Pubalgia

Pubalgia reprezintă o afecțiune musculo-scheletică determinată de o leziune în regiunea inghinală, care apare în urma unor activități fizice intensive, mișcări repetate, traumatisme sau pe fondul existenței unor probleme structurale ale pelvisului și ale mușchilor abdominali. Pubalgia afectează în general sportivii de performanță și persoanele care fac exerciții fizice sau muncă fizică. (1, 5)

Cauze și factori de risc

Unul dintre factorii de risc pentru pubalgie este reprezentat de suprasolicitarea mușchilor pelvieni și abdominali prin mișcări repetitive sau exerciții fizice intense care pot duce la supraîncărcarea mușchilor și tendoanelor și, în cele din urmă, la inflamație și durere. Sportivii de performanță care practică sporturi ce implică mișcări rapide, pot fi supuși unui risc mai mare de a dezvolta pubalgie.

Printre alte cauze și alți factori de risc se numără:

• dezechilibrele musculare (diferențele în puterea și flexibilitatea mușchilor din zona pelviană pot duce la dezechilibre care pot cauza disconfort și durere);
• instabilitatea pelviană (poate fi cauzată de o slăbire a mușchilor din zona pelviană sau de o afectare a ligamentelor sau a articulațiilor pelvine);
• traumatisme (traumatismele directe sau indirecte la zona pelviană pot duce la inflamație și durere);
• disfuncția articulației sacroiliace (poate cauza o senzație neplăcută în zona pelviană și poate fi asociată cu pubalgia);
• probleme spinale (anumite probleme ale coloanei vertebrale, cum ar fi herniile de disc sau stenoza spinală). (1, 2, 3)

Semne și simptome

Simptomele pubalgiei pot varia, dar pot include durere sau disconfort în zona inghinală sau pelviană, care poate fi accentuată prin mișcare sau efort fizic și care poate fi resimțită într-o parte sau ambele părți ale corpului. Alte simptome pot include:

• slăbiciune musculară sau senzația de disconfort în timpul mișcării sau efortului fizic;
• durere în timpul activităților care implică mișcări specifice, cum ar fi alergatul, săritul sau îndoirea și întinderea corpului;
• durere sau disconfort la nivelul mușchilor abdominali sau la nivelul articulației șoldului;
• scăderea forței sau a flexibilității musculare;
• sensibilitate în zona pubiană. (1, 3, 5)

Tratament

Tratamentul pubalgiei depinde de cauza specifică a simptomelor și poate include odihnă, modificări ale activităților fizice, terapie fizică, tratament medicamentos sau, în cazuri severe, intervenție chirurgicală. Scopul tratamentului este de a reduce durerea și inflamația și de a ajuta la refacerea mușchilor afectați.

Tratamentul pubalgiei poate fi un proces lung și dificil, iar recuperarea poate necesita o perioadă de repaus și modificări ale activităților fizice. Este important ca persoanele care prezintă simptome de pubalgie să consulte un medic pentru a determina cauza specifică a simptomelor și pentru a primi un tratament adecvat. De asemenea, pentru a ajuta la prevenirea recurenței pubalgiei, este important să fie urmate recomandările medicului cu privire la odihnă și modificări ale activităților fizice. (1, 2, 3, 5)

Diagnostic

Diagnosticul de pubalgie este stabilit de obicei de către un medic specialist în ortopedie sau medicină sportivă, în urma unui examen fizic și a unei evaluări a istoricului medical al pacientului. Pentru a confirma diagnosticul și a exclude alte condiții medicale care pot cauza simptome similare, medicul poate recomanda teste de imagistică, cum ar fi radiografii, scanări cu ultrasunete sau teste de imagistică prin rezonanță magnetică (RMN). În unele cazuri, în funcție de rezultatele examinării clinice, medicul poate recomanda și alte teste suplimentare, cum ar fi electromiografia sau studiile de conducție nervoasă, pentru a evalua nervii și mușchii din zona pelviană. (1, 2, 4)

Prevenție

Prevenirea pubalgiei implică adesea o combinație de măsuri care pot ajuta la reducerea riscului de leziuni în zona pelviană, precum încălzirea înainte de orice activitate fizică, pentru a îmbunătăți fluxul sanguin și flexibilitatea musculară. Exercițiile de întărire a mușchilor pelvieni pot ajuta la îmbunătățirea stabilității și a funcției musculare în această zonă, reducând astfel riscul de pubalgie.

De asemenea, este important să se evite suprasolicitarea articulației prin exerciții fizice excesive sau prin mișcări repetitive și să corectați dezechilibrele musculare prin exerciții de întărire și întindere. Utilizarea tehnicilor corecte de mișcare în timpul activităților fizice și a echipamentului adecvat poate, de asemenea, ajuta la reducerea riscului de leziuni. (1, 2, 3, 5)