Resorbția osoasă

Osul alveolar este o componentă importantă a cavității bucale, oferind suport pentru dinți și jucând un rol fundamental în menținerea sănătății aparatului dento-maxilar. Resorbția osoasă, cunoscută și sub denumirea de atrofie osoasă, este o afecțiune dentară comună, caracterizată prin reducerea atât a volumului, cât și a densității osului în creasta alveolară. Această afecțiune poate duce la diferite disfuncții orale, cum ar fi mobilitatea dinților, edentația (pierderea dinților) și afectarea capacității de a îndeplini funcții de bază precum masticația.

Resorbția osoasă poate avea trei grade, în funcție de tiparul de resorbție și de gravitatea afectării potențiale a structurii de suport a dinților. Astfel, aceasta poate fi orizontală, tradusă clinic prin îngustarea crestei alveolare, verticală, adică scăderea înălțimii acesteia, și combinată, reprezentată de asocierea acestor două variante.

Cauzele resorbției osoase

Boala parodontală, prin care se pot înțelege inclusiv afecţiuni precum gingivita si parodontita, este cel mai frecventă cauză de apariție a resorbției osoase alveolare. Infecțiile bacteriene provoacă inflamație și leziuni tisulare atât în ligamentul parodontal, cât și în osul alveolar, ducând la pierderea osoasă în jurul dinților afectați.

De asemenea, după extracția unui dinte, osul alveolar adiacent înregistrează frecvent fenomene de resorbție din cauza absenței stimulării mecanice de la rădăcinile dintelui extras. Acest efect poate fi semnificativ dacă există o întârziere în înlocuirea dintelui lipsă prin implant dentar. Resorbția severă a osului alveolar rezidual după extracția dintelui poate să apară în special în perioada inițială după extracție, mai ales dacă există în paralel o infecție parodontală. (1)

Protezele dentare ajustate necorespunzător pot exercita o presiune neuniformă asupra osului alveolar, ducând la pierderea osoasă localizată, în special în zonele edentate. Acest fenomen este bine cunoscut ca fiind un determinant important al esteticii dento-gingivale în stomatologia estetică contemporană. Mai mult, leziunile traumatice ale maxilarelor sau ale dinților pot provoca resorbția osului alveolar fie direct, fie ca urmare a mobilității dintelui și a pierderii funcției ocluzale. Forțele ortodontice incorect aplicate pot duce, de asemenea, la atrofia osului alveolar, contribuind la pierderea ulterioară a cantității de os restante în urma tratamentului. De asemenea, anumite afecțiuni sistemice, cum ar fi osteoporoza și tulburările metabolice, au fost legate de resorbția osoasă alveolară. (2)

Consecințele resorbției osoase alveolare

Resorbția osoasă alveolară poate duce la mobilitatea dinților și la pierderea ulterioară a acestora, afectând în final capacitatea unei persoane de a mesteca corect, ducând la probleme funcționale. În plus, poate avea și consecințe estetice, astfel prezentând și o componentă emoțională.

Pierderea osoasă severă poate duce la apariția unei edentații totale, care este pierderea completă a dinților într-una sau ambele arcade dentare. Edentația totală nu duce doar la anomalii estetice, ci și la dificultăți de vorbire și potențiale deficiențe nutriționale din cauza deficienței funcției masticatorii. Studii recente sugerează faptul că prezența unor edentații pe termen lung după pierderea dinților pot avea caracter debilitant, cu implicații funcționale și estetice semnificative, care trebuie gestionate eficient folosind strategii de tratament adecvate, bazate pe circumstanțele unice ale pacientului în cauză. (3)

Este bine cunoscut faptul că resorbția osului alveolar din apropierea unui dinte extras are loc în primul rând în perioada inițială după extracția dentară, cu resorbție mai severă observată în cazurile de dinți infectați cu boli parodontale. În stomatologia estetică, prezența osului alveolar vestibular, adică dinspre exteriorul cavității bucale, joacă un rol crucial în estetica dento-gingivală. Cu toate acestea, pierderea acestuia poate apărea din cauza unor factori precum boala parodontală, extracțiile traumatice, topografia osoasă nefavorabilă și resorbția fiziologică cauzată de lipsa dinților pentru o perioadă lungă de timp, așa cum se întâmplă în cazul anodonțiilor (lipsa congenitală a dinților). (1)

Tratamentul și prevenirea resorbției osoase alveolare

Bunele practici de igienă orală, cum ar fi periajul dentar regulat și folosirea aței dentare, împreună cu efectuarea controalele dentare de rutină, joacă un rol crucial în prevenirea resorbției osoase alveolare. Intervenția precoce pentru boala parodontală este, de asemenea, esențială pentru păstrarea integrității structurii osoase alveolare. (4)

Implanturile dentare servesc ca o soluție eficientă pentru înlocuirea dinților lipsă, menținând în același timp volumul osului alveolar. Imitând rădăcinile naturale ale dintelui, implanturile stimulează țesutul osos din jur, prevenind sau minimizând resorbția ulterioară.

Conservarea crestei în urma unei proceduri de extracție a dintelui este o altă opțiune terapeutică. Astfel, pot fi utilizate tehnici de conservare a crestelor pentru a minimiza pierderea ulterioară a osului alveolar. Aceste tehnici urmăresc păstrarea sau regenerarea unui volum osos suficient la locul de extracție pentru plasarea ulterioară a implanturilor dentare. (5)

Protezele dentare, punțile dentare și alte dispozitive protetice pot fi utilizate pentru a restabili atât funcția orală, cât și estetica. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că aceste opțiuni pot să nu prevină complet resorbția osoasă la fel de eficient ca implanturile dentare, întrucât acestea nu stimulează structura osoasă.

În cazurile în care există o pierdere severă a osului alveolar, medicii stomatologi pot efectua proceduri precum grefa osoasă pentru a reconstrui creasta alveolară. Aceasta implică utilizarea materialelor precum autogrefe (țesut propriu pacientului), alogrefe (de la donatori), sau materiale sintetice pentru a umple zona deficitară cu material nou.

Dacă apar modificări faciale substanțiale din cauza resorbției osului alveolar, poate fi recomandată intervenția chirurgicală ortognată. Această procedură chirurgicală are ca scop corectarea problemelor de aliniere a maxilarului, ceea ce ajută la restabilirea armoniei faciale generale. (6)

Concluzie

Resorbția osoasă alveolară poate avea repercusiuni grave asupra sănătății bucale și asupra calității generale a vieții, din cauza faptului că aceasta afectează estetica facială și orală. Este crucial să identificăm această problemă din timp, să luăm măsuri preventive și să implementăm strategii de tratament adecvate pentru a minimiza impactul negativ al acesteia.