Otoreea - scurgeri din ureche

Otoreea poate fi definită prin apariția scurgerilor/secrețiilor auriculare și este adesea rezultatul unui proces infecțios, de cele mai multe ori acut.

Cauzele care duc la apariția scurgerilor din ureche pot fi legate de canalul auditiv extern, urechea medie sau cutia craniană. Manifestările asociate pot fi de tip acut cu simptome severe sau cronic în care simptomele sunt mai atenuate și de lungă durată.

Cele mai comune cauze sunt reprezentate de:

• otita medie acută însoțită de perforație
• otita medie cronică (cu perforarea timpanului, colesteatom, sau amândouă)
• otita externă
• otita necrozantă - cancerul urechii

Caracterul scurgerilor apărute la nivelul urechii poate fi diferit, în funcție de etiologie. Adesea, este semnalată doar producția cerumenului în exces, însă uneori scurgerile auriculare reprezintă semnul sau simptomul unei alte afecțiuni ce necesită tratament specific.

Tipuri de secreții

• Cerumenul. Este un produs fiziologic, secretat la nivelul conductului auditiv extern cu scopul de a proteja urechea externă. Atunci când există o hipersecreție, se pot forma dopuri de ceară ce afectează acuitatea auditivă.
• Puroiul. Apare de obicei în urma unui proces infecțios.
• Lichidul sangvinolent. Poate indica perforarea timpanului.
• Apa. Uneori apa poate rămâne blocată în ureche în urma înotului sau a dușului.
• Lichidul cefalorahidian. Este un lichid clar ce se găsește în jurul creierului și a măduvii spinării. Scurgerea acestuia poate să apară în urma unei interveții chirurgicale asupra urechii sau în cazurile de meningită și fracturi ale craniului.
• Colesteatomul. Reprezintă creșterea anormală a țesutului în spatele timpanului, ceea ce duce la apariția unor scurgeri apoase cu miros urât. (1, 2, 3)
• Mastoidita. Reprezintă o afecțiune rară cauzată de infecția osului mastoid. Otoreea în acest caz fiind un simptom des întâlnit.
• Leziunile și traumuatismele. Leziunile la nivelul craniului sau urechilor, chiar și cele apărute în urma procesului de igienizare a acestora, poate duce la apariția scurgerilor auriculare.

În cazul unei infecții, urechea medie este de obicei responsabilă de apariția scurgerilor. Atunci când fluidul de acumulează în spatele timpanului, presiunea poate duce la perforarea acestului și în final scurgerea lichidului spre exterior.

La persoanele care practică înotul, poate să apară o infecție a canalului auditiv, de obicei cauzată de apa rămasă în ureche.

Perforarea timpanului, poate să aibă mai multe cauze însă de cele mai multe se soldează cu apariția scurgerilor. (3)

Simptome

Simptomele pot fi diferite, în funcție de etiologie, însă cele mai frecvente sunt reprezentate de:

• disconfort sau durere la nivelul urechii
• senzația persistentă de presiune în ureche
• diferite grade de pierdere a auzului
• apariția vertijului și incapacitatea de a menține poziția verticală
• febră

Factorii de risc

• Practicarea înotului
• Susceptibilitatea la infecții auriculare
• Evoluția recentă a unei răceli, gripe
• Diabetul
• Leziuni auriculare sau craniene

Diagnostic

Deoarece există multe cauze care pot duce la apariția scurgerilor, este de preferat să se apeleze la medic pentru un diagnostic exact.
Atunci când pacientul se prezintă la medic, anamneza acetuia va trebui să ofere informații despre durata simptomelor și dacă acestea au fost recurente. Simptomele asociate sunt foarte importante. Pacienții vor fi întrebați despre activitățile care au putut duce la afectarea canalului sau a membranei timpanice de asemenea sunt luate în considerare traumatismele craniene ce au putut cauza scurgerea lichidului cefalorahidian. Se va avea în vedere dacă au existat în trecut afecțiuni ale urechii, intervenții chirurgicale, dacă există Diabet sau imnunodeficiență.

