Paralizia nervului vag

Nervul vag sau nervul cranian X este un nerv mixt, somatomotor, visceromotor si senzitiv. El controleaza activitatea muschilor laringelui, faringelui si activitatea majoritatii organelor interne (inima, plamani, organe abdominale).

Fibrele somatomotorii isi au originea in partea inferioara a nucleului ambiguu si se termina in muschii faringelui la nivelul constrictorului inferior, inerveaza valul palatin si coardele vocale. Din punct de vedere vegetativ, nucleul dorsal al vagului da ramuri pentru inervatia inimii, bronhiilor, esofagului, stomacului, intestinului, ficatului si pancreasului. Aceasta inervatie a organelor se face prin fibre vegetative parasimpatice.

Fibrele senzitive au in componenta lor fibre somatosenzitive si fibre viscerosenzitive.
Fibrele somatosenzitive isi au originea in ganglionii jugular si plexiform si se distribuie mucoasei laringelui, la o parte din mucoasa faringelui, la valul palatin, la peretele posterior al meatului auditiv si la o mica zona tegumentara situata inapoia pavilionului urechii.
Fibrele viscerosenzitive sunt formate din fibre aferente venite de la viscerele toracice si abdominale si asigura sensibilitatea inimii si a sinusului carotidian.

Cauzele afectarii nervului vag

Ramurile faringiene pot fi afectate in difterie. La nivel meningeal, nervul vag poate fi afectat de procese neoplazice si infectioase. La nivel bulbar tumorile, leziunile vasculare si boala neuronului motor sunt principalele cauze ale afectarii vagului. Alte cauze ale afectarii nervului vag sunt leziunile inflamatorii din herpes zoster. Polimiozita si dermatomiozita care produc de obicei raguseala si disfagie prin afectarea directa a muschilor faringelui si laringelui, pot preta la confuzii cu afectarea nervului vag. In cazul unor traumatisme intratoracice sau tumori, cel mai des sunt lezati nervii recurenti, mai ales cel de pe partea stanga. Afectiuni intratoracice care pot determina o paralizie a recurentilor sunt: anevrismele arcului aortic, dilatari ale atriului stang (in stenoza mitrala sau aortica), tumorile mediastinale si cele ale bronhiilor principale.

Manifestari clinice

Paralizia nervului vag se traduce clinic prin tulburari motorii, senzitive si vegetative. Daca leziunea este unilaterala va apare o hemipareza velopalatina, valul palatin fiind cazut, hipoton. Lueta este deviata de partea sanatoasa. Apar tulburari in deglutitia lichidelor, ele refluand pe nas, vocea devine nazonata.

Paralizia unilaterala a laringelui duce la tulburari de fonatie, constand in voce bitonala prin paralizia corzii vocale de aceeasi parte. Din punct de vedere senzitiv, se constata o hemianestezie a valului palatin si a treimii superioare a pilierilor anteriori si posteriori, precum si a jumatatii corespunzatoare a faringelui. Exista o pierdere a producerii reflexului de varsatura pe partea afectata.
Reflexul velopalatin, care consta in contractia reflexa cu ridicarea valului la atingerea valului, este diminuat sau chiar abolit de partea leziunii. Poate exista, de asemenea, o pierdere a sensibilitatii la nivelul meatului auditiv extern si in spatele pavilionului urechii.

In leziunile bilaterale ale nervului vag apar tulburari grave de deglutitie pentru lichide, tulburari de fonatie cu disfonie accentuata care pot merge pana la afonie. Tot in cadrul leziunilor bilaterale de nerv X apar si tulburarile vegetative. Tulburarile vegetative se manifesta prin puls accelerat sau bradicardie, tulburari respiratorii grave cu bronhoplegie. Daca dureaza timp indelungat, aceste manifestari pot duce la anoxemie si bronhopneumonii. Tulburarile respiratorii si circulatorii din cursul paraliziei nervului vag indica de regula un prognostic prost. Sindroamele bulbare din cadrul sclerozei laterale amiotrofice, poliomielitei, poliradiculonevritei, siringobulbiei, tumorile bulbare si hemoragiile bulbare sfarsesc de cele mai multe ori prin tulburari ale functiei respiratorii si circulatorii.

Sediul afectarii nervului vag

• daca nervul vag este afectat intramedular, atunci apare o disfunctie cerebeloasa ipsilaterala, pierderea sensibilitatii dureroase si termice la nivelul jumatatii de fata ipsilaterale si la nivelul membrului superior si inferior controloateral. De asemenea, se intalneste si un sindrom Horner ipsilateral. Sindromul Horner consta din ptoza palpebrala, mioza si sudoratie limitata la nivelul fetei.
• in cazul unei leziuni cu sediul extramedular sunt frecvent afectati nervii accesor spinal si glosofaringian, aparand sindromul de gaura rupta posterioara. Acest sindrom se caracterizeaza printr-un ansamblu de tulburari determinate de paralizia nervilor glosofaringian, vag si spinal, prin leziuni la nivelul gaurii rupte posterioare. Aceste tulburari sunt reprezentate de hemiparalizia si hemianestezia valului palatin, a laringelui si a faringelui, paralizia unilaterala a muschiului trapez si sternocleidomastoidian. Se mai numeste si sindromul Vernet.
• daca leziunea este extracraniana, in spatiul laterocondilian posterior sau retroparotidian, poate exista o asociere de paralizii ale nervilor cranieni IX, X, XI si XII si un sindrom Horner.