Rectocolita ulcero-hemoragica

Rectocolita ulcero-hemoragica este o forma severa a bolii inflamatorii intestinale, incluzind caracteristic ulcere si singerari ale mucoasei inflamate rectale. Principalul simptom al bolii active este de obicei diareea constanta amestecata cu singe, cu debut progresiv. Boala inflamatorie intestinala este uneori confundata cu sindromul intestinului iritabil, o conditie patologica a colonului problematica, dar nu atit de grava.

Rectocolita ulcero-hemoragica prezinta similaritati cu boala Crohn, o alta forma a bolii inflamatorii intestinale. Rectocolita este o boala cu manifestari intermitente, cu perioade simptomatice exacerbate si perioade fara simptome. Desi simptomele se pot auto-remite, boala necesita de obicei tratament pentru a intra in remisiune. Rectocolita ulcero-hemoragica are o incidenta de 1 pina la 20 de cazuri la 100.000 de persoane in fiecare an.

Boala este mai intilnita in tarile nordice ale lumii, cit si in regiunile nordice ale tarilor individuale. Desi boala nu are o cauza cunoscuta, exista o componenta genetica implicata. Rectocolita ulcero-hemoragica poate fi declansata la o persoana susceptibila de catre factorii de mediu. Desi modificarea alimentatiei poate reduce disconfortul bolnavului, rectocolita nu este considerata a fi cauzata de factori alimentari.

Rectocolita ulcero-hemoragica este tratata ca o boala autoimuna. Tratamentul cuprinde antiinflamatori, imunosupresoare si terapie biologica, tintind componente specifice ale raspunsului imun. Colectomia (partiala sau inlaturarea totala a colonului) este ocazional necesara daca boala este severa, nu raspunde la tratament, sau daca se dezvolta complicatii semnificative. O proctocolectomie totala (inlaturarea intregului colon) poate fi curativa, dar este asociata cu complicatii.

Pacientii cu rectocolita ulcero-hemoragica au de obicei o evolutie intermitenta, cu perioade de inactivitate a bolii si puseuri. Pacientii cu proctita sau colita stinga au o evolutie mai benigna de obicei; doar 15% progreseaza proximal cu boala, iar pina la 20% pot avea remisiune sustinuta in absenta unei terapii. Pacientii cu boala mai extinsa probabil nu vor mentine remisiunea, desi rata remisiunii este independenta de severitatea bolii.

Cauze si factori de risc

Rectocolita ulcero-hemoragica este una dintre cele doua tipuri principale ale bolii inflamatorii intestinale, alaturi de boala Crohn. Fata de boala Crohn, care afecteaza orice parte a tractului gastrointestinal, rectocolita implica caracteristic colonul.

Etiologia exacta a bolii este necunoscuta, fiind poligenica si multifactoriala. Cauzele propuse cuprind factorii de mediu, disfunctia imuna si o predispozitie genetica. S-a sugerat riscul ridicat al copiilor din mame cu rectocolita de a dezvolta boala.

A fost identificata histocompatibilitatea antigenului uman leucocitar (HLA-B27) la majoritatea pacientilor, desi aceasta descoperire nu este etiologic asociata cu boala, iar HLA-B27 nu implica un risc substantial crescut. Rectocolita ulcero-hemoragica poate fi influentata de dieta, desi aceasta este considerata a juca un rol secundar. Alimentele si antigenii bacterieni pot exercita un efect asupra mucoasei colonice deja lezata, cu permeabilitate crescuta. Boala este cronica, pe toata durata vietii, avind un puternic impact emotional si social asupra pacientilor afectati.

Anatomie

Rectocolita ulcero-hemoragica se extinde proximal de linia anala intr-un model intrerupt, care implica o parte sau intreg colonul. Rectul este implicat la peste 95% dintre cazuri; unii medici considera ca rectul este intotdeauna implicat la pacientii netratati. Afectarea rectala apare chiar si cind restul colonului este normal.

