Rigiditate articulară

©

Autor:

Rigiditate articulară

Rigiditatea articulară reprezintă limitarea capacității de mobilizare a articulațiilor. Rigiditatea articulară poate apărea spontan sau insidios, poate fi continuă (permanentă) sau intermitentă, apărută doar în anumite circumstanțe.
La baza apariției rigidității articulare se află o varietate de afecțiuni sau condiții patologice. În funcție de boala de fond, rigiditatea articulară poate fi însoțită de numeroase alte manifestări clinice.

În cadrul acestui articol vom aborda subiectul legat de rigiditatea articulară, prezentând cauzele apariției acestei simptomatologii, manifestările clinice asociate rigidității articulare, elementele de diagnostic al rigidității articulare și tratamentul de combatere a rigidității articulare. [1], [2]

De ce apare rigiditatea articulară

Rigiditatea articulară poate apărea în evoluția următoarelor afecțiuni sa condiții patologice:


De asemenea, pot fi descriși anumiți factori favorizanți, care prin prezență pot facilita apariția rigidității articulare. Dintre aceștia amintim temperaturile scăzute, vântul rece și clima umedă. [3], [4], [5]

Simptome asociate cu rigiditatea articulară

Rigiditatea articulară poate fi însoțită de numeroase alte manifestări clinice, în funcție de boala de fond. Cel mai frecvent, rigiditatea articulară este însoțită de:


În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni care duc la apariția rigidității articulare și tabloul clinice care le caracterizează:

Artrită

Pe lângă rigiditate articulară apare inflamarea articulațiilor (care devin calde, eritemațiate, edemațiate și tumefiate), febră sau subfebrilități, oboseală, parestezii sau amorțelir la nivelul mâinilor, inapetență și scădere ponderală.

Artroză

Rigiditatea articulară poate fi însoțită de durere articulară, creșterea în dimensiuni a articulației afectate (edem articular), limitarea mobilității la nivelul articulației afectate, apariția cracmentelor la mobilizarea articulației afectate, deformare articulară.

Gută

Caracterizată prin rigiditate articulară, inflamare articulară (edem, eritem, tumefiere și creșterea temperaturii la nivelul articulației afectate), febră, frisoane, dureri articulare nocturne intense care trezesc bolnavul din somn, disconfort articular, prurit tegumentar, exfolierea pielii la nivelul articulației bolnave, limitarea mobilității articulației afectate.

Tumori

Rigiditatea articulară poate fi însoțită de durere articulară sau osoasă, deformarea articulației afectate, parestezii, slăbiciune musculară, scăderea tonusului muscular, scădere ponderală, oboseală și alte manifestări clinice datorate sindromului de compresiune exercitat asupa tumorii și perturbării funcționalității celorlalte structuri înconjurătoare.

Bursită

Rigiditatea articulară poate fi însoțită de durere (accentuată la mobilizarea articulației afectate), edem, eritem, sensibilitate și creșterea temperaturii la nivelul articulației afectate.

Spondilită anchilozantă

Caracterizată prin rigiditate articulară, durere și edem articular, durere toracică și lombară, entezită, dactilită, afectarea mucoasei oculare și afectarea unor organe interne.

Lupus eritematos sistemic

Printre manifestările clinice specifice se numără rigiditatea articulară alături de duree articulară, febră, oboseală, căderea părului, erupții cutanate, fotosensibilitate, sindrom Raynaud și modificarea unghiilor.

Sclerodermie

Rigiditatea articulară prezentă poate fi însoțită de afectarea articulațiilor de la nivelul degetelor (sclerodactilie), sindrom Raynaud, artrită, dureri articulare, disfagie, disfuncție esofagiană, tumefacție cutanată, scăderea motilității intestinale, afectare renală severă, afectare pulmonară, etc.

Leucemie

Printre manifestările pecifice se numără rigiditatea articulară, slăbiciunea generalizată, febra, oboseala, scăderea ponderală inexplicabilă, sindromul hemoragipar (caracterizat prin diferite tipuri de hemoragii-epistaxis, gingivoragii, echimoze, peteșii, etc.), transpirația abundentă, apariția adenopatiilor, durerea sau sensibilitatea osoasă, splenomegalia, hepatomegalia, creșterea frecvenței infecțiilor.

Mononucleoză infecțioasă

Este caracterizată de febră, cefalee, oboseală marcantă, rigiditate articulară, cefalee, slăbiciune musculară, adenopatie, durere în gât, inapetență, erupții cutanate, splenomegalie, hepatomegalie.

Tendinită, Tenosinovită

Printre manifestări se numără durerea și rigiditatea articulară, edemul, eritemul și tumefierea articulației și a tendonului afectat.

