Prurit vaginal

©

Autor: Dr. Purtan Teodora

Pruritul vaginal este o stare patologică caracterizată prin senzația neplăcută de mâncărime a mucoasei vaginale, cauzată de numeroși factori, care dispare după înlăturarea cauzei declanșatoare.

Pruritul vaginal poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Vaginitele (inflamatorii, bacteriene)
• Bolile cu transmitere sexuală (sifilisul, gonoreea, herpesul genital)
• Reacțiile alergice vaginale. [1], [2], [5]

În continuare, vom descrie fiecare afecțiune în parte:

Prurit vaginal cauzat de vaginite

Vaginita inflamatorie presupune apariția unei inflamații la nivelul mucoasei vaginale, care poate apărea în urma lipsei de igienă locală, igienă deficitară, sau poate fi cauzată de substanțele chimice prezente în soluțiile utilizate în cadrul igienei intime. Acțiunea persistentă a unuia dintre acești factori poate determina mai întâi iritația, iar mai apoi inflamația mucoasei vaginale.

Această afecțiune se caracterizează din punct de vedere clinic prin apariția unei secreții vaginale cu aspect patologic, eritem al mucoasei vaginale și prurit local. Pruritul mucoasei vaginale apărut în cadrul acestei afecțiuni este intens, continuu și poate interfera cu somnul.

Tratamentul constă în administrarea de antiinflamatoare (precum corticosteroizii) sau antihistaminice (Aerius, Ketotifen, Xyzal etc.) pe cale orală. Aceste medicamente acționează prin reducerea inflamației locale și ameliorarea pruritului vaginal. [1], [3], [4]

Vaginita bacteriană este o infecție a mucoasei vaginale generată de numeroși agenți patogeni și se caracterizează prin secreții vaginale cu aspect patologic însoțite de prurit vaginal. Cei mai frecvenți agenți patogeni care pot determina apariția infecției la nivelul mucoasei vaginale sunt: Gardnerella vaginalis, Mycoplasma hominis, Trchomonas vaginalis, Candida albicans.

Pruritul vaginal apărut în cadrul acestei afecțiuni este intens, persistent, fără răspuns la medicația antiinflamatoare sau antihistaminică. Uneori, după administrarea de antiinflamatoare pruritul local se poate ameliora dar după întreruperea administrării, acesta revine cu o intensitate asemănătoare celei din momentul apariției. Pruritul vaginal poate fi însoțit de eritem local (înroșirea mucoasei vaginale) și secreții vaginale abundente, de culoare gri-albicioasă și miros neplăcut, specific (mirosul de pește al secrețiilor vaginale, caracteristic infecțiilor bacteriene vaginale).

În acest caz, este necesară tratarea cauzei (a infecției bacteriene) și nu a efectului (pruritul vaginal) deoarece, prin îndepărtarea cauzei, efectul va dispărea implicit.

Astfel, tratarea vaginite bacteriene se poate realiza prin administrare de antibiotice conform antibiogramei. Antibioticele utilizate în acest caz sunt următoarele: Metronidazol, Clindamicină, Clotrimazol, Fluconazol, Miconazol, Butoconazol. [1], [3], [4]

Prurit vaginal cauzat de boli cu transmitere sexuală

Pruritul vaginal apărut în cadrul bolilor cu transmitere sexuală (sifilis, gonoree, herpes genital, trichomoniaza vaginală) este asemănător celui din inflamațiile și infecțiile vaginale. Pruritul vaginal este de intenstate crescută, este localizat la nivelul mucoasei vaginale, în zona leziunii caracteristice și poate fi însoțit de eritem al mucosei vaginale și secreții vaginale anormale.

Tratamentul se adresează bolii cu transmitere sexuală, care reprezintă cauza declanșatoare a pruritului vaginal și a celorlalte manifestări clinice care-l însoțesc. Tratarea manifestărilor clinice poate duce la ameliorarea periodică a simptomatologiei pe timpul administrării medicației, dar după întrerupere simptomele vor aprea din nou. Tratarea însă a cauzei, a infecției genitale va duce la dispariția manifestărilor clinice, fără recidivă.

În cazul sifilisului se administrează Penicilină. Gonoreea poate fi tratată prin administrarea de Azitromicină, Penicilină, Spectinomicină, Ciprofloxacină, Ofloxacină sau cefalosporine (Ceftriaxonă, Cefotaxim, Ceftizoxim, Cefixim). În cazul trichomoniazei vaginale se administrează Metronidazol, iar pacientele cu herpes genital vor fi tratate prin administrarea medicației antivirale specifice (Acyclovir, Valacyclovir, Famciclovir). [1], [3], [4], [5]

Pruritul vaginal apărut în cadrul alergiei vaginale

Reacțiile alergice vaginale pot apărea în urma utilizării anumitor soluții de igienă intimă (persoana în cauză fiind alergică la substanța chimică conținută de acea soluție), în urma administrării locale a unor medicamente pentru tratarea diferitelor afecțiuni locale (reacție alergică medicamentoasă) sau în urma purtării lenjeriei intime confecționate din materiale sintetice.

De asemenea, a fost descrisă o nouă formă de reacție alergică vaginală, apărută în urma întreținerii unui raport sexual și anume alergia la plasma seminală umană (sau alergia la lichidul spermatic). Aceasta presupune aparția unei reacții de hipersensibilitate în regiunea vaginală la lichidul spermatic în urma unui contact sexual.

Pruritul vaginal apărut în cadrul alergiei vaginale la diferite soluții de igienă intimă sau la lenjeria sintetică, este sever și creează nevoia acută de scărpinare în urma căreia apare înroșirea accentuată a mucoasei vaginale.

În cadrul alergiei vaginale la plasma seminală umană, pruritul vaginal poate apărea la un interval cuprins între 5 și 30 de minute de la întreținerea raportului sexual și este sever, însoțit de necesitatea intensă de scărpinare, înroșirea și umflarea mucoasei vaginale și apariția unor vezicule pe suprafața mucoasei vaginale.
Această formă de alergie poate fi extrem de severă deoarece poate determina apariția dificultăților de respirației (hipersecreție de mucus cu senzația de umflare a gâtului și lipsă de aer) și deces prin șoc anafilactic.

Tratarea reacțiilor alergice vaginale se poate realiza prin administrarea de antihistaminice orale (Aerius, Ketotifen, Xyzal) sau topice, cu aplicare locală (Hidrocortizon topic 1%). Se recomandă, de asemenea, renunțarea la soluțiile de igienă intimă și la lenjeria alergizantă.

În cazul alergiei vaginale la plasma seminală umană cu apariția dificultăților de respirație care anunță instalarea șocului anafilactic, se recomandă administrarea intravenoasă imediată a hemsuccinatului de hidrocortizon, pentru a împiedica apariția stăii de șoc și salvarea vieții persoanei în cauză. [1], [4], [5]