Rinoree (secreții nazale, curge nasul)

Rinoreea sau secreția nazală abundentă este o stare patologică întâlnită frecvent în cadrul afecțiunilor nazale și reprezintă scurgerea unor secreții fluide de la nivelul nasului.

Cele mai frecvente cauze ale rinoreei:

• Inflamațiile mucoasei nazale (rinite acute sau cronice)
• Alergiile nazale (rinita alergică)
• Inflamațiile sinusurilor nazale (sinuzita acută și cronică)
• Traumatismele nazale
• Corpii străini intranazali
• Tumorile nazale (benigne sau maligne).

Tipuri de secreții nazale (rinoree)

Aspectul secrețiilor nazale poate fi sugestiv pentru depistarea bolii cauzatoare. Astfel, secrețiile nazale seroase, de consistență apoasă (cunoscute sub termenul de hidroree), pot sugera apariția unei rinite inflamatorii acute sau a unei rinite alergice.
Rinoreea cerebrospinală sau rinolicvoreea reprezintă prezența lichidului cefalorahidian la nivelul secrețiilor nazale. De obicei, acest tip de rinoree este unilaterală și este secundară traumatismelor cerebrale sau traumatismelor nazale care s-au soldat cu fracturarea osului etmoid (os care intră în alcătuirea piramidei nazale).
Rinoreea mucoasă (secreții nazale de consistență apoasă) poate sugera prezența unei rinite inflamatorii sau alergice cronicizate sau apariția sinuzitei cronice.
Scurgerea nazală cu aspect muco-purulent poate indica prezența rinitei acute supurative, a sinuzitei supurative sau a rinitelor cronice.
Scurgerea nazală cu aspect sangvinolent poate fi secundară unor traumatisme nazale, prezenței corpilor străini intranazali sau poate fi datorată unor formațiuni tumorale benigne sau maligne dezvoltate intranazal.
Scurgerea nazală crustoasă poate sugera prezența rinitei atrofice sau ozenei.

Examenul clinic al pacientului cu rinoree

La examinarea clinică a bolnavului cu rinoree medicul va putea observa anumite aspecte particulare cu privire la scurgerea nazală:

- aspectul, consistența și culoarea,

- locul în care se declanșează rinoreea (în parc sau în grădină - poate sugera prezența unei rinite alergice declanșate la polen; acasă, în timpul efectuării curățeniei interioare - poate fi o alergie la praf, acarieni; în urma unor traumatisme; în urma administrării unor medicamente, etc.),

- momentul în care apare rinoreea (apariția sezonieră, toamna și primăvara, poate sugera prezența unei rinite alergice; la apariția spontană pe timpul iernii poate fi vorba despre o rinită inflamatorie sau o sinuzită, datorate temperaturilor extrem de scăzute) și

- apariția altor manifestări clinice asociate rinoreei (rinoreea însoțită de prurit nazal poate sugera prezența unei alergii nazale; rinoreea însoțită de durere sinusală și febră prezintă risc crescut de instalare a rinitelor inflamatorii sau a sinuzitelor; rinoreea urmată de hemoragie nazală poate fi sugestivă pentru traumatismele nazale sau prezența corpilor străini intranazali; rinoreea localizată unilateral poate sugera prezența unei formațiuni tumorale benigne sau maligne).
- Apariția sezonieră, în fiecare toamnă sau primăvară, a rinoreei apoase însoțită de lăcrimare abundentă, ochi umezi, mucoasă conjunctivală palidă, pruriginoasă sau inflamată poate indica prezența rinitei alergice. Declanșarea acestor manifestări clinice la contactul individului cu părul animalelor, praful de casă, anumite produse cosmetice sau de uz casnic intens mirositoare poate indica, de asemenea, prezența rinitei alergice (alergia mucoasei nazale la praf, puf, acarieni, parfumuri, etc.).
Rinoreea mucopurulentă însoțită de miros putrid la nivelul nasului, durere facială intensă, cefalee și sensibilitatea sinusurilor paranazale la palpare (sinusul frontal și maxilar) poate indica prezența sinuzitei.
Rinoreea unilaterală sangvinolentă, urmată de hemoragie intranazală sau poate indica prezența unui corp străin intranazal sau a unei formațiuni tumorale lezate în urma îcercărilor de evacuare a cavităților nazale. De asemenea, prezența rinoreei unilaterale însoțite de miros fetid poate sugera prezența unui corp străin intranazal care a determinat suprainfecție locală. [1], [2], [3], [4], [5], [6]

Afecțiuni care pot determina apariția rinoreei

Corp străin în nas

Corpii străini intranazali pot reprezenta frecvent o cauză de apariție a rinoreei unilaterale în rându copiiilor mici, a celor cu retard mintal sau în rândul persoanelor adulte cu diferite afecțiuni psihice.
Corpii străini introduși în interiorul cavității nazale pot fi jucării de mici dimensiuni, mărgele, nasturi, baterii mici alune, boabe de fasole, semințe, insecte, etc.
Persistența corpului străin în interiorul cavității nazale poate determina apariția infecției intranazale și obstrucție nazală posterioară, cu risc de aspirație atunci când acesta este împins spre posterior. După o prezență îndelungată a corpului srăin în interirul cavităților nazale, pe suprafața acestuia se depun săruri minerale. Din această cauză corpul străin intranazal primește denumirea de rinolit.
În cazul corpilor străini intranazali, rinoreea este unilaterală, inițial apoasă iar mai apoi sangvinolentă și în caz de suprainfectare purulentă, însoțită de un miros nazal neplăcut, fetid.
Tratamentul presupune extragerea corpului străin prin intermediul unor instrumente speciale (pensă și specul nazal) de către medicul otorinolaringolog, după administrarea locală de fenilepinefrină. Acest medicament oferă o vizualizare mai bună a obiectului intranazal, facilitând extragerea acestuia. Pentru a evita deplasarea posterioară a corpului străin intranazal, cu risc de obstrucție a căilor respiratorii prin aspirație, din cauza mișcărilor bolnavului, se efectuează anestezie generală. [1], [2], [5], [6]

Polipi nazali

Polipii nazali sunt formațiuni tumorale benigne crescute pe suprafața mucoasei nazale. Aceștia pot determina apariția rinoreei. În cadrul polipilor nazali poate apărea rinoree apoasă, însoțită de obstrucție și congestie nazală, hiposie sau anosmie și durere intranazală, în cazul polipilor de dimensiuni mari sau prurit nazal, în cazul polipilor cauzați de rinita alergică.
La examinarea clinică, medicul poate identifica prezența formațiunii polipoase intranazal, pe suprafața mucoasei nazale. În faza inițială, polipul se prezintă sub formă de lacrimă iar mai apoi, la maturitate, polipul îmbracă aspectul unui bob de strugure fără semințe și decojit.
Tratamentul medicamentos presupune administrarea de costicosteroizi (Beclometazonă, Flunisolid) sub formă de aerosoli, de două ori câte două pufuri/nară, în fiecare zi.
Tratamentul chirurgical este necesar atunci când tratamentul medicamentos s-a dovedit ineficient și presupune îndepărtarea chirurgicală a polipului intranazal, intervenție chirurgicală cunoscută sub denumirea de polipectomie. [1], [2], [5], [6]

Rinitele

Rinita inflamatorie, acută sau cronică, reprezintă inflamația mucoasei nazale apărută în urma unei infecții virale, bacteriene (streptococ, stafilococ, pneumococ) sau generată de anumite substanțe iritante.
Rinoreea din cadrul rinitelor inflamatorii prezintă aspect mucos sau mucopurulent și poate fi însoțită de obstrucție sau congestie nazală, edem al mucoasei nazale și vasodilatație, strănut abundent și anosmie.
Tratamentul medicamentos presupune administrarea decongestionantelor nazale (fenilefrină, pseudoefedrină) în cazul rinitelor virale și a antibioticelor conform antibiogramei, în cazul rinitelor bacteriene. În asocierea acestor medicamente poate fi administrat și un antiinflamator (Ibuprofen, Paracetamol) pentru diminuarea inflamației locale. [1], [2], [5]

Rinita atrofică sau ozena este o inflamație a mucoasei nazale apărută în urma atrofierii și sclerozării mucoasei nazale.
Această afecțiune este frecvent întâlnită în rândul persoanelor vârstnice și persoanelor diagnosticate în antecedente cu granulomatoză Wegener.
Rinoreea din cadrul rinitei atrofice este crustoasă și poate fi însoțită de anosmie, prezența unui miros neplăcut intranazal, apariția crustelor la nivelul foselor nazale, epistaxis frevcvent datorită încercărilor ineficiente de golire a cavităților nazale și deformarea foselor nazale.
Tratamentul rinitei atrofice presupune îndepărtarea crustelor și a mirosului neplăcut. Se administrează antibiotice locale, cu aplicare topică (precum Bacitracina), vitamina A și D intranazal și estrogeni cu administrare locală sau parenterală.
Tratamentul chirurgical este indicat în lipsa eficienței tratamentului medicamentos și presupune închiderea chirurgicală a patenței mucoasei nazale. [1], [2], [5]

