Restricția de creștere intrauterină (RCIU)

Restricția de creștere intrauterină (RCIU) este descrisă ca fiind o condiție în care fătul prezintă o creștere mai mică decât ar fi normală, luând în considerare potențialul de creștere al sugarului respectiv. Mai exact, în restricția de creștere intrauterină, greutatea la naștere este mai mică de două abateri standard sub medie sau mai mică de percentila 10 a unei greutăți la naștere specifice populației pentru o anumită vârstă gestațională. (1, 2)

Cauze

Factorii ce duc la apariția acestei condiții sunt împărțite în cauze materne, legate de placentă, de fetus și cele genetice. (1,3)

Mama poate interfera cu procesul de creștere al fetusului dacă ia anumite medicamente (warfarină, steroizi, unele anticonvulsiviante, antineoplastice, anti-metaboliți sau antagoniști de acid folic), dacă e expusă o perioadă îndelungată unor condiții de hipoxie (precum la altitudine mare), abuz de substanțe (alcool, fumat activ sau pasiv, marijuana sau cocaină), în cazul utilizării de tehnologii de asistare reproductivă, în cazul malnutriției pe parcursul sarcinii. Probleme de sănătate ale mamei pot juca un rol în limitarea creșterii fetale; dintre acestea menționăm: astmul bronșic, afecțiuni cardiace congenitale cianogene, trombofilii, lupusul eritematos sistemic, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, pre-eclampsia, precum și infecțiile din cadrul TORCH, tuberculoza, malaria, infecțiile de tract urinar. (1,3,4)

Placenta are rol de protecție, nutriție și respirație pentru copil, așadar, cam orice factor ce interferă cu aceste procese poate duce la restricția creșterii fetale. Problemele placentei pot consta în: anomalii vasculare, mozaic placentar limitat, noduri sincițiale, leziuni inflamatorii cronice, arteră ombilicală unică, infecții placentare etc. (2,4)

Fetusul nu crește corespunzător dacă prezintă anomalii cromozomiale (trisomiile 13, 18, 21), sindroame genetice, anomalii congenitale (fistulă traheo-bronșică, probleme cardiace, hernie diafragmatică, defecte de perete abdominal), infecții congenitale (TORCH, malarie, HIV, sifilis), afecțiuni metabolice (galactosemie, gangliozidoză generalizată tip 1, fenilcetonurie, diabet zaharat neonatal tranzitoriu etc). (1,3)

Unii hormoni, precum insulina, factorul de creștere asemănător insulinei și hormonii tiroidieni, joacă un rol important în creșterea și dezvoltarea fetală. Astfel, dereglări ale acestora pot restricționa creșterea fetală. (1)

Diagnostic antenatal

Restricția de creștere intrauterină poate fi detectată după 20 de săptămâni de sarcină. Medicul poate măsura distanța dintre partea superioară a osului pubian până la nivelul părții superioare a uterului (fundus), valoarea obținută în cm poate aproxima vârsta gestațională, dacă înălțimea fundusului este mai mică decât cea așteptată (în funcție de data primei zile a ultimei menstruații), atunci se poate suspiciona RCIU. De asemenea, se urmărește creșterea în greutate a mamei pe parcursul sarcinii, deficitul de creștere în greutate poate pune problema existenței unei restricții de creștere intrauterină. (2,3,4)

Consultul se completează, la nevoie, cu alte examinări:

• Ecografia fetală - în cadrul acesteia se pot face măsurători precise: circumferința abdominală, circumferința capului, diametrul biparietal, lungimea femurului, cantitatea de lichid amniotic, care ulterior sunt raportate la valorile normale corespunzătoare vârstei gestaționale;
• Ecografia Doppler – prin intermediul ei se poate vedea fluxul sangvin din placentă prin cordonul ombilical și prin vasele de sânge;
• Monitorizarea fetală cu ajutorul unor electrozi plasați pe abdomenul mamei, acești senzori măsoară frecvența și modelul bătăilor inimii bebelușului;
• Amniocenteză - se recoltează lichid amniotic pentru a fi testat în vederea unor infecții sau anomalii cromozomiale. (4,5)

