Polipoza colo-rectala

Polipoza colo-rectala consta in aparitia unor polipi, respectiv a unor mase de tesut, la nivelul colonului sau rectului. Majoritatea polipilor sunt asimptomatici, cu exceptia unor hemoragii minore pe care le pot determina.

Polipoza colo-rectala poate fi ereditara, in acest caz numarul de polipi colo-rectali fiind mai mare, iar riscul de a dezvolta cancel colonic sau rectal fiind de 80%, mai crescut decit in populatia normala. Studiile arata ca 30% dintre persoanele de virsta mijlocie au polipi colo-rectali.

Netratata, polipoza colo-rectala progreseaza spre carcinom in citiva ani. Morbiditatea prin polipoza colo-rectala este asociata complicatiilor: hemoragii, diaree, obstructie intestinala si malignizare. Principala complicatie a polipozei este transformarea maligna.

Hemoragia poate fi franca - hematochezie, dar poate fi si cronica, raminind neidentificata de pacient, determinind anemie.

Barbatii sunt mai predispusi decit femeile sa dezvolte polipi colo-rectali. Virsta de aparitie este dupa 40 de ani, dar poate debuta si la adolescentii care provin din familii cu sindrom polipozic ereditar.

Tratamentul pentru polipoza colo-rectala consta in exereza polipilor sau a portiunii intestinale afectate.

Patogenie

Polipii colonici sau adenoamele sunt neoplasme epiteliale benigne care se dezvolta din celulele epiteliale ale mucoasei colonice. Polipii colonici sunt impartiti in trei grupe: polipii colonici hiperplastici, adenoamele si sindromul de polipoza ereditara.

Polipii hiperplastici

Acestia reprezinta 90% din majoritatea polipilor si sunt benigni. Au mai putin de 0,5 cm in diametru si apar cel mai frecvent in regiunea rectosigmoidiana.
Pacientii afectati prezinta polipi colonici hiperplastici in portiunea proximala a colonului sigmoid astfel: doi sau mai multi polipi au mai mult de 10 mm in diametru sau un total de 30 de polipi sau o ruda de generatia a treia cu polipoza.

Adenoamele

Acestea cuprind 10 % dintre polipi. Majoritatea sunt mici, sub 1 cm in diametru si au un potential redus de malignizare.
Adenoamele sunt impartite histologic in trei tipuri: tubulare, tubuloviloase si viloase. Adenoamele tubulare sunt cele mai frecvente si pot fi localizate oriunde pe colon. Cele viloase apar mai ales pe mucoasa rectala, tind sa fie mai voluminoase si nepedunculate. Forma viloasa este asociata cu morbiditatea si mortalitatea cea mai mare. Pot determina sindroame hipersecretorii caracterizate prin hipokaliemie si secretie mucoasa crescuta. Adenoamele cu un grad mare de displazie au un risc crescut de malignizare.
Forma polipilor este de asemenea inportanta, polipii sesili - fara peduncul sunt mai predispusi transformarii canceroase decit cei pedunculati, deoarece exereza este mai dificila.

Sindroamele polipozice

Acestea sunt conditii ereditare si includ anumite varietati clinioce: polipoza familiala adenomatoasa, sindromul Lynch, sindromul Gardner, sindromul Turcot, sindromul Peutz-Jeghers, boala Cowden, polipoza familiala juvenila si polipoza hiperplastica.
Polipoza adenomatoasa familiala cu varianta sindromul Gardner este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta datorata unei mutatii localizate la nivelul genei APC. Principala caracteristica este aparitia in copilarie a numerosi polipi la nivelul colonului, dar si in alte regiuni ale tractului digestiv. Inevitabil la 10 ani prin acumularea de alte mutatii apare malignizarea lor. Se asociaza cu osteoame multiple, chisti epidermoizi, tumori fibroase.
Sindromul Peutz-Jeghers este un sindrom de regula familial, caracterizat prin aparitia la nivelul intestinului subtire, colonului si stomacului de polipi hamartrozici. Potentialul malign este minim. Simptomele sunt legate de hemoragie si ocluzie, iar debutul este in copilarie. Semnul fizic care atrage atentia este pigmentatia bruna a buzelor.
Sindromul Cronkhite-Canada apare in decada 6-7 de viata, afectind in mod egal femeile si barbatii. Se caracterizeaza prin alopecie, hiperpigmentare, onicodistrofie, enteropatie cu pierdere de proteine, hemoragii digestive si prezenta de polipi la nivelul intregului tub digestiv. Nu malignizeaza, dar prognosticul este nefast, pacientii decedind in citeva luni.

Cauze

Studiile epidemiologice ca implicarea factorilor de mediu, diferentelor de consum ale factorilor antioxidanti si fibrelor alimentare pot fi un factor de risc pentru polipoza colo-rectala, alaturi de:

• fumat
• alimente grase
• consumul de alcool
• sedentarismul
• obezitatea.

Din punct de vedere genetic au fost descrise un numar de sindroame polipozice care sunt asociate cu mutatiile anumitor gene.

Semne si simptome

Majoritatea persoanelor sunt asimptomatice. Daca simptomatologia pentru polipoza colo-rectala este evidenta, aceasta include:

• hemoragii anale
• constipatie sau diaree care tine mai mult de o saptamina
• scaun cu singe
• durere abdominala
• descarcare mucoasa in scaun.

La examenul digital rectal se pot sesiza polipii rectali. Hemoragiile oculte pot cauza anemie feripriva. Diareea masiva poate duce la deshidratare si pierdere de electroliti.

Diagnostic

Examenele de laborator care ajuta la punerea diagnosticului de polipoza colo-rectala sunt:

• testul hemocult - determina hemoragiile oculte in scaun
• hemoleucograma - detecteaza anemia sau starile de inflamatie
• teste genetice
• teste imagistice - dublu contrast cu barium
• colonoscopie, computer tomograf, rezonanta magnetica-RMN
• biopsia polipilor - determina structura histologica.

Tratament

Unele studii au aratat ca tratamentul cu AINS–sulindac, scade numarul de polipi colonici si rectali si marimea acestora, dar nu impiedica malignizarea lor.
Terapia chirurgicala ramine de baza in polipoza intestinala. Procedeele utilizate cuprind:

• polipectomia - in cazul unui polip solitar, pedunculat, acesta se indeparteaza colonoscopic
• rezectia colonica - utilizata in cazul polipilor numerosi, din sindromul polipozei familiale, sau pentru colita ulcerativa cu grade inalte de displazie, pentru polipii sesili.

Odata indepartat un polip, acesta nu se formeaza la loc. Totusi, unii factori de risc prezenti vor declansa in 30% dintre cazuri dezvoltarea de noi polipi rectali sau colonici.