Ocazional, boala afecteaza ileumul terminal, ca rezultat al valvei ileocecale incompetente. In aceste cazuri, care constituie pina la 10% dintre pacienti, refluxul mediatorilor inflamatori nocivi din colon determina inflamatie superficiala a mucoasei ileumului terminal. Este afectata o portiune de aproximativ 30 cm din ileumul terminal.

Mecanismul patofiziologic

O varietate de modificari imunologice au fost documentate in rectocolita ulcero-hemoragica. Subseturi de limfocite T se acumuleaza in lamina proprie a segmentului colonic afectat. Aceste limfocite T sunt citotoxice pentru epiteliul colonic. Aceasta modificare este acompaniata de o crestere a populatiei de limfocite B si plasmocite, cu producere crescuta de IgG si IgE.

Anticorpii anticolonici au fost detectati la pacientii afectati. Un numar mic dintre acestia au anticorpi anti muschi neted si anticitoschelet.

Microscopic se observa infiltrat inflamator acut si cronic in lamina propria, formarea de cripte si atrofie colonica. Modificarile cuprind si inflamatia criptelor Lieberkuhn si formarea de abcese. Aceste elemente sunt acompaniate de producere de mucus, din glandele mucoase, a caror numar scade in timp. Zonele ulcerate sunt rapid acoperite de tesut de granulatie. Fibroza excesiva nu este o caracteristica a bolii. Atrofia mucoasei si formarea in exces a tesutului de granulatie conduc la aparitia excrescentelor mucoase polipoide, cunoscute drept polipi inflamatori sau pseudopolipi.

Factorii imuni

Reactiile imune care compromit integritatea barierei epiteliale intestinale pot contribui la rectocolita ulcero-hemoragica. Autoanticorpii serici si locali impotriva celulelor epiteliale intestinale pot fi implicati. Prezenta anticorpilor antineutrofil citoplasma (ANCA0 si anti-Saccharomyces cerevisiae (ASCA)) este o caracteristica bine cunoscuta a bolii inflamatorii intestinale.

In plus, o anomalie imuna a fost presupusa a fi responsabila pentru incidenta scazuta a rectocolitei la pacientii care au suferit o apendicectomie. S-a observat un efect protector daca apendicectomia a fost efectuata inainte ca pacientul sa implineasca 20 de ani.

Factorii de mediu

Factorii de mediu pot juca un rol. De exemplu, bacteriile reducatoare de sulfat, care produc sulfiti, se regasesc la un numar mare de pacienti cu rectocolita, iar productia de sulfit este mai ridicata la acesti pacienti decit in populatia generala. Productia de sulfiti este si mai mare la pacientii cu boala activa fata de cei in remisiune. Microflora bacteriana este alterata la pacientii cu boala activa. O scadere a speciilor de Klebsiella este observata in ileumul pacientilor. Aceasta diferenta dispare dupa proctocolectomie.

Consumul de AINS

Antiinflamatorii nonsteroidieni sunt folositi frecvent de catre acesti pacienti, fata de grupurile de control. O treime dintre bolnavi prezinta agravarea conditiei si raporteaza consum recent de AINS.

Alti factori etiologici

Alti factori care pot fi asociati cu rectocolita ulcero-hemoragica cuprind urmatorii:

• vitamina A si E, ambele considerate antioxidanti, sunt detectate in nivele mici la peste 16% dintre copiii cu exacerbari ale rectocolitei
• factorii de stres psihologic si psihosocial pot juca un rol in manifestarile clinice ale rectocolitei si pot precipita exacerbarile
• fumatul este asociat negativ cu rectocolita; aceasta relatie este inversata in boala Crohn
• consumul de lapte poate exacerba boala
• alaptatul la sin poate proteja impotriva rectocolitei
• unele studii arata ca izotretinoina este un posibil factor declansator la unii indivizi.

