Polidipsia (sete excesivă)

©

Autor: Dr. Horoșan Lavinia-Andreea

Polidipsia este termenul medical folosit pentru a descrie o sete excesivă. Aceasta este, de cele mai multe ori, asociată cu poliuria (urinări dese), care determină un necesar de aport hidric ridicat. Polidipsia poate fi determinată de multe condiţii fiziopatologice care determină pierderea de fluide din organism precum transpiraţiile abundente, medicamentele cu efect diuretic, etc. (1)

Polidipsia este încadrată în clinica de debut a diabetului zaharat, alături de poliurie, polifagie şi scăderea în greutate.

Cauze și factori de risc

Polisipsia poate avea la bază multiple mecanisme care să crească necesarul de aport hidric. După mecanismul care declanşează senzaţia de sete excesivă, putem discuta despre: (1)

• Pierderi hidrice cum se întâmplă în administrarea de medicamente de tip diuretic sau corticosteroizi, patologie renală care să se manifeste prin poliurie (insuficienţă renală), transpiraţii abundente, vărsături, diaree, hemoragii
• Aportul crescut de sare sau de vitamina D din alimentaţie
• Patologie din sfera psihiatrică: stări de anxietate, depresie, nervozitate

Semne și simptome

Cea mai evidentă manifestare clinică este reprezentată de sete excesivă. Această manifestare este identificată în momentul în care senzaţia de sete se păstrează şi după ingestia de apă. În mod uzual, pacienţii ingeră cantităţi mari de lichide zilnic (peste 5 litri/zi), păstrându-se senzaţia de gură uscată.

De cele mai multe ori, polidipsia nu este singura manifestare clinică care se poate observa. Aceasta poate fi însoţită de: (1)

• Polifagie (foame excesivă)
• Vedere înceţoşată
• Scădere ponderală
• Predispunerea către infecţii
• Imunsupresie
• Poliurie

Aportul exagerat de apă poate determina apariţia stări de intoxicaţie. Acest lucru este periculos deoarece poate determina hemodiluţie cu modificarea concentraţiei electroliţilor din torentul sangvin, putând determina hiponatriemie. Manifestările clinice includ cefalee (durerea de cap), vertij, greaţă, vărsături, dezorientare, crampe sau spasme musculare, convulsii, comă, ataxie. (3)

Tipuri de polidipsie

Polidipsia poate avea multiple cauze etiopatologice. Din acest punct de vedere, polidipsia a fost clasificată în: (1)

• Polidipsie primară, psihogenă, cauzată de patologii din sfera psihiatrică (anxietate, stres, deprersie), fără a avea un subtrat organic (prezentă la aproximativ 6 până la 20% din pacienţii psihiatrici, aceştia consumând între 4 şi 25 de litri de lichide zilnic) (3), (5)
• Polidipsia indusă de substranţe chimice (medicamente sau vitamine) precum vitamina D, diuretice, sare, corticosteroizi
• Polidipsia compensatorie care este cauzată de niveluri scăzute ale hormonului antidiuretic care determină poliurie (patologie cunoscută sub numele de diabet insipid).

Diagnostic clinic și paraclinic

De cele mai multe ori, polidipsia nu este singura manifestare clinică. În funcţie de patologia de bază, manifestările clinice şi motivul prezentării la medic sunt foarte variabile. O anamneză atent condusă poate identifica şi alte manifestări clinice pe care le prezintă pacientul astfel încât investigaţiile paraclinice să se îndrepte spre confirmarea diagnosticului.

Glicemia şi hemoglobina glicozilată sunt doi parametrii foarte importanţi pentru că pot identifica un diabet zaharat dezechilibrat care să determine setea excesivă. (4)

Dozarea hormonului antidiuretic este necesară pentru confirmarea sau infirmarea patologiei endocrinologice care poate fi clinic manifestă prin polidipsie, poliurie şi deshidratare.

Un consult psihiatric poate fi necesar după ce s-au exclus toate posibilele cauze organice ale polidipsiei.

Consumul de alimente fluide excesiv poate duce la o stare de hiperhidratare care se manifestă prin hemodiluţie cu tulburări hidroelectrolitice (dintre acestea cea mai importantă este hiponetriemia).

Tratament

Tratamentul polidipsiei trebuie să fie centrat pe etiopatologia acesteia. Simtomatologia poate să ascundă o patologie importantă şi din acest motiv trebuie investigată sursa setei excesive.

Cel mai frecvent, polidipsia este determinată de niveluri crescute ale glicemiei secundar unui diabet zaharat. Odată ce glicemia revine la valori normale, polidipsa se remite.

Diabetul insipid este o altă cauză frecventă de polidipsie. În multe cazuri, polidipsia de această cauză se treatează prin ingestia unui volum hidric limitat, recomandat de doctor. Tratamentul farmacologic constă în administrarea de vasopresină (desmopresină).

Polidipsia secundară patologiilor psihiatrice trebuie tratată tot prin controlul factorilor etiopatologici, fie prin terapie congnitiv-comportamentală, fie medicamentos (anxiolitice, antidepresive, altele). (2)