

O gravida expusa la virusul rubeolic trebuie sa fie testata in urmatoarele 10 zile pentru depistarea anticorpilor specifici rubeolei. In cazul unei eruptii, prelevarile trebuie facute in termen de 48 ore. Prezenta celor 6 imunoglobuline G (IgG) arata contractarea recenta a rubeolei. Daca rezultatele sunt negative, testul trebuie repetat in 3-4 saptamani.

Prezenta anticorpilor la al doilea test, dar nu si la primul, indica survenirea infectiei. Daca rezultatele celui de-al doilea test sunt negative, acesta se repeta in 6 saptamani. Dovada absentei unei contaminari este oferita de IgG negativ la al doilea test. In continuare, este necesara efectuarea unei dozari a imunoglobulinelor in fiecare luna, iar dupa nastere, este necesara realizarea vaccinarii. Rezultatele IgG pozitive si IgM specifice pozitive constituie dovada contaminarii cu rubeola a femeii insarcinate.

Diagnosticul diferential se face cu rujeola, mononucleoza infectioasa si scarlatina (prezenta anginei, insotita de simptome mai grave si de o descuamare).

Tratament si prevenire

Nu exista un tratament specific pentru rubeola, iar boala este de obicei benigna. Bolnavii sunt contagiosi timp de 7 zile dupa debutul eruptiei si trebuie izolati din spatiile publice.

Medicamentele prescrise fac parte din tratamentul simptomatic al rubeolei. Febra ridicata si artralgia sunt rare la copii, totusi se poate administra acetaminofen. La adulti, aceste doua simptome sunt mai frecvente, astfel incat se pot utiliza acetaminofen, aspirina sau medicamente antiinflamatorii nesteroidiene.

Nu exista un tratament adecvat pentru gravidele expuse la virusul rubeolic. Imunoglobulinele nu sunt recomandate decat in cazurile in care intreruperea sarcinii nu este o optiune, deoarece se intalnesc cazuri de CRS (sindromul rubeolei congenitale) la copii nascuti din mame care au primit imunoglobuline la scurt timp dupa expunere.

Vaccinul rujeola-oreion-rubeola (ROR) este administrat intre 12 si 15 luni, dar si adolescentilor care nu au avut rubeola (neimunizati).
Vaccinarea femeilor de varsta reproductiva este de asemenea recomandata, cu utilizarea unor metode de contraceptie timp de o luna inainte si 2 luni dupa vaccinare, din cauza efectelor teratogene (ce pot antrena malformatii fetale) ale vaccinului.

In schimb, vaccinul este contraindicat femeilor insarcinate. De asemenea, pacientii ce efectueaza un tratament cu imunoglobuline trebuie sa evite vaccinarea antirubeolica cu 2 saptamani inainte si 3 luni dupa administrarea imunoglobulinelor. Pacientii ce urmeaza o terapie imunosupresoare nu trebuie vaccinati timp de 3 luni. Vaccinarea se poate efectua la pacientii cu HIV, daca nu sunt imunocompromisi sever.

Imunitatea (protectia impotriva virusului) datorata vaccinului dureaza in medie 3 ani. Reactiile adverse ale vaccinarii sunt eruptia cutanata, febra si/ sau cresterea in volum a ganglionilor limfatici si survin la 5 -12 zile mai tarziu la 5 -15% din copii. Artralgiile (durerile articulare) sunt mai frecvente la femei si in general sunt mai putin severe decat cele intalnite in cazul infectiei rubeolice.