Semne si simptome

Manifestarile gastrointestinale

Prezentarea clinica a rectocolitei ulcero-hemoragice depinde de extinderea bolii. Pacientii se prezinta de obicei cu diaree amestecata cu singe si mucus, cu debut progresiv, care persista pentru o perioada prelungita (saptamini). Acestia pot scadea in greutate si prezenta singe la tuseul rectal. Pierderea cronica de singe prin tractul gastrointestinal conduce la anemie. Boala poate fi acompaniata de durere abdominala cu diferite intensitati, de la usor disconfort pina la crampe abdominale dureroase.

Rectocolita ulcero-hemoragica este asociata cu un proces inflamator general, care afecteaza mai multe parti ale corpului. Uneori aceste simptome extra-intestinale asociate sunt primele semne ale bolii, precum genunchii artritici durerosi la un adolescent. Prezenta bolii poate sa nu fie confirmata imediat, pina la debutul manifestarilor intestinale.

Extinderea afectarii

Rectocolita ulcero-hemoragica presupune afectarea continua de la rect pina la colon. Boala este clasificata prin extinderea afectarii, in functie de cita mucoasa colonica este distrusa:

• colita distala, potential tratabila prin clisme
• proctita: afectarea limitata la rect
• proctosigmoidita: implicarea colonului rectosigmoid, portiunea adiacenta a colonului fata de rect
• colita stinga: afectarea colonului descendent, care se pozitioneaza in fosa iliaca stinga pina la flexura splenica si inceputul colonului transvers.
• colita extensiva: inflamatia care se extinde peste nivelul la care ajung clismele
• pancolita: afectarea intregului colon, extinzindu-se de la rect pina la cec, de unde incepe intestinul subtire.

Severitatea bolii

Alaturi de extinderea afectarii, pacientii pot fi caracterizati si de severitatea bolii lor.

Boala usoara se coreleaza cu mai putin de patru scaune pe zi, cu sau fara singe, fara semne sistemice de toxicitate si un VSH normal. Pot exista dureri abdominale moderate sau crampe. Pacientii pot considera ca sunt constipati, cind de fapt acestia experimenteaza tenesme rectale, o senzatie constanta a nevoii de a-si goli intestinul acompaniata de eforturi involuntare de defecare, durere si crampe cu eliminarea unui scaun de volum redus sau absenta lui. Durerea rectala este neobisnuita.

Boala moderata se coreleaza cu mai mult de patru scaune pe zi, dar cu semne minime de toxicitate. Pacientii pot prezenta anemie (fara a necesita transfuzii), durere abdominala moderata si febra 38-39 C.

Boala severa se coreleaza cu peste sase scaune sangvinolente pe zi sau miscari intestinale semnificative observabile si toxicitate demonstrata de febra, tahicardie, anemie sau VSH ridicat.

Boala fulminanta se caracterizeaza prin prezenta a mai mult de 10 scaune pe zi, singerare rectala continua, toxicitate, sensibilitate abdominala si distensie, necesitatea transfuziilor de singe si dilatarea colonului. Pacientii din aceasta categorie pot avea inflamatie intestinala care se extinde peste stratul de mucoasa colonica, determinind afectarea motilitatii colonului si conducind la megacolon toxic. Daca este implicata membrana seroasa, perforatia colonica poate apare. Daca nu este tratata, boala fulminanta va conduce rapid la deces.

Manifestarile extraintestinale

Cum rectocolita ulcero-hemoragica este considerata a avea origine autoimuna, pacientii se pot prezenta cu comorbiditati care determina simptome si complicatii in afara colonului. Frecventa acestor manifestari extraintestinale a fost raportata intre 6-47%. Acestea cuprind urmatoarele:

• ulcere aftoase ale mucoasei cavitatii orale
• irita sau uveita, episclerita
• artrita seronegativa, care poate fi o oligoartrita a articulatiilor mari (afectind una sau doua articulatii) sau poate afecta multe articulatii mici ale miinilor si picioarelor
• spondilita anchilozanta, sacroileita, artrita coloanei vertebrale
• eritem nodos, o paniculita sau inflamatie a tesutului subcutanat implicind extremitatile inferioare
• pioderma gangrenosum, o leziune ulcerativa dureroasa care afecteaza pielea
• tromboza venoasa profunda si embolism pulmonar
• hipocratism digital, o deformare a ultimelor falange ale degetelor
• colangita sclerozanta primara, o boala distincta care determina inflamarea ductelor biliare.

