Când furia vorbeşte
-I-am spus tot ce am avut pe suflet, gata, sunt liber!
-Liber?
-Exact, liber! Aşteptam de o viaţă să îi spun cât de limitat, absurd, exagerat este şeful meu de producţie. Am reuşit!
-Îmi imaginez că va simţiţi bine acum, pare că aţi acumulat multe frustrări în relaţia cu angajatorul.
-Aiurea! Care bine? M-a dat afară! Nu mai am cu ce plăti ratele la banca, studiile fiicei mele şi concediile familiei. Sunt un ratat.Nu-mi mai rămâne nimic de făcut decât să dispar din viaţă alor mei.
Şi-aşa nu sunt bun de nimic…
Furia
Furia este emoţia puternică ce furnizează energia necesară iniţierii unei acţiuni; ea este necesară în unele situaţii şi distructivă în altele.
Ce mesaj primesc atunci când sunt furios?
Mesajul prin intermediul furiei mele este acela că cineva/ceva mă blochează, mă împiedică să îmi ating scopul sau să trăiesc în pace cu mine însămi, ba, mai mult decât atât, viaţă mea este în pericol.
În consecinţă, zona creierului care coordonează planificarea, reacţia, gândirea( cortexul frontal) este înafara oricărui control din pricina furiei instalate
Reacţiile în acesta etapă sunt de tipul „lupta” sau „fugi” iar reacţii rezonabile, stabile, sănătoase sunt ignorate.
Percepţia este că am în faţă mea un inamic, pulsul se accelerează, simt că inima îmi bate puternic,muşchii din tot corpul se încordează, organismul în ansamblu intră în starea de alertă, presiunea arterială creşte.
Cu alte cuvinte, sunt pregătită să fac faţă unui atac care pune în pericol viaţă mea.
Dar câte dintre provocările care îmi induc starea de furie sunt motive de apărare şi protecţie efectivă împotriva unei ameninţări reale?
Refuzul copilului de a-şi aşeza jucăriile în sertar?
Faptul că un adolescent a chiulit de la şcoală azi?
Remarcă unui coleg că în ultima vreme nu am fost competitiv?
Ceartă a doi copii şi apoi războiul declanşat de părinţii lor?
O privire insistenţă pe stradă, o atitudine sfindatoare la adresa mea?
Este furia o emoţie nocivă?
Asociaţia Alcoolicilor Anonimi are că slogan formulă această:
„Nu lasă pe nimeni să pună stăpânire pe mintea ta”
De ce ?
Dependentul , deşi îşi recunoaşte adicţia, are zbateri permanente între a renunţă şi a reveni în rândul celor ce suferă. La început, spun mulţi dintre dependenţi, furia este relativ mică, pentru că mai apoi să se rostogolească căpătând proporţii de neimaginat, aşa cum bulgărele de zăpadă devine cât muntele.
Prin constientizari puternice, persoană dependenţă descoperă în terapie că are sau a avut în viaţă lui persoane care l-au tratat îngrozitor, l-au lipsit de respect, de iubire, de consideraţie.
Furios mai mereu şi dezamăgit de el însuşi, ajunge la limita suportabilului .
Mediul sigur al psihoterapiei, tehnicile de externalizare sănătoasă a furiei, identificarea agresorilor şi analiză modului în care aceştia au dorit sau nu să devină abuzatori, să îşi pună o amprenta atât de nocivă, coroborate, aduc beneficii reale persoanei în suferinţă.
Ce stă dincolo de furia mea?
Oricât s-ar demostra că furia îmbolnăveşte arterele coronariene, predispunând la moarte timpurie mai mult decât alţi factori( tutun, tensiune, colesterol, etc), furia aduce beneficii personale, căci dacă nu ar fi aşa, am renunţă la ea, fiţi convinşi!
Pentru a înţelege acest aspect, va îndemn să va întrebaţi care este nevoia interioară cu care se hrăneşte furia, în cazul dumneavoastră.
- Primesc ce sper atunci când manifest furie?
- Îi resping făţiş pe cei care pretind prezenţa mea, implicarea mea, pentru a avea mai mult spaţiu şi timp de care eu însumi am nevoie?
- Mă consideră cei din jur o persoană de temut şi respectat graţie episoadelor mele de furie?
- Simt că obţin control asupra celor din jur astfel ?
- Îmi place să îi văd pe ceilalţi chinuiţi de furia mea?
- Acopăr sentimente de vinovăţie, ruşine, stimă de sine scăzută?
- Mă hrănesc,am nevoie imperioasă de senzaţii puternice pentru a simţi că trăiesc şi sunt activ,energic?
- Acopăr o frică prin furia mea? Care este această?
- Fără furia mea cosider că cei dragi nu m-ar observă?
După ce ai aflat care este beneficiul personal al furiei tale, cum altfel crezi că ai putea obţine asta fără a-ţi pune în pericol sănătatea şi relaţiile cu ceilalţi?
O glumă bună din meseria noastră spune că, odată ce ai înţeles mecanismele de funcţionare ale psihicului uman, nici să te înfurii nu mai eşti capabil.
Pentru că furia este calul sălbatic al emoţiilor noastre, pe care, odată ce i-ai descifrat limbajul, nevoia, mesajul, îl poţi controla înainte de a determina un divorţ, o avalanşă de injurii ori, în cazul acesta, pierderea unui loc de muncă.
O manifestare a ostilităţii din când în când nu este un pericol pentru sănătate şi nici pentru relaţiile interumane, problema apare însă când ostilitatea devine permanentă
Intervenţia psihoterapeutică este de ajutor celor care observă că viaţă le este tot mai mult controlată de furie, că relaţiile cu semenii lor sunt tot mai lipsite de consistentă ori simt nevoia să se izoleze pentru a nu răni alte persoane.
Externalizarea furiei se face într-un mediu sigur, controlat, prin tehnici specifice procesului psihoterapeutic.
A şti să spui „Stop!” gândurilor cinice şi ostile la momentul oportun înseamnă să câştigi o lupta care nu va mai avea loc.
Pentru că tu ai decis să nu fii parte din ea.
Să fim sănătoşi şi veseli!
Psihoterapeut integrativ, Adina Gîdiuţă