Polipul corzilor vocale

Prezenţa unei formaţiuni la nivelul laringelui poate determina apariţia unor simptome cronice ce pot suferi o agravare progresivă odată cu creşterea în dimensiuni a formaţiunii. Uneori simptomatologia poate evolua până la insuficienţă respiratorie şi deces prin obstruarea căilor aeriene superioare. Simptomele pot fi de gravitate mică- medie sau din contră, pot fi foarte severe, şi sunt în strânsă legatură cu dimensiunile şi localizarea formaţiunii. Cel mai frecvent simptom ce apare datorită afectării etajului glotic este reprezentat de instalarea disfoniei (voce răguşită) ce poate evolua până la afonie (dispariţia vocii).

În evaluarea pacientului, dacă se suspicionează implicarea tumorală, trebuie realizată o anamneză detaliată a evoluţiei simptomatologiei şi identificarea asocierii ei cu semne de infecţie, traumă, intervenţii chirurgicale în antecedente, prezenţa sau absenţa inflamaţiei la nivelul căilor aeriene superioare sau limitată la nivelul corzilor vocale. Toate aceste informaţii ne vor facilita diagnosticul, furnizând indicii despre natura şi extinderea formaţiunii tumorale. Anumite tumori au predilecţie pentru un etaj specific al laringelui, iar etajul supraglotic este cel mai afectat, 85% din procesele de neoformaţie localizându-se la acest nivel.

Pentru orice formaţiune de la nivelul laringelui este necesară vizualizarea acesteia prin laringoscopie, prelevarea de biopsie şi examenul anatomopatologic pentru stabilirea naturii maligne sau benigne a formaţiunii. De asemenea, se realizează şi o examinare endoscopică atentă a întregului tract aero-digestiv superior pentru stabilirea dimenisunilor, poziţiei, consistenţei şi extensiei tumorii.

Tumorile laringelui

În ceea ce priveşte clasificarea tumorilor laringelui, acestea pot fi împărţite astfel:
1. Pseudotumorile laringelui:
a) Nodulii vocali;
b) Polipii corzilor vocale;
c) Eversiunea ventriculară.
2. Tumorile benigne ale laringelui:
a) Congenitale: teratoame, chişti, laringocele;
b) Epiteliale: papilomul laringian;
c) Conjunctive: angioame, neurinoame, condroame, fibroame, paraganglioame.
3. Tumori maligne ale laringelui.

În ceea ce priveşte polipii corzilor vocale, aceştia sunt reprezentaţi de obicei de leziuni mamelonate, de natură benignă, cu etiologie inflamatorie, localizaţi la nivelul marginii libere a corzilor vocale, în 1/3 anterioară sau la nivelul comisurii anterioare. Prezenţa lor reprezintă un impediment în realizarea adducţiei (apropierii) corzilor vocale în timpul fonaţiei.
Având în vedere structura, aceştia sunt alcătuiţi din ţesut conjunctiv, dând naştere la polipii mixomatoşi, sau dimpotrivă sunt alcătuiţi din ţesut vascular, dând naştere la polipii angiomatoşi. Pot avea o formă pediculată (cu bază îngustă de implantare) sau sesilă (cu bază largă de implantare) . Polipii cu dimensiuni semnificative determină frecvent leziuni de contact la nivelul corzii vocale contralaterale.

Factori predispozanti pentru aparitia de polipi ai corzilor vocale

Există anumiţi factori ce contribuie la apariţia polipilor corzilor vocale şi anume:
• Sexul masculin;
• Suprasolicitarea corzilor vocale;
• Mediul de lucru poluat fonic ce necesită utilizarea unei tonalităţi vocale crescute;
• Refluxul gastroesofagian cu aspiraţie de suc gastric în mod repetat;
• Tratamentul cronic cu acid acetilsalicilic (aspirină).
Polipii apar consecutiv unei suprasolicitări a corzilor vocale ce determină ruperea capilarelor de la nivelul submucoasei, cu apariţia hemoragiei. Dacă după apariţia hemoragiei se continuă efortul vocal cu suprasolicitarea funţiei fonatorii, leziunea iniţială va evolua către un polip hemoragic ce se va transforma în timp într-un polip fibros.

Manifestări clinice

Pacientul se prezintă la doctor acuzând cel mai frecvent disfonie, răguşeală, până la afonie, rareori putând să apară chiar dispneea, în special în cazul polipilor voluminoşi. Disfonia se instalează iniţial brusc, concomitent cu efortul vocal necorespunzător. În evoluţie, aceasta poate să dispară, poate deveni intermitentă sau permanentă, în funcţie de structura şi localizarea polipului. Intensitatea vocală diminuă, iar timbrul vocal devine unul înăbuşit, cu dificultate în utilizarea tonurilor de intensitate înaltă.

Investigaţii paraclinice

Laringoscopia identifică polipul ce este localizat de obicei unilateral, iar la nivelul corzii vocale contralaterale se evidenţiază un ulcer de contact. Polipii au iniţial un aspect hemoragic şi evoluează spre transformare fibroasă. Cei cu dimensiuni importante sunt mobili cu mişcările respiratorii, deplasându-se în sus şi în jos la nivelul etajului glotic şi pot determina crize de tuse persistentă sau asfixie (sufocare).

Tratament

În ceea ce priveşte tratamentul, acesta este de obicei chirurgical prin endoscopie. Microchirurgia endoscopică este una din opţiuni, rezecţia chirurgicală necesitând o atenţie sporită datorită riscului lezării corzii vocale. O altă opţiune este reprezentată de rezecţia endoscopică cu laser. Ambele intervenţii au drept scop principal rezecţia formaţiunii cât mai aproape de coarda vocală şi prezervarea funcţiei fonatorii.

Evoluţie

Postchirurgical i se recomandă pacientului să evite terapia cu acid acetilsalicilic, să controleze cât mai bine refluxul gastroesofagian prin terapie adecvată şi să evite suprasolicitarea vocală.
Tumorile benigne ale laringelui nu sunt o patologie frecventă, dar trebuie luată în considerare în momentul stabilirii diagnosticului şi trebuie exclusă prin realizarea unei anamneze minuţioase, analizarea cu atenţie a semnelor şi simptomelor identificate urmată de examinarea endoscopică corespunzătoare cu biopsie şi examinare anatomopatologică.
Managementul tumorilor benigne ale laringelui are drept scop prezervarea funcţiei şi rezecţia completă a tumorii prin intermediul chirurgiei endoscopice.