Infecția cu Pseudomonas aeruginosa (bacilul piocianic)

Pseudomonas aeruginosa, aşa cum este denumit în mod oficial bacilul piocianic, reprezintă o bacterie sau un grup de bacterii care cauzează diferite tipuri de infecții şi care de regulă există în mediile spitalicești. Bacilul piocianic reprezintă în prezent o problemă de ordin medical de o importanță majoră, în special din cauza infecțiilor grave pe care le poate genera, dar şi din cauza rezistenței crescute la tratamentele cu antibiotic. Totodată, pseudomonas aeruginosa este cea mai răspândită dintre bacteriile găsite în spitale, motiv de reală îngrijorare pentru cercetători. (1)

Factori de risc

• sistemul imunitar slăbit, din cauza afecțiunii sau grupului de afecțiuni cu care pacientul se prezintă în spital ori un sistem imunitar slăbit din cauza unui tratament specific;
• vârsta: persoanele în vârstă şi copiii sunt cei mai predispuși contractării de bacterii;
• o igienă precară a mâinilor;
• supunerea la intervenții executate cu aparatură medicală ce nu a fost dezinfectată în prealabil;
• internările de lungă durată.

În prezent, pretutindeni în instituțiile medicale în care măsurile de igienă elementare nu sunt îndeplinite, bacilul piocianic se transmite cu rapiditate la pacient. Instrumentele medicale nesterilizate sunt principalele cauze de transmisie. Cadrele medicale care nu îndeplinesc măsurile de igienă de bază pot transmite bacteria către pacienți. De asemenea, pacienții pot fi responsabili de propria lor îmbolnăvire, în cazul în care aceştia nu țin cont, la rândul lor, de regulile esențiale de dezinfecție, precum spălarea mâinilor sau utilizarea de spray-uri cu soluție dezinfectantă. (2)

Semne şi simptome

Infectarea cu o bacterie pseudomonas aeruginosa poate avea simptome diferite, iar gradul de severitate este decis de factorii de risc menționați anterior. Odată contractată bacteria, se poate ajunge la dezvoltarea unor afecțiuni cu potențial letal, la nivelul sistemului circulator sau al sistemului respirator. În cazul unei infecții în sânge, simptomele pot fi:

• dureri ale unor regiuni din corp;
• tahicardie şi o frecvență respiratorie crescută;
• greață şi/sau vărsături;
• febră şi frisoane;
• amețeli.

Atunci când bacteria provoacă pneumonie, simptomatologia este asemănătoare, însă în plus apare tusea cu mucus.

Infecțiile la nivelul tractului urinar cu bacilul piocianic vor provoca:

• urinări dureroase;
• nevoia imperioasă de a urina;
• miros neplăcut al urinei;
• hematurie (prezența de sânge în urină).

Infecțiile urechii cu pseudomonas vor provoca, la rândul lor:

• dureri la nivelul urechii;
• pierderea temporară a auzului;
• amețeli şi dezorientare.

Infecțiile rănilor cu pseudomonas pot provoca:

• scurgeri de lichide de la nivelul plăgii;
• inflamarea plăgii, ce va îngreuna vindecarea. (1)

Diagnostic

Depistarea infecțiilor cu bacilul piocianic se va face printr-un simplu test de sânge, urmând ca în urma unei culturi bacteriologice să se depisteze şi bacteria, iar mai apoi să se realizeze o schemă de tratament. Cultura bacteriologică se va realiza la locul infecției, astfel că, în cazul unei infecții urinare se va utiliza o urocultură, în timp ce, pentru o infecție la nivelul căilor respiratorii este nevoie de recoltarea şi analizarea sputei. Exsudatul faringian poate ajuta şi el la depistarea bacilului la nivelul faringelui. Bacilul este depistat de către specialiști în urma analizării la microscop a culturii recoltate (sânge, urină, exsudat, spută, etc.). (3)

Tratament

Tratarea infecțiilor provocate de bacilul piocianic se face cu antibiotice, în general rezultatele fiind unele foarte bune. Cu toate acestea, în cazul unei infecții severe, apărută la o persoană cu un sistem imunitar slăbit, antibioticele puternice pot fi necesare, iar durata de spitalizare poate să fie una mult mai lungă.

Conform statisticilor oficiale, 13% dintre infecțiile cu un grad de severitate ridicat, ce au legătură cu pseudomonas aeruginosa, sunt cauzate de tulpini care au dezvoltat o rezistență crescută la majoritatea medicamentelor. Tratarea infecțiilor severe devine extrem de dificilă, uneori fiind nevoie de zeci de ore de testare a antibioticelor împotriva bacteriei, pentru a se ajunge la o formulă de tratament. În anumite cazuri, tratamentul cu antibiotice poate să nu dea rezultatele dorite, iar decesul să survină în doar câteva zile. (1)

Metode de prevenție

Pentru a nu se ajunge la tratarea unei infecții cauzate de Pseudomonas, se apelează la prevenție. O serie de măsuri ce pot fi luate de către cadrele medicale şi pacient reduc dramatic numărul îmbolnăvirilor:

• curățarea mediului în care pacienții sunt internați;
• sterilizarea instrumentelor medicale utilizate;
• o igienă a mâinilor pacientului, dar şi a celor care vor intra în contact cu acesta.

Dacă infectarea cu bacteria se va produce în afara spitalului, de regulă simptomele nu sunt la fel de grave, însă chiar şi aşa, prezența la medic este necesară. Pentru a preveni infectarea în afara spitalului se recomandă evitarea bazinelor prost întreținute şi curățarea lentilelor de contact. (2)

Primele cercetări referitoare la această bacterie au fost efectuate în urmă cu mai bine de patru decenii, de către echipe medicale din Rennes, Franța.

Cercetările au arătat faptul că bacilul piocianic era prezent la mai bine de 80% dintre pacienții traheotomizați. Același germen apărea şi pe majoritatea ustensilelor utilizate de către cadrele medicale, dar şi la personalul medical, însă într-o proporție mult mai mică, de doar 5%. În cazul nou-născuților, trebuie menționat că la unul din zece copii sănătoși a fost depistat bacilul piocianic, în timp ce 22,9% dintre copiii cu probleme digestive contractaseră germenul. (4)