Hepatită

Rigiditatea articulară poate fi asociată altor manifestări clinice: durerile articulare, febra, durerea abdominală, oboseala, grețurile și vărsăturile, inapetența, scăderea ponderală, icterul sclero-tegumentar, hepatomegalia.

Osteomielită

Dureri osoase și articulare, oboseală, scădere în greutate, febră, creșterea temperaturii la nivelul segmentului osos afectat, sensibilitate locală, edem și eritem local, contractura musculaturii paravertebrale.

Oreion

Printre manifestările clinice specifice amintim febra, frisoanele, astenia, oboseala, cefaleea, durerile articulare și musculare, rigiditatea articulară, tumefierea unilateală sau bilaterală a glandei parotide, scăderea secreției salivare cu apariția gurii uscate, etc.

Rubeolă

Se caracterizează prin febră, frisoane, cefalee, oboseală, inapetență, indispoziție, iritabilitate, disfagie, mialgii, artralgii, rigiditate articulară, erupție cutanată, adenopatie laterocervicală și submandibulară.

Psoriazis

Pe lângă modificările cutanate specifice (pete cutanate de culoare argintie, care se descuamează, lăsând pielea uscată și crăpată, cu tendință la sângerare), mai poate apărea rigiditate articulară, durere articulară, prurit sau arsuri tegumentare și modificări unghiale.

Sindrom Reiter

Printre manifestările clinice specifice se numără edemul, eritemul și tumefierea articulară datorate inflamației articulațiilor și a tendoanelor din organism, durerea de spate, rigiditatea articulată, febra, oboseala și scăderea ponderală.

Tuberculoză osteo-articulară

Caracterizată prin durerea articulațiilor afectate, rigiditate articulară, febră sau subfebrilități, transpirații nocturne, astenie, oboseală, inapetență, insomnii. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticul rigidității articulare

Diagnosticarea afecțiunilor care produc rigiditatea articulară necesită efectuarea unei anamneze amănunțite, a unui examen clinic complet al bolnavului în cauză și a unor investigații paraclinice specifice.

Anamneza trebuie să cuprindă date cu privire la momentul apariției rigidității articulare și celelalte simptome asociate, modul de evoluție a acestei simptomatologii din momentul apariției și până în momentul prezentării bolnavului la medic (ce anume a determinat bolnavul să se prezinte la medic), afecțiunile de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, condiții de viață și de muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool, medicamente administrate.

La examinarea clinică a bolnavului, medicul poate decela prezența anumitor semne clinice sugestive pentru una dintre afecțiunile descrise anterior (precum semne specifice nflamării articulare în cazul bolilor inflamatorii articulare, apariția adenopatiilor în cazul bolilor autoimne sau hematologice, etc.).

Investigațiile paraclinice recomandate pentru a diagnostica rigiditatea articulară pot fi diferite, în funcție de afecțiunea suspicionată.

  • În caz de suspiciune a artritei reumatoide, se recomandă determinarea factorului reumatoid și a anticorpilor anti-protenine citrulinate (ACPA), axaminarea lichidului sinovial, biopsia sinovială, ecografia articulară, examenul radiologic al articulației afectate și rezonanța magnetică nucleară a articulației afectate.
  • Dacă se suspicionează apariția spondilitei anchilozante, se recomandă efectuare unei radiografii a articulației sacroiliace și a coloanei vertebrale.
  • În caz de suspiciune a lpusului eritematos sistemic, se recomandă determinarea hemoleucogramei complete, a anticoagulantului lupic și a timpului parțial de tromboplastină, a anticorpilor antifosfolipide și a anticorpilor anticardiolipină, determinarea anticorpilor antinucleari, determinarea nivelului complementului hemolitic CH50- (în special a fracției C3) și a comlexelor imune circulante.
  • În caz de suspiciune a tuberculozei osteo-articulare, se recomandă examen radiologic al segmentului de os sau a rticulației afectate, tomografia computerizată, rezonanța magnetică nucleară, examenul bacteriologic și determinarea intradermoreacției la tuberculină.
  • În cazul sclerodermiei, se recomandă determinarea anticorpilor anti-topoizomerază-I, anticorpilor anti-centromer, anticorpilor anti U3-RNP și a anticorpilor anti ARN-polimerază III, radiografia oaselor mâinii, radiografia pulmonară și digestivă, tomografia computerizată de torace sau rezonanța magnetică nucleară de torace, biopsia cutanată și examenul histopatologic.
  • În caz de suspiciune a uneia dintre bolile infecțioase prezentate anterior (precum oreion, rubeolă, mononucleoză infecțioasă, etc.), se recomandă efectuarea testelor bacteriologice.
  • În cazul osteomielitei se recomandă determinarea testelor bacteriologice (culturi, antibiograma) și efectuarea scintigrafiei osoase, radiografiei osoase, tomografiei computerizate și a rezonanței magnetice nucleare. Biopsia osoasă și examenul histopatologic pot fi și ele utile pentru diagnosticarea osteomielitei.
  • În caz de suspiciune a leucemiei poate fi recomandată determinarea hemoleucogramei, medulograma, imunofenotiparea, examenul citochimicexaminări moleculare medulare, examinări genetice și multe alte tipuri de investigații paraclinice.
  • Pentru diagnosticarea hepatitei se recomandă efectuarea testelor serologice, determinarea transaminazelor (TGO, TGP) și a bilirubinei (totale și directe), efectuarea biopsiei hepatice și a examenului histopatologic, efectuarea testelor hepatice non-invazive (precum FibroScan, FibroMax, etc.). [1], [2], [3], [4], [5]


