Polifagia - pofta de mâncare exagerată

Polifagia este definită ca fiind o senzaţie de foame excesivă, patologică. Cuvântul a fost pentru prima data introdus în jurul anului 1693, având origine grecească. Polifagia este unul dintre cele trei semnale cardinal ale diabetului zaharat, alături de polidipsie (senzaţie de sete excesivă) şi poliurie (urinare frecventă şi în cantităţi mari). Deşi senzaţia de foame intensificată poate să apară şi în contexte fiziologice, spre exemplu după un efort fizic intens sau în sarcină, de multe ori aceasta este modul de prezentare clinică al unor patologii diverse. (2), (4)

Cauze și factori de risc

Cauzele de polifagie pot fi foarte variate şi este foarte important de identificat şi de tratat cauza primară care se află în spatele acestei manifestări clinice: (1)

• Diabetul zaharat
• Hipoglicemia - valori scăzute ale nivelului glicemic, se manifestă printr-un tablou clinic complex (vertij, cefalee, dificultăţi de concentrare, tremor, transpiraţii, modificări de personalitate)
• Hiperglicemia - valori crescute ale nivelului glicemic
• Anxietatea
• Stresul - în condiţii de stres organismul secretă cantităţi mai mari de cortizol care poate acentua senzaţia de foame
• Depresia
• Bulimia
• Sindromul Binge sau tulburarea mâncatului excesiv
• Hipertiroidismul - una dintre funcţiile hormonilor tiroidieni în organism este reprezentată de controlul metabolismului astfel încât valori crescute ale acestora vor antrena un metabolism mai accelerat
• Sindromul premenstrual - datorită jocurilor hormonale ciclice, înaintea menstruaţiei femeile pot acuza o senzaţie de foame accentuată. Aceasta poate fi justificată de vârful de estrogen şi de progesteron şi o scădere a secreţiei de serotonină care pot conduce la o senzaţie de foame. Alte simptome pot include: iritabilitate sau modificări comportamentale, balonare, astenie, fatigabilitate sau diaree.
• Lipsa somului - poate cauza, de asemenea, modificări ale secreţiilor hormonale care controlează senzaţia de foame. De asemenea, o calitate proastă a somnului cum este întâlnit în sindromul de apnee în somn poate cauza polifagie. Deprivarea de somn se poate manifesta şi prin somnolenţă pe timpul zilei, modificări comportamentale, probleme de memorie sau dificultăţi de concentrare.
• Dieta săracă în nutrienţi care să stopeze senzaţia de foame precum fibre sau proteine. Lipsa acestora din alimentaţie se poate manifesta şi prin fatigabilitate, scădere sau creştere în greutate, subţierea sau căderea părului, gingii inflamate sau sângerânde, dificultăţi de concentrare sau de memorare.
• Anumite medicamente precum corticosteroizii
• Anumite patologii din sfera psihiatrică
• Afecţiuni rare precum Sindromul Kleine Levin sau sindromul Prader Willi

Semne și simptome

Polifagia este un simptom care poate fi relativ uşor identificat: o creştere a apetitului şi un necesar caloric zilnic mai mare decât până atunci este definitoriu. Această schimbare a comportamentului alimentar poate fi permanent sau poate avea o ciclicitate (cum se întâmplă în sindromul premenstrual).

Există două cauze generale care pot determina apariţia polifagiei: fie există o condiţie fiziopatologică care determină un necesar mai mare, fie aportul este inadecvat. În cele mai multe cazuri, polifagia este determinată de un necesar crescut al organismului secundar altor patologii. (3)

De asemnea, tabloul clinic poate fi completat şi de o serie de alte manifestări care pot fi sugestive pentru etiopatologia polifagiei.

Diagnostic clinic și paraclinic

Diagnosticul trebuie să înceapă cu o anamneză detaliată prin care să se contureze un profil al pacientului: alte patologii cunoscute şi diagnosticate în trecut, istoricul manifestării actuale şi antecedentele heredocolaterale. Polifagia poate fi descrisă de către pacient sau de către persoanele din jurul acestuia. O anamneză îndetaliată poate să culeagă şi celelalte manifestări clinice care acompaniază polifagia şi care pot îndrepta algoritmul diagnostic către o anumită patologie. Este foarte important să fie identificată şi diagnosticată patologia de bază care determină apariţia polifagiei pentru a putea începe un tratament al cauzei şi nu unul simptomatic.

Analizele paraclinice sunt cele care pot pune diagnosticul patologiei care stă la baza acestei manifestări clinice. Testele sangvine pot identifica, spre exemplu, un nivel scăzut sau crescut al glicemiei, niveluri crescute ale hormonilor tiroidieni sau ale cortizolului. Controlul psihiatric poate identifica o serie de patologii din această sferă care se pot manifesta şi prin polifagie. (3)

Tratament

Este foarte important să tratăm cauza polifagiei deoarece polifagia nu este o bală ci este un simptom. Tratarea simptomatică nu este eficientă. O dată diagnosticul etiologic pus, tratamentul trebuie să înceapă. Controlul şi tratamentul patologiei de bază care determină polifagia va determina consecutiv şi dispariţia sau ameliorarea polifagiei. Din aceste motive, tratamentul polifagiei poate fi foarte variat, de la tratament anti-hormonal până la tratament psihiatric. (2), (3)