A TRĂI ACEEAȘI VIAȚĂ, DIN NOU ȘI DIN NOU, PENTRU ETERNITATE
În „Așa grăit-a Zarathustra”, Nietzsche face portretul unui profet bătrân, plin de înțelepciune, care decide să coboare de pe vârful muntelui și să împărtășească oamenilor ce a învățat.
Dintre toate ideile despre care predica, una este cea pe care o considera reflecția cea mai puternica: ideea eternei reîntoarceri. Zarathustra lansează o provocare: ce ar fi daca ați trai aceeași viață din nou și din nou pentru eternitate, cum v-ar schimba acest lucru? Următoarele cuvinte înfricoșătoare sunt prima lui descriere a „eternei reîntoarceri” prin experiment. Le-am citit adesea cu voce tare pacienților.
Încercați să le citiți și voi cu voce tare.
Ce-ar fi daca, într-o zi sau într-o noapte, un demon s-ar strecura la dumneavoastră când sunteți absolut singuri și v-ar spune: „Aceasta viață pe care o trăieșți acum și pe are ai trăit-o până acum vă trebui să o trăiești încă o data și încă de nenumărate ori și nu va fi nimic nou în ea, ci fiecare durere, bucurie, fiecare gând și fiecare suspin și totul, oricât de mic sau de important în viață se vă întoarce din nou, totul la fel, în aceeași succesiune-chiar și acest păianjen și aceste raze de luna printre copaci și chiar și acest moment și chiar și eu. Clepsidra eterna a existentei este răsturnată din nou și din nou, și tu odata cu ea, grăunte de țărână!” Nu v-ați arunca la pământ și l-ați blestema, scrâșnind din dinți, pe demonul care v-a vorbit așa? Sau v-ați gândit macar o clipa că i-ați putea raspunde:” Ești un zeu și ceea ce ai spus este divin.” Daca v-a trecut prin minte acest gând, o să vă transforme sau o să vă distrugă.
Ideea de a vă trai viață în mod identic, din nou și din nou, pentru eternitate, poate fi înspăimântătoare, un fel de terapie existențială, prin soc la scara mai mica. Servește adesea că un experiment de tipul „dus rece”, determinandu-vă să vă gândiți serios la felul în care trăiți. La fel că Spiritul Crăciunului ce va să vie, are rolul de a vă face conștienți că aceasta viață, singura pe care o aveți în plan fizic, trebuie trăita bine și cât mai deplin, astfel încât să acumulați cât mai puține regrete posibile. Nietzsche ne servește astfel drept ghid, abatandu-ne de la scopurile triviale către acela de a trai plenar.
Nicio schimbare pozitiva nu se vă produce în viața voastră atâta timp cât vă agățați de gândul că motivul care vă împiedică să trăiți bine se afla înafară voastră. Atâta timp cât plasați responsabilitatea în totalitate pe umerii celor care nu vă încurajează, gene deficitare, constrângeri imposibil de evitat, atunci situația voastră va rămâne în impas. Voi și numai voi sunteți responsabili pentru aspectele esențiale care vă marchează viață, și numai voi aveți puterea să le schimbați. Și daca vă confruntați cu limitări exterioare majore, tot aveți libertatea să alegeți diferite atitudini fata de aceste limitări.
Una dintre formulările preferate ale lui Nietzsche este amor fati( iubește-ți soarta): cu alte cuvinte, croiește-ți o soarta pe care să o iubești.
…Daca vă angajați în acest experiment și gândul vi se pare dureros și de nesuportat, exista o singura explicație logica: nu credeți că v-ați trăit viața cum trebuie.
Aș începe prin a vă întreba:
În ce fel nu ați trăit cum trebuie?
Ce regrete aveți în legătură cu viața voastră?
Scopul meu nu este să înec pe nimeni într-o mare de regrete, ci să-l fac să privească, în sfârșit, spre viitor și să-i atrag atenția asupra întrebării care i-ar putea schimba viața:
Ce poți să faci acum în viață ta astfel încât, peste un an sau peste cinci, să nu privești înapoi cu aceeași spaima la noile regrete acumulate?
Cu alte cuvinte, poți găsi un mod de a trai astfel încât să nu acumulezi regrete?