Pierderea părului axilar

Pierderea părului axilar este privită deseori ca un aspect fiziologic în rândul persoanelor vârstnice, însă pot fi descrise anumite afecțiuni sau condiții patologice care pot determina apariția acestui fenomen.

Părului axilar se dezvoltă sub acțiunea hormonilor androgeni și a testosteronului. Privit ca un aspect fiziologic de către persoanele de ambele genuri, părul axilar este îndepărtat deseori datorită disconfortului creat uneori sau datorită aspectului inestetic. Cu toate acestea, părul axilar este extrem de important pentru tegumentul din regiunea anatomică care-i poartă numele datorită funcțiilor îndeplinite la acest nivel:

• asigurarea ventilației pielii prin absorbția sudorației și combaterea umidității apărute frecvent în această zonă anatomică și
• prevenirea iritațiilor locale ale pielii produse prin frecarea membrelor superioare de trunchi. [1], [2], [3], [4]

Pierderea părului axilar - Cauze:

• sindromul ovarelor polichistice la femei (datorită dezechilibrelor hormonale care însoțesc această afecțiune)
• anumite afecțiuni autoimune precum alopecia universalis (sistemul autoimun determină distrugerea foliculilor piloși)
• hipotiroidismul sau hipertiroidismul
• diabetul zaharat de tip II (nivelul crescut de zahăr în sânge poate determina distrugerea celulelor aflate în componența diferitelor țesuturi, inclusiv a celor aflate în componența foliculilor piloși, cu modificarea aspectului și structurii firelor de păr)
• anumite afecțiuni pilozitare genetice, precum hipotricoza
• boala Addison (o tulburare a glandelor adrenaliene caracterizată prin producerea unor cantități insuficiente de hormoni adrenalieni, precum aldosteon și cortizol)
• sifilisul terțiar
• deficitul de fier în organism
• anemia feriprivă
• deficitul de vitamine și minerale în organism (dezvoltarea firelor de păr și menținerea integrității structurale a foliculilor piloși depinde în mare măsură de asigurarea unui nivel corespunzător de vitamine și minerale în organism; lipsa acestora determină alterarea structurală a diferitelor țesuturi și unități structurale din organism, inclusiv a foliculilor piloși, cu pierderea firelor de păr)
• excesul de vitamină A și seleniu în organism
• stresul psiho-emoțional. [1], [2], [3], [4]

Manifestări clinice asociate pierderii părului axilar

În funcție de afecțiunea sau condiția patologică cauzatoarea, pierderea părului axilar poate fi însoțită și de alte manifestări clinice specifice.

• Pierderea părului axilar în sindromul de ovare polichistice poate fi însoțită de tulburări ale ciclului menstrual (menstruații neregulate sau absente), subțierea și pierderea părului capilar și axilar, creșterea în greutate, acnee, ten gras, sterilitate.
• Pierderea totală sau parțială a părului axilar în alopecie universalis este însoțită de pierderea totală sau parțială a părului de la nivelul bărbii, a scalpului, a regiunii pubiene, a genelor, a sprâncenelor și a părului de la nivelul toracelui și membrelor inferioare la bărbați.
• Pierderea părului axilar în cazul bolnavilor cu boală Addison poate fi însoțită și de alte manifestări clinice specifice acestei afecțiuni, precum căderea părului de pe întregul corp, oboseală, inapetență, scădere în greutate, scăderea valorilor tensionale, stări de leșin, hiperpigmentarea pielii, geață, diaree, vărsături, dureri musculare și abdominale, rascibilitate, etc.
• Pierderea părului axilar în contextul sifilisului terțiar poate fi însoțită de modificări de comportament, tulburări neurologice, tulburări de vedere, inflamarea vaselor de sânge, demență, amorțeli frecvente, pierderea auzului, anevrisme, deteriorarea cordului, a ficatului, a scheletului osos și a articulațiilor.
• Pierderea părului axilar în deficitul de fier sau a anemia feriprivă poate fi însoțită de pierderea părului de la nivelul întregului corp, păr aspru și rar, koilonichie, platonichie, paloare tegumentară, extremități reci, oboseală, inapetență, cefalee, amețeli, dureri toracice, tahicardie, palpitații, dispnee de efort, etc.
• Diabetul zaharat de tip II poate fi caracterizat prin pierderea părului axilar alături de poliurie, intensificarea senzației de sete, polifagie, creșterea senzației de foame, scădere ponderală, oboseală, tulburări de vedere (vedere neclară, orbire), incidența crescută a infecțiilor.
• Hipertiroidismul poate fi caracterizat din punct de vedere clinic prin scădere ponderală, tahicardie, palpitații, tremor, hiperkinezie, fatigabilitate, transpirații excesive, intoleranță la căldură, fatigabilitate și pierderea pilozității corporale (inclusiv a părului axilar).
• Printre manifestările clinice specifice hipotiroidismului se numără oboseală, uscăciunea tegumentelor, intoleranța la frig, căderea părului de la nivelul corpului (inclusiv a părului axilar), creștere în greutate, inapetență, răgușeală, parestezii, scăderea capacității de concentrare și memorare, tulburări menstruale (amenoree, menoragii, metroragii, bradikinezie, etc.). [1], [2], [3], [4]