Colangita sclerozanta primara

Este o conditie potential severa asociata rectocolitei, care determina icter colestatic si insuficienta hepatica ce necesita transplant. Dintre pacientii cu colangita, 75% au boala intestinala inflamatorie. Dintre pacientii cu retocolita ulcero-hemoragica, 5% au boala hepatica colestatica iar 40% dintre acestia au colangita. O ipoteza interesanta asupra etiologiei colangitei sclerozante primare la pacientii cu rectocolita implica eliberarea de agenti proinflamatori in colon si absorbtia lor in circulatia enterohepatica, fiind apoi concentrate in sistemul biliar, conducind la distrugerea ductelor biliare.

Diagnostic

Diagnosticul rectocolitei ulcero-hemoragice se pune cel mai bine endoscopic, aceasta fiind caracterizata de mucoasa eritematoasa anormala, cu sau fara ulceratii, care se extinde de la rect pina la un anumit procent din colon. Inflamatia este uniforma, fara zone de mucoasa normala. Singerarea la contact poate fi observata, cu mucus identificat in lumenul intestinal. Biopsia mucoasei este recomandata pentru a identifica extinderea exacta a bolii fata de grosimea peretelui intestinal.

Studiile de laborator sunt utile mai ales pentru a exclude alte diagnostice si a evalua statusul nutritional al pacientului. Totusi, markerii serologici pot sugera diagnosticul de boala inflamatorie intestinala.

Imagistica radiografica are un rol important in evaluarea diagnostica a pacientilor cu boala inflamatorie intestinala suspectata si in diferentierea rectocolitei si a bolii Crohn. Radiografiile abdominale simple sunt utile in cazurile de rectocolita cu debut acut. In cazurile severe, imaginile pot arata dilatatie colonica, sugerind megacolon toxic, semne ale perforatiei, obstructiei sau ale ileusului. In cazul enterocolitei infectioase acute prin infectii cu Entamoeba histolytica, colita cu cytomegalovirus si Isospora, Salmonella, Shigella sau Yersinia, semnele radiologice pot fi similare cu cele observate in cazurile rectocolitei ulcero-hemoragice.

Examenul prin clisma baritata cu dublu contrast este o tehnica de valoare pentru diagnosticul rectocolitei si a bolii Crohn, chiar si la pacientii cu boala precoce, datorita capacitatii de a depista detalile mucoasei. In mod clasic, clisma baritata a fost principala investigatie radiologica pentru pacientii suspectati de rectocolita.

Mostrele bioptice de colon de la bolnavi arata nivele ridicate semnificativ de factor activator al plachetelor (PAF). Eliberarea PAF stimulate de leukotriene, endotoxina sau alti factori, poate fi responsabila de inflamatia mucoasei, acest proces fiind inca neclar.

Markerii serologici

In trecut studiile au fost tintite asupra dezvoltarii markerilor serologici pentru boala inflamatorie intestinala. Anticorpii anticitoplasma neutrofilica (ANCA) si anti-Saccharomyces cerevisiae (ASCA) au fost mult timp studiati. ANCA sunt asociati in mod frecvent cu rectocolita, fiind prezenti la 60-80% dintre pacienti. ASCA sunt asociati mai ales cu boala Crohn si sunt prezenti in 60% dintre cazuri si doar la 12% pentru rectocolita ulcero-hemoragica. Nivelele acestor anticorpi nu sunt corelate cu activitatea bolii.

Hemoleucograma arata anemie cu hemoglobin sub 14 g/dl si trombocitoza peste 350.00 cel pe microl, VSH si CRP crescute.

Studiile metabolice arata hipoalbuminemie sub 3,5 g/dl, hipopotasemie sub 3,5 mg/ Eq, hipomagnezemie, sub 1,5 mg/dl si fosfataza alcalina crescuta peste 125 U/l, sugerind colangita sclerozanta primara, de obicei de trei ori peste limita superioara a valorii).

