Pneumonita

Pneumonita este o afecțiune caracterizată prin inflamația plămânilor, cu consecințe variate asupra sănătății generale a individului. Deși există mai multe tipuri de pneumonită, medicii folosesc în general termenul pentru a descrie inflamațiile pulmonare de cauză neinfecțioasă. În general, majoritatea cazurilor de pneumonită nu au urmări pe termen lung asupra funcției pulmonare. Cu toate acestea, în cazul pneumonitei cauzată de expunerea la alergeni, evoluția poate fi una nefavorabilă, existând inclusiv riscul de cicatrizare excesivă a țesutului pulmonar (fibroză pulmonară), la pacienții care continuă să se expună la alergen chiar și după primirea diagnosticului. (1, 2, 3)

Ce este pneumonita?

Pneumonita reprezintă o afecțiune caracterizată prin inflamația țesutului pulmonar, cauzată de diverși factori, de la expunerea la substanțe iritante până la infecții bacteriene. În mod normal, plămânii au o funcție esențială în schimbul de oxigen și dioxid de carbon între aerul inhalat și sânge. În cazul în care apare o inflamație, capacitatea plămânilor de a îndeplini funcțiile vitale poate fi compromisă. Inflamația poate afecta structurile pulmonare, inclusiv bronhiile și alveolele, ceea ce perturbă schimbul de gaze și determină apariția simptomelor caracteristice pneumonitei. (1, 3)

Cauze

Pneumonita poate avea diverse cauze, care pot varia în funcție de tipul specific de pneumonită. În general, însă, pneumonita este adesea rezultatul expunerii la anumite substanțe iritante, alergeni sau agenți infecțioși. Cauzele pneumonitei includ:

• expunerea la substanțe iritante sau la alergeni (pneumonita non-infecțioasă este adesea legată de expunerea la substanțe iritante, cum ar fi praf de lemn, metale sau substanțe chimice industriale sau la alergeni, precum mucegai, polen sau diverse substanțe chimice);
• infecții bacteriene, virale sau fungice (agenții patogeni invadează țesutul pulmonar și generează inflamația);
• reacții adverse la medicamente. (1, 3, 4)

În unele cazuri, predispoziția genetică poate juca un rol în apariția pneumonitei. Persoanele cu anumite mutații genetice pot fi mai susceptibile la inflamații pulmonare anormale. De asemenea, un alt factor de risc care crește probabilitatea ca un individ să dezvolte pmeumonită îl reprezintă bolile autoimune sau imunodeficiența. Sistemele imunitare slăbite sau afecțiunile autoimune pot crea un mediu propice pentru dezvoltarea pneumonitei. În aceste cazuri, sistemul imunitar poate reacționa excesiv și afecta țesutul pulmonar. (1, 5)

Tipuri de pneumonită

Există mai multe tipuri de pneumonită, fiecare cu caracteristici legate în principal de cauza specifică a inflamației pulmonare.

Pneumonita de hipersensibilitate

Reprezintă o formă de pneumonită ce se dezvoltă în urma expunerii la diverse substanțe iritante sau alergene, cum ar fi produsele chimice industriale, fânul sau mucegaiul. Diagnosticată frecvent in randul crescătorilor de animale, pneumonita de hipersensibilitate este cauzată de un răspuns inflamator exagerat al sistemului imunitar la substanțele iritante sau alergene. Gradul de afectare al plămânilor la pacienții cu pneumonită de hipersensibilitate poate varia în funcție de durata expunerii și de intensitatea reacției imune. (5, 8, 9)

Pneumonita infecțioasă

Pneumonita infecțioasă reprezintă o formă de inflamație pulmonară indusă de agenți patogeni precum bacterii, viruși sau ciuperci. Pneumonita infecțioasă poate afecta atât bronhiile și alveole, cât și țesuturile interstițiale ale plămânilor, conducând la simptome specifice și, în unele cazuri, la complicații semnificative. (1, 3)