De asemenea se vor urmări și alte simptome precum scurgerile nazale sau tusea, ce pot indica prezența altor afecțiuni.

La examenul clinic, canalul auditiv va fi examinat cu ajutorul otoscopului, se va avea în vedere caracterul scurgerilor, eventuale leziuni sau prezența corpilor străini. Edemul și scurgerile pot obtura vizualizarea canalului auditiv, dar se va încerca inspectarea timpanului din punctul de vedere al inflamației, perforării, unele semne ce ar putea indica dezvoltarea unui colesteatom. (1)
De obicei afecțiunile urechii medii sunt mai comune în copilărie pe când cele ale canalului auditiv extern sunt specifice adultului.

Apariția febrei este un indicativ pentru infecția acută, otită medie sau externă. Otoreea cronică apare de obicei în otita medie cronică supurativă.
Durerea resimțită este de obicei în creștere urmată de scăderea în intensitate la apariția otoreei. În schimb, în cazul otitei externe, intensitatea durerii nu scade odată cu apariția otoreei, debutează prin prurit urmat de apariția durerii chiar și la mișcarea mandibulei.
Culoarea și mirosul scurgerii pot, de asemenea, oferi indicii. Un lichid seros sau serosangvinolet fără miros și care se îngroașă odată cu trecerea timpului este tipic pentru otita medie. În cazul otitei externe, scurgerile sunt limitate și incolore sau de culoare albă.
Scurgerile sangvinolente pot fi rezultatul unui timpan traumatizat, dar de asemenea pot să apără ca urmare a infecțiilor sau a tumorilor.
În cazul scurgerilor clare cu aspect mucoid se suspectează o perforare cronică.
Pierderea auzului apare în afecțiunile urechii medii inițial, dar și în afecțiunile ce cuprind canalul extern, odată cu evoluția îndelungată a acestora.
Intervențiile chirurgicale asupra urechii medii cresc posibilitatea instalării unei otite medii cronice.
La nivelul pielii se pot observa uneori leziuni, eczeme asociate otitei externe.
Un examen otoscopic al canalului adutiv și a membranei timpanice este obligatoriu pentru a se determina cauza apariției scurgerilor. (4)

Prevenția

Nu întotdeauna este posibilă prevenția otoreei, însă unele practici pot ajuta în acest sens.

• Evitatarea introducerii de obiecte în canalul auricular - acestea pot irita pielea canalului și pot cauza infecții sau afectarea timpanului.
• Dacă se practică înotul, se recomandă folosirea dopurilor de urechi pentru a minimiza riscul de a reține apa în canalul auricular.
• Șteregea urechilor după duș sau înot cu un prosop

Recuperarea

Timpul de recuperarea depinde de cauză. De cele mai multe ori poate dura câteva zile însă dacă se constată un timp mai îndelungat și se observă sânge sau puroi alături de durere, se necesită apelarea la un specialist.

În cazul otoreei cronice, timpul de recuperare poate fi până la 6 săptămâni. (3)

Tratament

În urma diagnosticului, se va recomanda tratamentul specific în funcțe de etiologie:

• antibiotice sau corticosteroizi (picaturi/tablete) pentru a tratamentul proceselor infecțioase.
• analgezice
• antimicotice
• aplicarea unor comprese calde asupra urechii afectate pentru a scădea durerea
• se va evita curățarea scurgerilor cu tampoane de vată sau bețisoare pentru urechi.

Dacă există timpanul perforat, se va aștepta refacerea acestuia sau se va interveni chirurgical dacă este necesar. (3, 4)

Este important ca atunci când se instalează otoreea să se instituie tratamentul specific într-un timp cât mai scurt, mai ales dacă pacienții prezintă diabet sau boli imunodeficitare.