Coprocultura este folosita pentru a exclude alte cauze. Acestea cuprind evaluarea leucocitelor fecale, prezenta de oua si paraziti, cultura pentru patogenii bacterieni si titrarea toxinei Clostridium difficile.

Endoscopia si biopsia

Dupa suspectarea rectocolitei, trebuie efectuata endoscopia. Sigmoidoscopia flexibila poate fi efectuata daca simptomele sunt usoare. Totusi, majoritatea medicilor efectueaza colonoscopia completa daca se descopera inflamatie la sigmoidoscopia flexibila. Medicul poate alege sa limiteze extinderea examenului daca se descopera colita severa, pentru a diminua riscul de perforatie a colonului.

Caracteristicele endoscopice cuprind:

• pierderea aspectul vascular al colonului
• eritem si friabilitatea mucoasei
• ulceratii superficiale, care pot fi confluente
• pseudopolipi.

Biopsiile multiple sunt necesare din mucoasa inflamata cit si din cea normala colonica. In ciuda rapoartelor conform carora rezultatele biopsiei sunt sensibile si specifice in diagnosticul rectocolitei ulcero-hemoragice, rata de esec a reconstructiei rectale in rectocolita datorita diagnosticului tardiv al bolii Crohn sau a colitei nedeterminate, indica faptul ca rezultatele biopsiei pot sa nu fie atit de precise cum se credea anterior. Totusi, diagnosticul bolii Crohn pe baza identificarii granulomului este sigura.

Examen histologic

Patologia este limitata la mucoasa si submucoasa colonului. In cazurile fulminante, poate fi afectata si muscularis propria. Caracteristicele patologice observate de obicei cuprind infiltrat intens al mucoasei si submucoasei cu neutrofile si formarea de abcese criptice, agregate limfoide in lamina propria, acumularea de plasmocite, mastocite si eozinofile si scurtarea sau ramificarea criptelor. Aceste elemente descriptorii sunt unice rectocolitei, cu exceptia deformarii criptelor, acelasi raspuns celular fiind regasit si in colita infectioasa acuta sau boala Crohn.

Diagnostic diferential

Urmatoarele conditii se pot prezenta intr-o maniera similara cu rectocolita ulcero-hemoragica, si trebuie excluse:

• boala Crohn
• colita infectioasa, depistata la coproculturi (colita pseudomembranoasa, colita cu Clostridium difficile, dismicrobismele postantibiotice)
• colita ischemica, aport inadecvat de singe la intestine, afectind mai ales batrinii
• colita de iradiere la pacientii cu radioterapie pelvina in antecedente
• colita chimica determinate prin introducerea chimicalelor in colon prin clisme sau alte proceduri.

Cea mai comuna boala care mimeaza simptomele rectocolitei este colita Crohn, ambele boli fiind inflamatorii si afectind colonul cu simptomatologie similara. Este importanta diferentierea acestor conditii, deoarece evolutia bolii si tratamentul sunt diferite. Totusi, in unele cazuri, diferentierea poate fi dificila, acestea fiind clasificate drept colita nedeterminata.

Tratament

Terapia rectocolitei ulcero-hemoragice se bazeaza pe corticosteroizi si agenti antiinflamatori, cum este sulfasalazina, asociati cu tratamentul simptomatic cu antidiareice si rehidratare. Chirurgia poate reprezenta o solutie cind terapia medicamentoasa esueaza sau cind medicul este pus in fata unei urgente (perforatie de colon). Optiunile chirurgicale cuprind colectomia totala si ileostoma, reconstructia pungii ileoanale sau anastomoza ileorectala.

Rectocolita este asociata cu cresterea riscului de carcinom, iar un carcinom colonic poate fi usor trecut cu vederea in cadrul clinic al rectocolitei. Pacientii trebuie informati asupra acestui risc, iar interventia chirurgicala in cazurile nonacute trebuie incurajata dupa 10 ani de boala sau cind simptomele sunt refractare sau steroid dependente.

