Gîdiuță Adina - Cabinet de Psihologie si Psihoterapie

Considerat „era sănătăţii”, secolul XXI aduce cu sine argumente solide în sprijinul unui stil de viaţă sănătos, cu accent pe domenii precum:

• Mişcare conştientă, sub forma unor programe de exerciţii fizice regulate, adaptate la nevoile subiecţilor;
• Metode de relaxare şi gestionare a stresului precum antrenamentul autogen, meditaţia, bine reprezentate în psihoterapie;
• Atitudine conştientă faţă de natură şi produsele alimentare stimulente;
• Alimentaţie conştientă şi abordare holistică a alimentelor.

Care este însă „reversul medaliei”, preţul plătit pentru permanenta grijă faţă de sănătate individuală şi colectivă?

Teama

Deşi ajungem la vârste mult mai înaintate comparativ cu populaţia care trăieşte în ţări subdezvoltate, ne este tot mai frică de boli grave, pe care le asociem cu moartea.

 

Care este cauza?

 

Specialiştii au în vedere patru factori de importanţă majoră:

• Întrucât ajungem la vârste înaintate comparativ cu generaţiile trecute-graţie progresului medical însoţit de scăderea mortalităţii în boli acute- creşte probabilitatea să dobândim maladii cronice sau invaliditate. Este un paradox: cu cât medicina este mai eficientă, cu atât mai multi bolnavi cronic întâlnim.
• Progresul rapid al medicinei şi expunerea în mass media a subiectelor medicale generează aşteptări nerealiste: pacientul consideră serviciile medicale nemulţumitoare comparativ cu alte perioade şi caută permanent noi medici, noi remedii.
• Disconfort fizic normal( oboseală, dureri de cap, durerei de stomac)  capătă conotaţii catastrofice, devenind în mintea umană semn al unor boli grave. O treime din populaţie suferă simptome fizice pentru care nu există cauze organice evidente.
• Avalanşa de metode, sfaturi, alternative conduce mai degraba la stare de incertitudine şi ingrijorare, întrucât aflăm continuu ce trebuie să facem ţi totuşi nu facem.

Ce se află dincolo de asta?

 

Când suntem întrebaţi ce ne dorim cel mai mult, majoritatea dintre noi afirmă cu tărie ”Vreau să fiu sănătos”.

Pentru că mulţi consideră existenţa limitată la viaţa pământească, fără speranţa credinciosului la „o viaţă veşnică”, teama de boala face trimitere la dispariţie şi este o reacţie normală la ameninţare existenţială.

Mark Twain arăta cu sarcasm, referindu-se parcă la „mania dietelor” şi practicarea exagerată a efortului fiyic specific realităţii actuale: „Singura metodă de a rămâne sănătos este să mănânci ce nu-ţi place, să bei ce te dezgustă şi să faci ce n-ai vrea să faci”.

Sănătatea devine bun de consum exploatat de industrie: tinereţea veşnică promisă, frumuseţea şi sănătatea ne sunt accesibile- spun ei- dacă achiziţionăm obiecte, servicii medicale estetice, pastile minune.

Care este consecinţa?

 

Deşi senzaţiile corporale neplăcute sunt ceva absolut normal, ca expresie a unor indispoziţii fizice de moment, ne simţim tot mai mult ameninţaţi de boală.

Unii dintre noi fac încă un pas în acesta direcţie: le interpretează cu certitudine  simbol al bolii grave.

Zicala medicală „Un om sănătos nu este decât un om care nu a fost examinat îndeajuns” ne trimite şi mai mult parcă în zona patologiei.

„M-am uitat pe lista bolilor şi am constatat că nu îmi lipseşte niciuna”-spunea cineva în şedinţa de psihoterapie.

Dacă suferiţi de frica de boală, vă informez că aveţi companie aleasă: personalităţi precum Woody Allen( considerat cel mai mare ipohondru din lumea filmului), Charlie Chaplin, Mozart, Tolstoi, Caruso dar şi Adolf Hitler.