Tratamentul pierderii părului axilar

Singurul tratament eficient de corectare a pierderii părului axilar constă în combaterea bolii de fond care a dus la apariția acestui fenomen. Tratamentul simptomatic de întrerupere a cadării părului sau de stimulare a creșterii locale a firelor de păr (administrat local în regiunea axilară), și-a dovedit eficiența doar pe perioada administrării, efectele sale dispărând odată cu întreruperea administrării tratamentului.

• Tratamentul sindromului de ovare polichistice constă în modificarea stilului de viață (pierderea în greutate, adoptarea unui regim alimentar echilibrat, mișcare fizică regulată) și administrarea anticoncepționalelor orale sau a medicamentelor pe bază de progesteron. În caul chistelor ovariene de mari dimensiuni, se recomandă îndepărtarea chirurgicală a ovarelor (ooforectomia).
  Principalele obiective ale tratamentului specific alopeciei universalis constau în încetinirea sau întreruperea pierderii pilozității corporale și stimularea creșterii firelor noi de păr. Principalele substanțe medicamentoase utilizate în cadrul alopeciei universalis sunt reprezentate de corticosteroizi (pentru supresarea reacției autoimune a organismului) și administrarea locală, la nivelul zonei afectate de către pierderea pilozitară, a preparatelor pe bază de imunoterapice (precum Tofacitinib, etc.), pentru stimularea sistemului imunitar. Stimularea creșterii unor noi fire de păr se poate realiza prin intermediul terapiei cu raze ultraviolete.
• Tratamentul bolii Addison constă în administrarea orală sau injectabilă de corticosteroizi.
• Tratamentul sifilisului terțiar constă în administraea de Penicilină.
• Tratamentul deficitului de fier și a anemiei feriprive constă în administraea de fier pe cale orală sau injectabilă.
• Tratamentul hipertiroidismului poate fi medicamentos, chirurgical sau poate fi reprezentat de către terapia cu iod radioactiv. Tratamentul medicamentos constă în administrarea antitiroidienelor de sinteză (precum Metimazol, Carbimazol, Propiltiouracil), a iodului sau a agenților care dețin iod în componență, Dexametazona, carbonat de litiu, Colestiraminăsau inhibitori ai transportorilor de iod (Tiocianatul, Pecloratul). Tratamentul chirurgical constă în efectuarea tiroidectomiei totale sau cvasi-totale (îndepărtarea chirurgicală parțială sau totală a glandei tiroide).
• Tratamentul hipotiroidismului este medicamentos și constă în substituirea hormonilor tiroidieni (TSH și FT4) a căror niveluri serice sunt scăzute prin administrarea de levotiroxină.
• Tratamentul diabetului zaharat de tip II constă în administrarea de insulină sau medicamente antihiperglicemiante noninsulinice. [1], [2], [3], [4]