Pneumonita în organizare criptogenică

Pneumonita în organizare (COP) reprezintă o pneumopatie interstițială difuză caracterizată de afectarea bronhiolelor distale, a ductelor alveolare și a pereților alveolelor. Deși cauza precisă este adesea necunoscută, COP poate fi asociată cu diverse condiții, inclusiv infecții, expunere la toxine sau boli autoimune. Simptomele includ tuse persistentă și dificultăți de respirație, iar diagnosticul se bazează adesea pe biopsia pulmonară. (6, 7)

Diagnostic

Diagnosticul inflamațiilor pulmonare este necesar pentru a preveni progresia bolii și pentru a putea administra în mod corect tratamentul. În funcție de tipul de pneumonită suspectat, medicii pot aplica diferite abordări pentru a confirma diagnosticul și a identifica cauza specifică. De exemplu, în cazul pneumonitei alergice, medicul poate solicita efectuarea unor teste cutanate sau analize de sânge pentru identificarea alergenului responsabil.

În schimb, în cazul în care simptomele sau rezultatele altor investigații nu oferă un diagnostic clar sau dacă există suspiciunea unor condiții grave, precum cancer pulmonar sau fibroză pulmonară, medicul poate recomanda o biopsie pulmonară, efectuată fie prin bronhoscopie (metodă utilă pentru investigarea leziunilor sau problemelor în căile respiratorii, precum și pentru recoltarea de mostre pentru analiza compoziției lichidului bronhoalveolar), fie cu ajutorul unui ac ghidat chirurgical.

Imagistica pulmonară, cum ar fi radiografiile sau tomografia computerizată (CT), poate fi utilizată pentru a evalua extinderea inflamației în plămâni și pentru a identifica eventuale complicații sau leziuni. De asemenea, metodele de imagistică pot fi folosite după începerea tratamentului, pentru a monitoriza evoluția bolii și pentru a evalua dacă tratamentul este eficient în reducerea inflamației. (1, 2, 3, 4)

Semne și simptome

Simptomele pneumonitei diferă în funcție de agentul cauzal, însă anumite caracteristici sunt comune tuturor formelor de pneumonită. În formele acute, pacientul poate prezenta:

• tuse (poate varia de la tuse ușoară la tuse persistentă și productivă);
• senzații de sufocare sau dificultăți de respirație (mai ales în timpul efortului fizic sau într-un mediu poluat);
• disconfort sau durere în zona toracică (poate să apară în timpul respirației profunde sau al tusei);
• febră (indică faptul că sistemului imunitar luptă împotriva infecției sau a inflamației, fiind mai prezent întâlnită în formele infecțioase);
• oboseală persistentă (apare ca răspuns la starea inflamatorie și la eforturile organismului de a lupta împotriva bolii). (1, 3)

Tratament

Diagnosticul și tratamentul pneumonitei depind de cauza specifică a inflamației pulmonare, iar abordarea poate varia în funcție de tipul și severitatea bolii. Tratamentul pneumonitei, personalizat în funcție de cauzele specifice și de caracteristicile individuale ale pacientului, poate presupune:

• administrarea de medicamente antibiotice, antivirale sau antifungice (în tratamentul pneumonitei infecțioase, în funcție de agentul patogen identificat);
• administrarea de corticosteroizi (medicamentele corticosteroide sunt administrate pentru reducerea inflamației la pacienții cu pneumonită alergică sau pneumonită în organizare);
• administrarea de medicamente imunosupresoare (în cazul pneumonitelor cu componentă autoimună sau inflamatorie cronică, pot fi prescrise medicamente imunosupresoare pentru a controla reacția imună exagerată). (1, 2, 4, 6)

Prognostic

Deși beneficiază de tratamente eficiente, pneumonita poate avea consecințe negative pe termen lung asupra sănătății, în special în cazul în care este diagnosticată în faze avansate. Diagnosticul întârziat constituie o problemă comună, simptomele inițiale ale afecțiunii fiind usor de confundat cu cele ale altor condiții pulmonare. De asemenea, există cazuri în care pneumonita este diagnosticată în stadii avansate datorită naturii sale silențioase și a lipsei simptomelor evidente. (1, 3)