Polipi gastrici (în stomac) sau duodenali

Polipii gastrici și duodenali sunt formațiuni patologice care pot apărea în stomac și în segmentul inițial al intestinului subțire, cunoscut sub numele de duoden. Deși acești polipi nu au în general un caracter malign, au potențialul de a se transforma în leziuni canceroase dacă nu sunt tratați corespunzător, motiv pentru care cunoașterea modalităților de prevenire și de tratare a lor este foarte importantă.

Tipuri de polipi

În stomac și duoden se pot dezvolta diverse tipuri de polipi, inclusiv polipi hiperplazici, polipi adenomatoși și polipi ai glandei fundice stomacale. Polipii hiperplazici sunt de obicei non-neoplazici și sunt observați frecvent în cazurile de inflamație a stomacului. Polipii adenomatoși reprezintă un tip mai periculos, deoarece au potențialul de a suferi o transformare malignă și pot apărea atât în stomac, cât și în duoden. Prezența polipilor glandei fundice este adesea asociată cu utilizarea pe termen lung a medicamentelor pe bază de inhibitori ai pompei protonice, menite să reducă aciditatea gastrică, iar aceste tipuri de polipi sunt în general benigne.

De asemenea, mai există și polipi inflamatori, care reprezintă tumori benigne rezultate în urma unor reacții imunologice patologice la nivel stomacal. În plus, hemartroamele pot apărea în cadrul unor sindroame ereditare, precum Peutz-Jeghers sau polipoza juvenilă, având un număr crescut de formațiuni și un potențial canceros crescut. (1)

Prevalență

Prevalența polipilor gastrici și duodenali variază în funcție de populație și de caracteristicile individuale ale pacienților, însă, în general, se consideră că polipii gastrici sunt mai frecvenți decât cei duodenali, apărând la aproximativ jumătate dintre persoanele ce prezintă astfel de formațiuni. Majoritatea polipilor gastrici reprezintă mai degrabă o hiperplazie a glandelor gastrice, fiind mai des întâlniți cu localizare la nivelul zonei fundice gastrice decât sub formă adenomatoasă, iar potențialul de malignitate este limitat. Pe de altă parte, polipii duodenali sunt predominant adenomatoși și prezintă un risc mai mare de a suferi o transformare malignă. (2)

Etiologie și factori de risc

Etiologia polipilor gastrici și duodenali este incertă; cu toate acestea, au fost identificați mai mulți factori de risc care sunt asociați cu dezvoltarea lor. Inflamația cronică la nivelul stomacului și duodenului, reprezentată de afecțiuni precum gastrita cronică și duodenita, a fost corelată cu un risc mai crescut de apariție a acestora. Predispoziția genetică pare să fie, de asemenea, un factor etiologic, în special pentru polipii adenomatoși, iar administrarea prelungită a anumitor medicamente precum inhibitori ai pompei protonice poate contribui la formarea polipilor glandei fundice. (3)

Semne și simptome

Polipii gastrici și duodenali de obicei nu sunt însoțiți de simptome vizibile, deseori fiind descoperiți întâmplător în timpul examinărilor medicale de rutină. Cu toate acestea, în unele cazuri, pacienții ce prezintă astfel de formațiuni pot înregistra sângerări gastrointestinale care duc la anemie, precum și greață și vărsături cauzate de apariția unei obstrucții la nivelul stomacului sau a deschiderii duodenale. Durerea abdominală sau disconfortul, cu intensități de la ușoară la severă, pot apărea de asemenea, alături de anemie cronică cu deficit de fier (feriprivă), rezultată din sângerarea persistentă. (4)

Diagnostic

Diagnosticul polipilor gastrici și duodenali implică de obicei o combinație de proceduri. O endoscopie superioară, care utilizează un tub subțire, flexibil, ce conține o cameră conectată la un monitor, este folosită în mod obișnuit pentru a vizualiza și biopsia polipii localizați în stomac și duoden. Biopsia joacă un rol esențial în determinarea naturii polipului și în evaluarea indicatorilor de malignitate prin colectarea de probe de țesut în timpul endoscopiei. În anumite cazuri, examenele imagistice, cum ar fi scanările CT sau RMN-urile pot fi utilizate pentru a evalua în continuare polipii și pentru a determina dimensiunea și locația acestora. (5)

Tratament

Tratamentul polipilor gastrici și duodenali se bazează pe factori precum clasificarea și dimensiunile acestora, precum și orice indicii de malignitate. Strategiile comune de tratament includ îndepărtarea printr-o procedură cunoscută sub numele de polipectomie, de obicei efectuată în timpul unei endoscopii. Monitorizarea regulată a modificărilor sau a creșterii formațiunilor, adică expectativa, este de obicei sugerată pentru polipii necanceroși de dimensiuni mai mici.

În cazurile în care polipii prezintă dimensiuni substanțiale sau dacă aceștia presupun un risc crescut de transformare malignă, poate fi necesară excizia chirurgicală pentru a elimina regiunea afectată a stomacului sau a duodenului. În plus, regresia poate fi observată în cazurile care implică polipi ai glandei fundice prin renunțarea la medicația incriminată în apariția lor sau abordând orice factori etiologici care contribuie la formarea acestora. (4)

Prevenire

Pentru a preveni eficient polipii gastrici și duodenali, este important să luăm în considerare anumite măsuri preventive care abordează factorii de risc și promovează o bună sănătate gastrointestinală. Aceste măsuri presupun tratamentul și gestionarea inflamației cronice prin medicamente adecvate sau inițierea unor modificări ale stilului de viață. De asemenea, este esențial ca persoanele cu antecedente familiale de polipi sau factori de risc genetici cunoscuți să fie supuse unui screening regulat. În plus, sub supraveghere medicală, reducerea cantității de inhibitori ai pompei protonice gastrice sau a frecvenței unor astfel de cure medicamentoase poate fi benefică în prevenirea apariției acestora. (1)

Concluzie

Polipii gastrici și duodenali sunt excrescențe care apar frecvent în stomac și duoden, fiind de obicei benigne. Deși adesea nu prezintă o simptomatologie zgomotoasă, este esențială diagnosticarea și tratarea promptă a acestora pentru a preveni potențialele complicații, inclusiv dezvoltarea de leziuni maligne. Controalele regulate axate pe sănătatea gastrointestinală pot ajuta pacienții să-și reducă riscul de a dezvolta astfel de polipi și să asigure intervenția în timp util, dacă este necesar.