Respirație dificilă (dispneea)

Respirația dificilă (dispneea) este o tulburare caracterizată prin modificarea intensității și ritmului mișcărilor respiratorii.

Dispneea are la bază pătrunderea insuficientă în țesuturi a oxigenului sau incapacitatea acestora de a asimila oxigenul inhalat, cu scăderea consecutivă a proceselor oxidative tisulare și creșterea nivelului de CO2 în sânge, care amplifică ventilația pulmonară. Mai pe scurt, dispneea constituie o reacție de adaptare a organismului la lipsa de oxigen și acumularea de CO2.  Bolnavul descrie dispneea prin senzația „lipsei de aer", fiind o percepție conștientă și neplăcută a efortului respirator. [1], [4]

Cauzele dificultății în respirație sunt numeroase, fiind legate fie de căile respiratorii și de plămâni, fie de inima sau de vasele de sânge. Dispneea poate să apară în stare de repaus sau se poate asocia cu activitățile fizice (dispnee de efort). De asemenea, este important de știut dacă dispneea survine brusc sau treptat. Toate aceste aspecte contribuie la descoperirea cauzei dificultăților de respirație.

Frecvența respiratorie a unui adult cu o greutate medie de 70 kg, în stare de repaus, este de 14 respirații/ minut. Accelerarea frecvenței respiratorii este numită hiperventilație.

Tipuri de dispnee

Dispneea de efort apare sau se accentuează în timpul activităților care presupun efort fizic.

Dispneea de repaus este resimțită și în timpul repausului.

Dispneea de decubit este resimțită numai în poziția culcat.

Ortopneea este situația în care bolnavul trebuie să adopte poziția șezând pentru a putea respira. Apare în boli cardiace sau pulmonare și dacă apare brusc (situații foarte rare), indică o paralizie diafragmatică bilaterală prin compresia exercitată de ficat.

Trepopneea reprezintă imposibilitatea de a menține decubitul lateral din cauza dispneei. Apare în pleurezii masive.

Platipneea înseamnă apariția dispneei în poziție ortostatică, care se ameliorează în decubit. Apare în sindromul hepato-pulmonar.

Tahipneea reprezintă mișcările respiratorii de frecvență mare și amplitudine mică. Este o respirație rapidă și superficială, cu eficacitate redusă. Apare în urma unor afecțiuni care evoluează cu insuficiență respiratorie compensată și cu tulburare de hematoză.

Hiperpneea (polipneea) reprezintă creșterea amplitudinii respiratorii. Are o durată scurtă, apărând în urma efortului fizic, emoțiilor, excitației nervoase.  

Bradipneea reprezintă scăderea frecvenței respiratorii, cu amplitudine variabilă. Poate fi fiziologică sau patologică, cea din urmă fiind de două tipuri:

• cu inspir prelungit (obstrucție);
• cu expir prelungit (astm bronșic, emfizem).

Respirația neregulată:

• respirația Biot - respirație întreruptă periodic de apnee; apare în septicemie, meningită;
• respirația Cheyne Stokes - polipnee cu apnee; apare în ateroscleroză cerebrală, hemoragie cerebrală, hipertensiune craniană;
• respirația Kussmaul - apare în acidoza diabetică.  [1], [2]

Cauze

Cauzele dificultății în respirație sunt numeroase, fiind legate fie de căile respiratorii și plămâni (dispnee de natură pulmonară), fie de inimă sau de vasele de sânge (dispnee de natură extrapulmonară).  

Boli ale aparatului respirator

Dispneea obstructivă (din insuficiență respiratorie obstructivă) apare în:

• obstrucția căilor respiratorii superioare (stenoze laringiene și traheale) sau a celor intrapulmonare;
• afecțiuni care duc la scăderea elasticității pulmonare (emfizem pulmonar, pneumoconioze);
• afecțiuni în care expirația este deficitară din cauza scăderii forței de contracție a mușchilor expiratori (miastenia gravis, pareză de nerv frenic);

Stenozele căilor respiratorii superioare determină o dispnee bradipneică, predominant inspiratorie, care antrenează și mușchii inspiratori accesori. Acest tip de dispnee este zgomotos, auzindu-se cornaj în timpul inspirului și stridor în timpul expirului, din cauza micșorării calibrului conductului laringo-traheal:

• edem glotic (infecțios sau alergic);
• laringită;
• tumori intratraheale (obstrucție) sau mediastinale (compresie).

Dispneea restrictivă (din insuficiența respiratorie restrictivă) apare în:

• boli respiratorii acute și cronice (pneumonie, tuberculoză, bronhopneumonie) - este redusă suprafața pulmonară (scade hematoza) sau sunt limitate mișcările respiratorii (din cauza junghiului toracic);
• atelectazii;
• revărsate pleurale (pleurezie, hemotorax) - intensitatea dispneei depinde de cantitatea revărsatului;
• afecțiuni ale cutiei toracice (deformări, fracturi costale, paralizii sau hernii diafragmatice). [1], [3], [4]

Boli ale aparatului cardiovascular

insuficiență cardiacă stângă, stenoză pulmonară, boli congenitale cianogene;

dispnee inspiratorie cu polipnee; este inițial legată strict de efort și, în funcție de gradul de efort la care apare, a fost clasificată insuficiența cardiacă în 4 grade:

• gradul I NYHA - cardiopatie cu dispnee la eforturi mari;
• gradul II NYHA - cardiopatie cu dispnee la eforturi medii;
• gradul III NYHA - cardiopatie cu dispnee la activitățile casnice;
• gradul IV NYHA - cardiopatie cu dispnee în repaus.  [2]

Sindroame anemice 

Acestea tulbură funcția de transport a oxigenului.

Afecțiuni nervoase

• emoții puternice, anxietate;
• psihoză;
• scleroza amiotrofică;
• meningoencefalita;
• sindromul Da Costa. [1]