Terapia bolii moderate

In cazurile usoare, doar cu afectarea rectului, mesalazina topica administrata prin supozitoare este terapia preferata. Clismele sunt mai putin eficiente datorita diminuarii rapide a concentratiei lor in rect. Boala colonica stinga este cel mai bine tratata printr-o combinatie de mesalazina supozitoare si aminosalicilat oral. Terapia combinata topica si orala este mai buna. Dintre aminosalicilatii orali, sulfasalazina a fost cea mai folosita. Dupa remisiune, terapia de mentinere de lunga durata este incurajata, dar complianta pacientilor este scazuta. Steroizii sistemici sunt indicati cind boala nu raspunde rapid la aminosalicilati.

Terapia bolii acute, severe

Colita acuta, severa necesita spitalizare si tratament cu doze mari de corticosteroizi intravenosi (hidrocortizon 400 mg/zi sau metilprednisolon 60 mg/zi). Introducerea medicamentelor alternative a fost studiata. Ciclosporina, tacrolimus, infliximab si adalimumab sunt de multe ori eficiente in controlul bolii rezistente la steroizi. Toate aceste terapii au fost asociate cu sepsisul. Ciclosporina si tacrolimus sunt ambele nefrotoxice si nu trebuie folosite in terapie de lunga durata. Infliximabul necesita coadministrare cu un antimetabolit pentru a limita dezvoltarea anticorpilor umani (HAMA).

Pentru inducerea remisiunii au fost propuse si alte tratamente:

• antibioticele au fost folosite alaturi de steroidoterapie
• ouale de helminti nu s-au dovedit superioare placebo
• heparina poate promova repararea epiteliala dar nu este eficienta datorita sistemelor actuale de administrare
• leucafereza este populara in Japonia, unde a fost folosita pentru inducerea remisiunii si prevenirea complicatiilor septice postoperatorii.

Indicatiile chirurgiei

Chirurgia a fost vazuta ca o terapie definitiva pentru rectocolita ulcero-hemoragica. Indicatiile sunt variabile. Esecul terapiei medicamentoase este cea mai comuna indicatie. Indicatiile pentru interventia de urgenta cuprid:

• megacolonul toxic refractor la terapia medicala
• atacul fulminant refractor la controlul medicamentos
• singerarea colonica necontrolata.

Indicatiile de chirurgie elective in rectocolita ulcero-hemoragica cuprind:

• dependenta de lunga durata de steroizi
• displazia sau adenocarcinomul descoperit la biopsie
• boala cu evolutie de peste 7-10 ani.

Nicotina

Fata de boala Crohn, rectocolita are o prevalenta mai mica la fumatori. Pacientii care aleg sa fumeze ca tratament trebuie sa-si noteze momentul incetarii fumatului si debutul rectocolitei, pentru a verifica asocierile.

Suplimentarea cu fier

Pierderea gradata a singelui prin tractul gastrointestinal, cit si inflamatia cronica, conduc adesea la anemie, care trebuie urmarita de rtina. Controlul adecvat al bolii amelioreaza anemia de obicei in boala cronica, dar deficitul de fier poate necesita tratament cu suplimente orale de fier. Ocazional poate fi necesar fierul parenteral.

Bacterioterapia fecala

Aceasta implica infuzia de probiotice umane prin clisme cu fecale. Se sugereaza ca etiologia rectocolitei poate fi o infectie in antecedente cu un patogen inca necunoscut. Aceasta infectie initiala se rezolva natural, dar determina un dezechilibru al florei bacteriene colonice, conducind la inflamatie care poate fi tratata prin recolonizarea cu bacteriile dintr-un colon sanatos. Exista unele cazuri in care pacientii au ramas in remisiune pina la 13 ani.

