Pterigionul

Pterigionul este o afectiune bilaterala constand in aparitia unui pliu triunghiular cu baza spre conjunctiva nazala si varful spre cornee. Expunerea la fenomene iritative indelungate, praf, radiatii ultraviolete, vant, pulberi etc. care produc mici ulceratii corneene constituie factori favorizanti in aparitia bolii. Pterigionul invadeaza corneea prin vase de neoformatie formand un cap aderent la acest nivel. Evolueaza fie spre stagnare fie spre invazia rapida a corneei. Rareori capul pterigionului se poate maligniza. Trebuie facut diagnosticul diferential cu pseudopterigionul aparut in urma arsurilor conjunctivale si inflamatiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant si este insotit si de alte modificari ale conjunctivei.

Tratamentul In stadiile incipiente sunt indicate injectii subconjunctivale cu corticosteroizi. Daca insa este inestetic sau foarte mare se face excizie urmata aplicarea unei grefe conjunctive. Recidivele (destul de frecvente) impun un tratament cu antimitotice, infiltratii cu corticosteroizi in asociere cu grefa de cornee lamelara si grefa de conjunctiva libera.


===Completare(Dr. Adrian Necula):

Pterigionul reprezinta degenerescenta conjunctivei bulbare; se prezinta ca un pliu de aspect triunghiular, orientat cu baza spre conjuntiva nazala si varful spre cornee. Boala afecteaza ambii globi oculari; se manifesta cu predilectie in randul adultilor din mediul rural. Exista o serie de factori iritativi, care vor contribui la aparitia acestei boli – microtraumatismele, radiatiile ultraviolete, particulele de praf, curentii de aer, diferite pulberi sau fumul; toti acesti factori vor conduce la aparitia unor ulceratii de mici dimensiuni la nivelul regiunii limbice. Ulterior, aceste ulceratii vor fi acoperite de o retea vasculara fina, care va invada corneea. Pterigionul este aderent la cornee, fiind inconjurat de o zona gelatinoasa, avasculara; leziunea evolueaza lent – ea se poate opri spontan din evolutie sau poate invada rapid corneea, pana catre regiunea centrala a acesteia. Exista si posibilitatea ca pterigionul sa sufere o transformare maligna epiteliomatoasa.

Practic, cand vorbim despre pterigion, vorbim despre degenerarea tesutului hialin si elastic – fibrele elastice sunt marite de volum si degenerate hialin, iar la nivelul corneei membrana Bowman este inlocuita cu tesut hialin si elastic. Pentru diagnosticul diferential al acestei afectiuni, trebuie exclus pseudopterigionul care apare fie secundar unei arsuri chimice (cu acizi sau baze), fie secundar unei inflamatii cu caracter acut sau cronic; de asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca, pseudopterigionul nu are tendinta de a invada structurile invecinate.

Tratamentul pterigionului se face functie de evolutia acestuia; in faze incipiente ale bolii se recomanda utilizarea injectiilor subconjunctivale cu corticosteroizi; daca leziunea este de mari dimensiuni si inestetica, atunci poate fi excizata chirurgical, urmand ca apoi sa se realizeze o grefa de conjunctiva; o alta metoda chirurgicala o reprezinta excizia cu keratoplastie lamelara sau perforanta.

Adesea pterigionul poate recidiva – situatie in care, leziunea va fi mai bine dezvoltata decat cea initiala; urmatoarele elemente pot contribui la evitarea recidivelor – indepartarea tuturor factorilor iritativi care au favorizat aparitia pterigionului, purtarea de lentile fumurii si mai ales, alegerea pentru tratament a unei tehnici chirurgicale care sa genereze doar cicatrici conjunctivale cu dispozitie orizontala. Pentru formele recidivante de boala, pot fi administrate local antimiotice (instilatii); de asemenea, se pot face infiltratii co corticosteroizi, poate fi folosita metoda laser-argon, sau se poate realiza o grefa de cornee lamelara sau perforanta.