Iartă, inimă, iartă!
Psihoterapeutul preot Robert Cunningham, abordând procesul iertarii, arată că iertarea este necesar a fi procesată şi trăită cu o atitudine de disponibilitate, nu de obligaţie şi nici de voinţă personală.
De ce disponibilitate?
Pentru că acesta permite derularea procesului în absenţa oricărei constrângeri sau forme de control –din nou se elimina ideea că „trebuie să ierţi” e soluţia, observaţi?
Pentru că nici un „trebuie” din viaţă omului nu este asimilat iubirii conştiente, capacităţii de a alege, echilibrului emoţional.
Când avem în vedere voinţă personală, ne transmitem mesajul că putem alege raţional când se încheie procesul vindecării prin iertarea celui care ne-a tulburat viaţă. Ori asta este o iluzie, aşa cum corpul meu nu se vindecă instantaneu, pentru că am decis eu, nici iertarea nu se instalazeaza în viaţă mea pronunţând formulă magică”l-am iertat pe X”.
Există persoane care folosesc acesta exprimare că pe o dovadă a superiorităţii lor, astfel aşa zisă lor iertare devenind o formă nouă de răzbunare.
Care sunt etapele iertării că proces conştient şi asumat?
- Conştientizarea propriei furii
Acesta se referă la a identifica modurile prin care negăm, evităm să ne confruntăm cu furia ce decurge firesc din modul în care integritatea noastră fizică şi psihică au fost afectate.
Negăm pentru că nu dorim să ne confruntăm cu agresorul, să retrăim agresiunea la nivel psihologic, să ne reconectam cu durerea.
Avem nevoie în acesta faza să examinăm modul în care furia ne-a afectat viaţă, ne-a determinat alegerile ulterioare, ne-a ţinut în spatele unor ziduri aparent de protecţie, în realitate noi bariere.
Verificăm dacă furia ne-a afectat starea de san aţâţe, dacă ne-a schimbat viziunea asupra vieţii, dacă am concluzionat că lumea acesta este nesigură, primejdioasă, neprimitoare şi frustrantă.
- Decizia de a ierta
Iertarea este o alegere pe care eşti liber să o îmbrăţişezi sau încă nu.
Chiar dacă ai inţiat acest proces, dacă în acesta perioada din viaţă nu consideri că poţi merge mai departe, poţi alege să te opreşti o vreme.
Acesta nu înseamnă că renunţi, ci doar că îţi iei un răgaz.
În şedinţele de psihoterapei , procesul iertării şi-a demonstrat beneficiile în timp.
Uneori procesaul este îndelungat deoarece fiecare din noi considerăm la un moment dat că vinovatul pentru furia noastră este o anumită persoană, pentru că mai apoi să constatăm straturi de resentrimente ce necesită a fi înlăturate unul câte unul.
Acesta etapă se referă la percepţia asupra vieţii celui pe care alegem să îl iertăm.
Ce condiţii de viaţă avea în momentul agresiunii, ce momente de cumpăna sau perspective educaţionale, sociale a avut?
Deşi la început agresiunea pare lipsită de logică şi nimic nu justifică acţiunea ce lezează demnitatea, integritatea umană,o perspectiva mai largă aduce date noi în procesul iertării.
O persoană care a fost agresată, abuzată în trecut va deveni un agresor aproape sigur la rândul sau.
Când descoperi că cel care face rău are el însuşi suferinţe foarte adânci perspectivele se lărgesc iar iertarea devine o opţiune.
- Concentrarea atenţiei asupra iertării
Schimbându-ne percepţia asupra întregului, emoţii noi şi sănătoase înlocuiesc frustrarea, durerea, nevoia de răzbunare.
Acceptarea suferinţei şi înţelegerea agresorului nu permit că evenimentul să ne distrugă umanitatea, empatia, compasiunea.
- Descoperirea şi eliberarea din închisoarea emoţională
Este etapă în care observăm sensul suferinţei, faptul că nu suntem singuri, felul în care iertarea ne schimbă şi ne permite un nivel superior de înţelegere şi iubire în raport cu propria fiinţă.
Cei care au experimentat procesul iertării ştiu că iertarea cere timp şi beneficiile sunt remarcabile, este posibil să îl priveşti pe celălat într-o umina nouă, că pe un reprezentant al comuntatii umane, fără să îl judece prea aspru sau să îl condamne la nesfârşit.
Iertarea este o experienţă atât de puternică încât ne poate vindecă relaţional şi emoţional şi chiar poate schimbă viaţă celui pe care l-am iertat.
R.C. Hunter, un celebru psihiatru canadian, a fost unul dintre primii terapeuţi care a vorbit despre beneficiile iertării. El a arătat cum persoane care prezintă o paleta largă de afecţiuni se pot vindecă prin intermediul iertării.
Depresia, anxietatea şi chiar paranoia înregistrează diminuări importante prin intermediul iertării că proces.
Iertarea ne poate modifică simţul propriei identităţi prin constatarea că stadiul de victima a altora sau a propriului trecut nu ni se mai potriveşte.
Un nivel superior de compasiune imprimă celui ce iartă un alt mod de a paşi,vorbi, privi şi chiar iubi.
Închei prin a va aminti cuvintele lui Seneca:
Fiţi îngăduitori, cu toţii avem nevoie de iertare!
Sa fiti sanatosi, veseli si cu inima curata, dragii mei!
Cu dragoste si profunda recunostinta,
Psihoterapeut/ Psiholog clinican Adina Gidiuta
Tel. 0748225151