Terapia de mentinere

Dupa ce s-a instalat remisiunea, terapia de intretinere este recomandata pentru toti pacientii, pentru a preveni recaderea. Aminosalicilatii orali sunt indicati pentru boala care a raspuns la aminosalicilati sau steroizi. Pacientii care nu reusesc sa continue terapia de supresie au rate mari de recadere. Unii pacienti nu pot sa mentina remisiunea sau sunt intoleranti la 5-aminosalicilati. Azatioprina si 6-mercaptopurina sunt alternativele care s-au dovedit eficiente. Pentru pacientii care au fost indusi cu infliximab, terapia de mentinere trebuie sa continue cu infliximab sau azatioprina.

Probioticele par a fi eficiente in mentinerea remisiunii. Tulpinile de Escherichia coli au fost comparate cu mesalazina si dovedite a fi similar eficiente.

Nu sunt necesare restrictii alimentare specifice pentru acesti pacienti. Totusi, multi bolnavi au si intoleranta la lactoza. Nicio dieta specifica nu poate mentine remisiunea.

Monitorizarea de lunga durata

La pacientii cu inflamatia cronica, hipertrofia viloasa si displazia pot apare dupa operatie. Endoscopia screening a fost recomandata la cinci ani dupa procedura. Pacientii cu colita extinsa sau colita stinga si colonoscopie negativa trebuie introdusi intr-un program de supraveghere prin colonoscopie la fiecare doi ani. Pacientii cu proctosigmoidita nu au risc crescut de cancer colorectal fata de populatia generala.

Medicina alternativa

Aproximativ 20% dintre bolnavi apeleaza la terapii alternative. O varietate de terapii alimentare sunt promitatoare, dar necesita cercetari extinse inainte de a fi recomandate:

• fibrele alimentare, insemnind materie vegetala nedigerabila, au fost recomandate pentru mentinerea functiei intestinale
• uleiul de peste cu continut bogat in eicosanoizi, care inhiba activitatea leucotrienelor, un factor cheie in inflamatie, este recomandat in doze intre 180-1.500 mg/zi
• clisma cu acizi grasi cu lant scurt; colonul foloseste butiratul ca sursa de energie, cantitatea de butirat disponibila scade inspre rect, nivelul inadecvat de butirat din intestine a fost sugerat drept factor contribuitor al bolii
• vitamina U, factori antipeptici din sucul de varza folosita alaturi de sulfasalazina orala pare a fi eficienta in scaderea recaderilor
• boswellia a fost descoperita intr-un studiu a fi eficienta similar cu sulfasalazina
• cannabisul medicinal a fost raportat a reduce semnificativ disconfortul abdominal si iritabilitatea.

Terapia cu helminti

Folosirea viermilor Trichuris suis a fost studiata si s-a dovedit efcienta. Terapia testeaza ipoteza igienei care sustine ca absenta helmintilor din clonul pacientilor din lumea dezvoltata poate duce la inflamatie. Terapia helmintica cit si cea cu fecale induc un raspuns characteristic al limfocitelor Th2 in zonele afectate. Aceasta imunoterapie consta din inocularea pacientului cu nematode parazitare intestinale. Terapia mai este folosita in scleroza multipla, astm, eczema, dermatita si alergii alimentare.

Aceasta terapie explica incidenta mica a bolilor autoimune si a alergiilor in tarile mai putin dezvoltate, alaturi de cresterea bolilor autoimune in tarile industrializate.

Progresie sau remisiune

Pacientii cu rectocolita ulcero-hemoragica au o evolutie intermitenta, cu perioade de inactivitate alternind cu puseuri de boala. Pacientii cu proctita sau colita stinga au o evolutie mai benigna; doar 15% progreseaza la boala extensiva, iar pina la 20% au remisiune sustinuta in absenta oricarei terapii.

Riscul de cancer colorectal la pacientii cu rectocolita dupa 10 ani, daca afectarea depaseste flexura splenica este semnificativ. Cei cu proctita sau rectosigmoidita nu au acest risc ridicat. Se recomanda colonoscopii si biopsii aleatorii pentru a cauta displazia dupa opt ani de activitate a bolii.