Semne și simptome ce apar la nou-născutul cu RCIU

După naștere, copilul poate prezenta următoarele:

• Greutate mică la naștere (cea normală fiind considerată în intervalul 2.500-4.000 grame);
• Hipoglicemie;
• Hipoxie;
• Scor Apgar mic;
• Probleme în respirație;
• Temperatura corpului scăzută;
• Policitemie;
• Imunitate scăzută. (1,4,5)

Aspectul nou-născutului poate include următoarele:

• cap mare raportat la dimensiunile corpului cu fontanela anterioară largă;
• Lipsa grăsimii bucale;
• Abdomen mic sau scafoid;
• Cordonul ombilical subțire;
• Masă musculară și țesut adipos subcutanat reduse;
• Unghiile lungi;
• Multiple pliuri cutanate;
• Mugurii mamari la fetițe insuficient formați și organele genitale feminine imature;
• Bebelușul este anxios și hiper-alert. (1)

Acest fenotip se explică prin faptul că fetusul, dacă nu primește suficienți nutrienți sau flux de sânge, acest flux de sânge este redistribuit către organele cu rol vital: creier, inimă, suprarenale și placentă, astfel vor suferi plămânii, tractul gastro-intestinal, rinichii, măduva osoasă și mușchii. (2)

Cum se poate remedia o restricție a creșterii fetale

Nu există o soluție general valabilă, tratamentul pentru restricția de creștere intrauterină depinzând de cât de avansată este sarcina și de starea de sănătate a fătului. Se va monitoriza fătul îndeaproape și se vor trata orice afecțiuni subiacente ce pot restricționa creșterea fetală (enumerate anterior). (3,5)

Management

O primă măsură pe care o poate lua medicul este o monitorizare mai frecventă a copilului, prin consultații mai frecvente și examinări ecografice și să roage mama să urmărească mai atent mișcările fetale. (2,4)

Uneori medicul poate recomanda tratament cu corticosteroizi pentru a ajuta la o mai bună dezvoltare a plămânilor bebelușului. (1,2)

În cazul în care sarcina nu se dezvoltă corespunzător sau fătul este în pericol se poate induce un travaliu mai devreme (înainte de 37 de săptămâni de gestație). (2,4)

Prevenție

Există unele intervenții ce se pot face pentru a preveni restricția de creștere intrauterină:

• Mama să nu fumeze, să nu consume alcool sau alte substanțe de abuz pe parcursul sarcinii;
• Să consulte medicul înainte de a-și administra orice fel de medicament;
• O dietă echilibrată, pe lângă asta administrarea de suplimente recomandate de medic: acid folic, vitamina D, C, fier, calciu;
• Mersul la toate controalele prenatale, orice problemă detectată din timp se rezolvă mai ușor;
• Apelarea la doctor dacă mama observă că fătul nu mai mișcă la fel ca înainte;
• Odihna suficientă, cu un program de somn în medie de 8 ore/noapte. (2,4,5)

Complicații posibile

Complicațiile ce pot să apară la naștere constau din: asfixie perinatală, hipotermie, hipoglicemie, policitemie. (1,3)

Consecințele pe termen lung se pot prelungi până la vârsta adultă, nou-născuți cu restricție de creștere intrauterină au o predispoziție de a dezvolta mai târziu sindrom metabolic, manifestat prin hipertensiune arterială, obezitate, hipercolesterolemie, boli cardiovasculare și diabet zaharat tip 2. Explicația acestor consecințe este că malnutriția intrauterină produce creșterea rezistenței la insulină, pierderea din celulele beta pancreatice și astfel riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2. (2)

Pe lângă sechelele fizice, restricția de creștere intrauterină predispune și la afectarea sănătății mintale a viitorului adult. (2)

Rezumat

Restricția de creștere intrauterină este o afecțiune în care nou-născutul este mai mic decât era de așteptat pentru vârsta gestațională.

Există mulți factori ce predispun la o restricție a creșterii fetale, aceștia putând fi legați de mamă, de placentă sau de copil.

Greutatea fetală se estimează cel mai bine cu ajutorul examinării ecografice.

Dacă se diagnostichează restricția de creștere intrauterină va fi nevoie de o monitorizare îndeaproape a fătului de către medic.