Rinita alergică reprezintă inflamația mucoasei nazale de cauză alergenică, secundară expunerii la factorii alergenici prezenți în aerul atmosferic (praf, puf, polen, acarieni, păr de animale, mucegai, cosmetice, substanțe chimice, detergenți).
Rinoreea din cadrul rinitei alergice este seroasă, de consistență apoasă, abundentă (fiind cunoscută și sub denumirea de hidroree) și este însoțită de următoarele manifestări clinice: obstrucție nazală bilaterală, prurit nazal; strănut intens, violent, în salve; hiposmie, senzația de presiune la nivel sinusal, iritația mucoasei conjunctivale, prurit conjunctival, lăcrimare; tuse, inițial seacă iar mai apoi productivă, respirație bucală.
Bolnavii cu rinită alergică mai pot prezenta cefalee, fatigabilitate, cearcăne și prezența salutului persoanei alergice, semn clinic caracterizat prin frearea nasului cu podul palmei, frecvent întâlnit în rândul persoanelor alergice.
Diagnosticul de rinită alergică se pune în urma determinării IgE seric. În rândul persoanelor cu rinită alergică, IgE seric prezintă valori crescute.
Tratamentul presupune administrarea unui medicament antihistaminic (Aerius, Ketotifen, Xyzal, Claritine) în asocierea unui medicament antiinflamator (Ibuprofen, Paracetamol). Durata tratamentului medicamentos nu trebuie să fie mai mare de zece zile, din cauza posibilității de creștere a valorilor tensionale în urma administrării îndelungate de antihistaminice.
De asemenea, se mai pot administra corticosteroizi intranazali sau parenterali, decongestionante nazale, antileucotriene (ex. Montelukast, Zafirlukast, Zileuton - medicamente care reduc inflamația de natură alergenică, frecvent utilizate în rândul persoanelor cu astm bronșic alergic) și anticolinergice nazale.
Imunoterapia prin vaccinuri alergenice poate determina remisiunea îndelungată a manifestărilor clinice.
Terapiile alternative precum homeopatia, fitoterapia, acupunctura și Rhinolight (o etodă inovativă, special creată pentru persoanele cu rinită alergică, fără efecte secundare) pot fi, de asemenea, eficiente. [1], [2], [5], [6]

Sinuzita

Sinuzita acută sau cronică reprezintă inflamația sinusurilor paranazale și este de cele mai multe ori datorată infecțiilor virale, bacteriene sau alergiilor nazale. Sinuzita poate reprezenta o complicație a rinitei alergice sau a uor abcese dentare incorect tratate.
Rinoreea din cadrul sinuzitelor este inițial mucoasă, iar mai apoi purulentă și poate fi însoțită de următoarele manifestări clinice: durere facială, senzația de tensiune la nivelul sinusurilor feței, obstrucție și congestie nazală, resimțirea persistentă a unui miros neplăcut (fetid, putrid) în nas, halitoză, hiposmie sau anosmie, cefalee, dentalgii, dureri oculare, tuse productivă în timpul nopții, alterarea stării generale. În cazul sinuzitelor complicate poate apărea febră și frisoane. Uneori poate apărea rinoree sangvinolentă datorită încercărilor frevent și ineficiente ale bolnavilor de a goli cavitățile nazale în vederea obținerii unei respiraii nazale mai bune.
La examinarea clinică a mucoasei nazale, aceasta este turgescentă și prezintă o culoare roșiatică. În sinuzitele complicate pot apărea secreții nazale de culoare galben-verzuie.
Diagnosticul de sinuzită se pune pe baza semnelor și a simptomelor clinice prezentate anterior și pe baza investigațiilor paraclinice efectuate (radiografie de sinusuri anterioare ale feței, CT craniu nativ).
Tratamentul sinuzitelor presupune în primul rând îndepărtarea focarului infecțios de la nivelul sinusurilor paranazale și drenajul colecțiilor purulente. Se administrează antibiotice precum: Amoxicilină, Eritromicină, Penicilină, Cefuroxim, Moxiflocină, Trimethoprim-Sulfamethoxazol.
Pentru drenajul colecției purulente intrasinuzale se efectuează puncție sinusală. De asemenea, drenajul secrețiilor purulente se mai poate realiza și prin aplicarea unor prosoape umede și fierbinți la nivelul zonei afectate, efectuarea inhalațiilor cu aburi sau prin consumarea ceaiurilor calde.
Tratamentul chirurgical este indicat atunci când antibioterapia și puncția sinusală sunt ineficiente. Se poate efectua sinusotomie sfenoidală sau maxilară sau etmoidectomie. [1], [2], [5], [6]

Traumatisme nazale

Traumatsmele nazale pot reprezenta o cauză importantă de apariție a rinoreei sangvinolente însoțită de durere nazală, obstrucție nazală, edem local și echimoze palpebrale.
În cazul fracturării piramidei nazale poate apărea rinoree sangvinolentă însoțită de deformarea regiunii nazale și prezența crepitațiilor osoase la palpare.
În traumatismele cerebrale poate apărea rinolicvoreea (prezența lichidului cefalo-rahidian la nivelul secrețiilor nazale).
Există și cazuri când rinoreea sangvinolentă apărută în cadrul unui traumatism evoluează spre epistaxis (hemoragie intranazală).
Tratamentul presupune întreruperea sângerării prin realizarea hemostazei locale (tamponament compresiv bilateral). În cazul colecțiilor sangvine intranazale neevacuate se efectueză incizie și drenaj. [1], [2], [5]

Tumori nazale

Tumorile nazale, benigne sau maligne, pot reprezenta o altă cauză de rinoree sangvinolentă, din cauza sindromului de compresiune exercitat asupra structurilor din jur de către formațiunea tumorală. Rinoreea sangvinolentă poate fi însoțită de obstrucție nazală și deformarea regunii nazale, datorită prezenței formațiunii tumorale.
Tratamentul presupune îndepărtarea chirurgicală a formațiunii tumorale (intervenție chirurgicală cunoscută sub denumirea de tumorectomie), urmat de tratament chimio- și radioterapic în cazul tumorilor maligne. [1], [2]