 

Hipocondria-convingerea că eşti bolnav

 

Conform ICD-10, hipocondria are urmatoarele caracteristici:

• Preocupare permanentă persitentă pentru posibilitatea de a avea una sau mai multe boli fizice progresive şi serioase ce se manifestă prin suferinţe somatice, atribuite bolii fizice, în ciuda rezultatelor negative.

Ce contează că trei medici spun  că nu am o boală?

Eu ştiu sigur că sunt bolnav.

• Cei afectaţi refuză în mod persistent să accepte indicaţia şi asigurarea medicilor că simptomele nu pot fi atribuite unor boli fizice.
• Atenţia este îndreptată de obicei asupra unuia sau a doua organe.
• Boala fizică temută poate fi nominalizată( „Am ulcer, ştiu sigur!” De ce crezi asta? „Simt eu!”

• Teama de boli fără simptome actuale este considerată tot o tulburare hipocondriacă. Teama de microbi, de vânt, de apa de la robinet, aer poluat au manifestari care mai de care mai interesante: ne spălam pe mâini de zeci de ori pe zi, ne îmbrăcam nefiresc de gros când situaţia nu o impune. Cumpărăm apă plată şi ajungem să ne udăm şi florile cu aceasta. Mai nou, aflăm că se cumpără aer curat în recipiente.

Adesea, persoanele afectate de tulburări somatoforme nu înţeleg relaţia corp-psihic. Nu percep palpitaţiile ca mod de exprimare a furiei în corp, ci ca simptom al unei afecţiuni organice.

Iată motivul pentru care nu suferă doar din cauza unor simptome reale, ci şi de spaima legata de acestea, şi nu de puţine ori sunt dispuse la adevarate pledoarii în sprijinul bolii imaginare atunci cand discută cu mediculori terapeutul.

 

Ce e de facut?

 

Pasul 1-Explorează-ţi frica de boală prin psihoterapie

Shakespeare spunea „Dacă mi s-ar distrage atenţia, gândurile mele s-ar elibera de suferinţă, iar durerea, bazată pe credinţe eronate, şi-ar pierde cunoaşterea de sine.”

Vei afla în timpul şedinţelor psihoterapeutice care este teama ta reală şi ce se ascunde în spatele aparenţelor, ce origini are şi cum se intensifică în plan comportamental prin intermediul tiparelor disfuncţionale de gândire.

 

Pasul 2-Modificarea tiparelor de gândire

Cei care nu cunosc senzaţia nu conştientizează faptul că ipohondrul simte cu adevărat simtomele fizice, nu le imaginează. Interpretarea este cea care maximizează teama, dar nu avem dreptul să suspectăm pacientul că inventează simptomul.

 

Pasul 3- Stimularea încrederii-consolidarea încrederii în propriul corp

Ipohondrul are încredere limitată în corpul său şi cere asigurări repetate şi dovezi foarte concrete că nu sunt bolnavi.

 

Pasul 4- Antrenarea prin meditaţie şi concentrare

Ipohondrul se transpune mereu cu gândul în viitor, neglijând prezentul. Teama că mâine va fi mai rău decât astăzi nu îi dă voie să vadă că acum nu se află în pericol iminent şi nici să se bucure pe deplin de clipa prezentă.

 

Pasul 5-Antrenamentul mental- vizualizarea fricii celei mai teribile

Oamenii cu reperezentări paroxistice întrerup filmul trăit interior în momentul pe care îl consideră ameninţător, crezând că nu pot susţine imaginile.

In compania unui psihoterapeut empatic şi suportiv, se vor putea confrunta în  plan imaginar cu cele mai cumplite temeri şi griji, activând emoţii şi stări corporale neplăcute, dar cu potenţial vindecător. Nimic nu obţinem fără efort, dragii mei, nimic nu schimbăm fără să ne asumăm trăirea şi travaliul interior.

 

Ne aflăm în faţa unor alegeri o viaţă întreagă.

Decizia ne aparţine.

 

Să fim sănătoşi şi veseli!

 

Cu drag,

Psihoterapeut Adina Gîdiuţă,

Tel.0748225151