Tratamentul rigidității articulare

Tratamentul artritei reumatoide presupune administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (precum Ibuprofen, etc.), glucocorticoizi și medicamente remisive sintetice (precum Metotrexat, Sulfasalazină, Ciclofosfamidă, Azatioprină, etc.) sau biologice (agență anti-TNF alfa, precum Adalimumab, Infliximab, Certolizumab, etc.). În formele severe de boală poate fi recomandat tratamentul chirurgical, care poate consta în artroplastia cu protezarea totală a articulației afectate și sinovectomie.

Tratamentul spondilitei anchilozante este asemănător tratamentului artritei reumatoide și constă în administrarea medicamentelor antiinflamatoare nonsteroidiene, a glucocorticoizilor și a terapiei biologice cu agenți anti-TNF alfa (anti-factor de necroză tumorală alfa), precum Adalimumab, Certolizumab, Ingliximab, Golimumab, etc. În formele severe de boală poate fi necesar tratamentul chirurgical, care constă în osteotomie sau artroplastie.

Tratamentul lupusului eritematos sistemic constă în administrarea antimalaricelor de sinteză (Dapsonă), a corticosteroizilor (Prednison), a antiinflamatoarelor nonsteroidiene (Ibuprofen, Piroxicam, etc.) și a medicamentelor imunosupresoare (precum Azatioprină, Ciclofosfamidă, Metotrexat, etc.). Administrarea intravenoasă de imunoglobuline, plasmafereza și terapia biologică cu Belimumab pot fi și ele eficiente în cadrul tratamentului specific lupusului eritematos sistemic.

Tratamentul tubeculozei osteo-articulare presupune administrarea medicamentelor tuberculostatice, precum Rifampicina, Izoniazida, Pirazinamida, etc. și îndepărtarea focarului tuberculos prin tratament chirurgical.

Tratamentul sclerodermiei presupune administrarea medicamentelor cu efect vasodilatator (precum Nitroglicerina topică, blocanții canalelor de calciu, inhibitorii de 5-fosfodiesterază, inhibitorii enzimei de cnversie ai angiotensinei, etc.) și a medicamentelor imunosupresoare cu acțiune antifibrotică (precum Metotrexatul, Ciclofosfamida, etc.).

Tratamentul oreionului și a rubeolei este suportiv și constă în combaterea febrei prin administrarea de antiinflamatoare, ameliorarea grețurilor și vărsăturilor prin administrarea de prokinetice și antiemetice (precum Emetiral, Metoclopramid, etc.) și îndepărtarea sindromului dureros prin administrarea medicamentelor analgezice.

Combaterea mononucleozei infecțioase se poate realiz aprin administrarea de Amoxicilinei sau a Ampicilinei.

Tratamentul psoriazisului constă în administrarea locală a dermatocorticoizilor, a retinoizilor topici, a soluțiilor cutanate reductoare (Cignolin), a imunomodulatorilor topici (Tacrolimus, Pimecrolimus) și a analogilor de vitamină D3, administrarea orală a medicamentelor imunosupresoare (precum Metotrexat, Ciclosporină, Micofenolat mofetil), a retinoizilor sistemici și a fototerapiei.

Tratamentul tendinitei și a tenosinovitei presupune administrarea antiinflamatoarelor nonsteroidiene și a injecțiilor cu corticosteroizi.

Tratamentul osteomielitei poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antibiotice, iar cel chirurgical presupune drenarea abceselor epidurale sau paravertebrale și repararea defectelor locale prin utilizarea lambourilor cutanate sau a grefelor de piele.

Tratamentul leucemiei constă în chimioterapie și transplant allogen sau autolog de celule stem.

Tratamentul hepatitelor cronice presupune administrarea de interferon pegylat, Ribavirină, agenți antivirali direcție și analogic nucleozidici/nucleotidici (precum Entecavir, Tenofovir). [1], [2], [3], [4], [5]

Caută un semn/simptom de boală:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum