ȘI APOI ÎNDRĂZNIȚI SĂ SPUNEȚI „NU!”
Multe persoane nu îndrăznesc să spună „nu”, făcând parte din grupul celor care repeta în cor „nu pot să spun nu”, nu am reușit să spun „nu”, ar fi trebuit să spun „nu”.
Aceste discursuri monotone reflecta o stare de disconfort și, totodată, un fel de supunere în fata unui ordin mai puternic decât noi. Chiar daca resimțim în ni o anumită rezistenta, până la urma facem de fapt ceea ce nu aveam chef să facem, sfârșind prin a accepta idei în care nu credem cu adevărat, convinși că trebuie să ne pierdem în fata celor mulți și să ne conformam vremurilor.
Uneori neputința de a spune „nu” face viața mai puțîn plăcuta, exact ca o pietricica ce iți intra în pantofi și te irita. Pe măsură ce ne cunoaștem mai bine nevoile și reușim, ca și ceilalți, să le recunoaștem, identitatea noastră se afirma.
Cu ajutorul unui „nu” putem ajunge să ne redescoperim. De exemplu în fata unolr situațîi care ni se par neclare, care ne scapă, sau a unor decizii ce ne lasă un sentiment de insatisfacție, un „nu” va avea efecte benefice. Atunci când ni se pare că ne sacrificam pentru ceilalți și acest lucru ni se pare nejustificat, avem o buna ocazie să spunem NU.
Un „nu” folosit cu discernământ ne vă da sentimentul că existam și ne vă conduce spre îmbunătățirea relațiilor, creând un context de eficacitate sporita. În mod paradoxal,daca indranesti să spui „nu” cresc și șansele unei comunicări mai autentice. Precizarea propriilor limite este un mod de a te face respectat . Încetul cu încetul, daca ne ascultam și ne luam în serios propriile dorințe, și ceilalți vor face același lucru.
De multe ori spunem „da” deoarece societatea și educația ne învață acest lucru. Indivizilor li se cere să își însușească regulile,interdicțiile, să se supună unor ordini uniformizatoare și sufocante. Când spui „da” slujeșți politețea ,supunerea, respectul. Daca îndrăznim să spunem „nu”, înseamnă că ieșim din acel tipar comun, confrtabil și liniștitor introducând în relație o demarcație. Prin acesta diferențiere însă ne afirmam că individ autonom, ce își are propriile sale dorințe.
Primul lucru pe care fiecare îl are de făcut este să recunoască faptul că nu îi este ușor să spună „nu”. Bineînțeles că acest lucru nu este ușor de corectat de la o zi la alta, iar schimbarea dorita vă provoca reacțîi celor din jur, însă când te pregăteșți să spui „nu” trebuie să știi ce fel de nu vei rosti. Un „nu” pregătit, la care te-ai gândit și pe care l-ai anticipat iți poate simplifica viață.
Putem începe să dorim să avem un comportament afirmat, care presupune să exprimam ceea ce am de spus direct, clar și calm.
Pentru a face aceasta, se utilizează de preferință „noi”(„eu”) și nu „voi”(„tu”) deoarece putem da impresia că acuzam. De asemenea nu trebuie să existe rușinea de a simți și exprima emoțiile „negative”, cum sunt iritarea, nemulțumirea, supărarea, etc.
Orice „nu” exprimat în mediul profesional prezinta caracteristici ce îl deosebesc de toate celelalte și acest lucru se datorează importantei capitale de a munci în viață noastră personala. Uneori suntem în situația de a refuza un coleg sau alteori suntem în situația de a spune „nu” unui client din partea instituției în care lucram. Tonul vocii, mimica fetei, cuvintele alese contează, deoarece acestea pot fi repere viitoare și pot influenta aceste relațîi.
Un lucru care poate părea destul de delicat este un „nu" spus prietenilor. Aceștia joaca un rol mai profund în viață noastră și, odată cu acumularea experiențelor comune, legăturile se consolidează. Atunci când se pune problema de a da, și nu numai de a primi, când dependenta înlocuiește reciprocitatea și respectul în ambele sensuri, cu alte cuvinte atunci când un prieten devine o povara sau încearcă să ne manipuleze exploatandu-ne amabilitatea sau bunavoință, este momentul să fixam limitele.
Uneori ne găsim în situația de a spune „nu” în cadrul cuplului sau în cadrul familiei, persoanelor dragi noua, persoanelor ce ne cunosc de atâta vreme, care ne stiu calitățile dar și defectele, relațiilor ce se bazează pe iubire, spre deosebire de relațiile profesionale sau cu necunoscuțîi, iubirea fiind o resusrsa a sufletului.
Ne putem imagina că avem un lac interior din care le dam să bea apa celor dragi, însă uneori lacului îi trebuie timp să se refacă și deseori când nu dispunem de resuse suficiente supunem da, sacrificandu-ne dorințele și trebuințele noastre și secând și mai mult lacul interior. Nu ar fi mai ușor să spunem nu și să le oferim celor dragi apa de o calitate mai buna, atunci când am dispune de noi resurse?
Trebuie să îndrăznim să fim diferiți, având curajul să luam atitudine chiar daca acest lucru nu este întotdeauna bine perceput de ceilalți. Îndrăznind să spui „nu” eșți mai prezent în propria ta viață și societate, exprimandu-ți individualitatea și refuzând valorile care te pot înghiți: conformismul și supunerea.
Trăiește acest „nu” ca pe o noua aventura!
Dr. Gina Chiriac
Să ne fie bine, dragilor, având curajul să fim noi înșine, fericiți și liberi!
Psihoterapeut Integrativ Adina Gidiuta
Brăila, Măcin, tel 0748225151