Rinita cronica atrofica

Rinitele cronice reprezinta un grup de afectiuni caracterizate de modificari inflamatorii cu repercursiuni frecvent ireversibile ale mucoasei nazale, care au o evolutie variata fie prin producere de secretii (rinita catarala sau purulenta), fie prin hipertrofia pituitarei (rinita hipertrofica), fie prin atrofia ei (rinita atrofica).

Clasificare

Sub denumirea de „Rinita cronica atrofica” se gasesc doua entitati diferite dpdv anatomo-clinic:
- Rinita cronica atrofica banala – care reprezinta consecinta expunerii la noxe profesionale sau a utilizarii excesive de vasoconstrictoare nazale. Pacientul acuza uscaciunea nasului, iar obiectiv se constata paliditatea, subtierea mucoasei si aspectul de „fose largi”. Ca tratament sunt recomandabile instilatiile nazale cu vitamina A uleioasa, cura heliomarina.
- Rinita cronica ozenoasa – este caracterizata de distrofie progresiva cu tendinta la atrofie a mucoasei nazale, secretii purulente, cruste fetide si cacosmie (perceperea oricarui miros ca fiind fetid) care poate evolua pana la anosmie (pierderea partial sau totala a mirosului). Tratamentul este medicamentos (instilatii nazale cu substante uleioase, antibioterapie sistemica si aerosoli conform examenului bacteriologic al secretiei nazale) sau chirurgical (interventii pe sept sau asupra peretelui extern al foselor nazale).

Etilogie

Este incomplet elucidata, cu mentiunile ca rinita cronica ozenoasa:
- apare in jurul pubertatii (niciodata inainte de 8 ani si rar dupa 45 de ani), fiind mai frecventa intre 15-30 de ani;
- intereseaza mai mult sexul feminin, raportul barbati/femei fiind de 1/3;

Anatomie patologica

Leziunile microscopice in ozena sunt reprezentate de:
- atrofie generalizata a pituitarei si a scheletului cornetelor;
- mucoasa devine din cilindrica ciliata, pavimentos stratificata;
- glandele isi pierd caracterele secretorii normale, secretia devenind crustoasa;
- tesutul osos sufera un proces de osteomalacie, de osteita rarefianta, proces care are drept urmare subtierea;

Diagnostic diferential

- in perioada de debut se face cu rinitele si sinuzitele cronice;
- in perioada de stare se face cu rinita atrofica simpla (care apare la persoanele care au teren predispozant, fiind caracterizata de lipsa crustelor specific si de cacosmia subiectiva si obiectiva), sinuzitele cronice (caracterizate de mucoasa congestionata si nu palida, hiperemiata si nu atrofica), patologia tumorala rino-sinusala;

Complicatii

In vecinatate:
- Faringita ozenoasa – determinata de extinderea procesului la faringe si caracterizata de senzatia de uscaciune a gatului. Faringele apare foarte larg, atrofic, iar pe peretele sau posterior se pot pune in evidenta cruste cu caractere similar celor nazale. Lueta apare frecvent prelungita datorita atrofiei musculare;
- Laringotraheita ozenoasa – laringoscopia pune in evidenta prezenta crustelor caracteristice la nivelul glotei, cu predominanta la nivelul comisurii posterioare.
- Complicatii oculare – pacientii pot prezenta uneori blefarita sau conjunctivita cronica determinate de retentioa secretiilor in meatul inferior si infectarea retrograde;
- Complicatii oto-tubare – sunt destul de frecvente, pacientii acuzand hipoacuzie si acufene;

La distanta:
- Complicatii digestive – greata, inapetenta, varsaturi;
- Dureri cranio-faciale;

Semne si simptome

Rinita atrofica simpla – nu are un tablou clinic caracteristic, hipotrofia sau atrofia pituitarei fiind considerate consecutive altor afectiuni ca bolile infecto-contagioase sau faza terminala a ozenei;

Rinita cronica atrofica ozenoasa - are un debut insidios si o evolutie lenta timp de cativa ani. Se poate vorbi de o evolutie in 3 etape:
- perioada de debut – nu exista o simptomatologie caracteristica, dar predomina rinoreea purulenta, hipertrofia cornetelor inferioare si o paliditate a pituitarei. Aceasta perioada trece deseori neobservata de pacient;
- perioada de stare – caracterizata de triada simptomatica: fetiditate, atrofie si cruste. Subiectiv pacientii acuza si dureri la nivelul piramidei nazale, cefalee fronto-occipitala, epistaxisuri (aparute in urma efortului de a elimina crustele). Obiectiv, rinoscopia anterioara descopera fose nazale largi, mucoasa nazala acoperita cu cruste galben-verzui, care se muleaza pe reliefurile foselor nazale, iar rinoscopia posterioara pune in evidenta atrofia similara a mucoasei din cavum si choane.
- perioada terminala – apare dupa varsta de 40 de ani si consta in scaderea in intensitate a simptomatologiei pana la disparitie;

Tratament

Tratamentul este exclusiv simptomatic:

Medical

- spalarea zilnica a foselor nazale cu ser fiziologic caldut care are ca rol indepartarea mecanica a crustelor si consecutiv diminuarea fetiditatii;
- instilatii nazale vitamina A uleioasa care are rol in lubrefierea mucoasei nazale pentru a scadea aderenta crustelor;
- antibioterapia sistemica;

Chirurgical

- combaterea uscaciunii si a crustelor – dirijarea varsarii lacrimilor in meatul mijlociu, implantarea canalului Stenon in sinusul maxilar (are ca scop irigarea continua a mucoasei nazale prin secretia salivara parotidiana);
- stramtarea foselor nazale – prin deplasarea peretilor intersinuzo-nazali spre sept, prin introducerea diverselor substante sau corpuri straine sub mucoasa nazala, intre aceasta si sept, precum si intre mucoasa si peretele extern al fosei nazale, prin transplantarea sub mucoasa foselor nazale de auto sau homogrefe vii, proaspete sau conservate.