Ortorexia - obsesia pentru alimentaţia sănătoasă

Într-o societate în care obezitatea tinde să devină un adevărat flagel, preocuparea pentru o alimentație sănătoasă cu greu poate fi considerată o problemă. Cu toate acestea ea există: se numește ortorexie și reprezintă o tulburare de alimentație cu consecințe potențial severe. În termeni simpli se traduce prin obsesia sau dependența de alimentația sănătoasă.

Termenul de ortorexie nervoasă a fost folosit pentru prima dată de medicul de origine californiană Steven Bratman, în 1997. Acesta l-a utilizat pentru a caracteriza persoanele care își stabilesc diete și regimuri alimentare severe, din dorința de a mânca sănătos. Etimologia acestui cuvânt este şi ea edificatoare: ortorexie provine din grecescul orthos, care înseamnă corect şi orexis – apetit. (1)

Dieteticianul Marjorie Nolan, purtătorul de cuvânt al Academiei de Nutriție și Dietetică, atrage atenția asupra faptului că „Ortorexia pornește de la dorința sinceră de a deveni mai sănătoși, dar este dusă la extrem. O persoană ortorexică evită de obicei să consume alimente procesate, precum făina albă sau zahărul. Ea va respinge orice aliment care nu este etichetat ca fiind organic. Chiar și pâinea din cereale integrale, un produs considerat extrem de sănătos și bogat în fibre, poate fi respinsă de o asemenea persoană pentru simplul motiv că a fost procesată. ” (2)

Deși această afecțiune nu este recunoscută oficial ca o tulburare alimentară, asemănarea ei cu alte tulburări de alimentație, precum anorexia nervoasă sau bulimia nervoasă, nu poate fi ignorată. Obsesia este concentrată tot asupra mâncării, iar persoana care adoptă acest comportament este îngrijorată de calitatea hranei, nu de cantitatea ei. În plus, comportamentul ortorexicilor înglobează trei atribute reprezentative pentru orice tulburare alimentară:

• izolarea socială
• oscilarea între emoții și sentimente extreme
• obsesia pentru ceea ce consumă. (3, 4)

În 2004, cercetătorii de la Universita degli Studi di Roma La Sapienza au inițiat un studiu al ortorexiei, pe un eșantion de 404 subiecți. 6,9% dintre aceștia au fost diagnosticați cu ortorexie – mai mult decât procentele de anorexie și bulimie la un loc - și, în mod surprinzător, s-a observat o prevalență mai mare în cazul bărbaților, în special al celor cu un nivel de educație scăzut – ambele observații tind să contrazică percepția generală despre tulburările de alimentație. Această percepție derivă din studii concrete și din tendinţa recunoscută a femeilor de a fi mai preocupate decât bărbații de aspectul lor fizic și de sănătatea lor. (1, 4, 5)

Fără îndoială, această tendinţă este, într-o oarecare măsură, un rezultat al societăţii în care trăim. Aproape că nu există zi în care să nu citim în ziare sau să nu vedem la televizor tot soiul de alerte mediatice cu privire la alimente potenţial periculoase sau boli ale animalelor cu ale căror produse ne hrănim: alimente modificate genetic, potenţialul cangerigen al aspartamului, metalele grele din carnea de peşte, laptele de soia cu conţinut ridicat de izoflavoni, castraveţii cu bacteria E. Coli, gripa aviară, scrapia la oi, boala vacii nebune etc.

Toate acestea sunt completate de recomandările organizaţiilor de sănătate: evitarea excesului de zahăr şi grăsimi saturate, consumul de 5 frute şi legume diferite pe zi, lactate la fiecare masă şi multe altele. Toate acestea sunt sfaturi utile de urmat în condiţii normale, doar că ortorexicii îşi pierd cumva abilitatea de a disemina aceste informaţii şi de a le adapta stilului lor de viaţă şi nevoilor propriului organism.

Ei preiau astfel de sfaturi ca pe adevărate dogme, iar atunci când sursele din care se informează nu sunt tocmai autorizate ci dimpotrivă, potenţial eronate, sănătatea lor este pusă în pericol. Orice deviere de la cum trebuie să mănânci sănătos le devine de nesuportat, iar încălcarea regulilor pe care şi le stabilesc are drept consecinţă un puternic sentiment de vinovăţie şi anxietate. (6)

De ce este ortorexia periculoasă

Ortorexicii au tendința de a dezvolta fixații pe anumite alimente, pe care le elimină din regimul lor, până ajung să renunțe de fapt la o întreagă grupă de alimente. Pentru astfel de persoane, orice aliment poate deveni o sursă de suspiciune.

Obsesia pentru o alimentaţie sănătoasă îi constrânge în permanenţă să limiteze pe cât posibil consumul de sare, pentru că le face rău la inimă; dar şi consumul de zahăr, din cauza riscului de diabet; devin obsedaţi şi de grăsimile saturate, care cresc nivelul colesterolului, dar şi de dorinţa de a consuma cât mai multe fructe şi legume, pentru a nu dezvolta tumori canceroase. Bineînţeles, acele fructe şi legume trebuie să fie organice, netratate cu pesticide, fără conservanţi, aditivi coloranţi şi aşa mai departe.

În ciuda faptului că toate aceste tendinţe alimentare sunt recomandate, în general, de nutriţionişti pentru un stil de viaţă mai sănătos, problema apare atunci când persoana în cauză devine obsedată de toţi aceşti factori. Ortorexia duce la extrem acest comportament. Uşor de imaginat, cei care ajung în acest punct se izolează automat de cei din jur. Atât viaţa lor profesională cât şi cea personală sau de familie au foarte mult de suferit din această cauză – ortorexicul nu concepe să participe la evenimente sociale sau în familie, unde va fi pus în situaţia de a consuma alimente pe care le respinge cu atâta înverşunare.

Pentru o imagine mai clară asupra a ceea ce înseamnă dezvoltarea unei obsesii alimentare, este suficient să spunem că cei care suferă de ortorexie pot petrece chiar şi mai bine de trei ore zilnic, gândindu-se la dieta lor şi la cum să o purifice. În consecinţă, ei vor pierde absolut orice plăcere de a mânca, singurul scop fiind acela de a consuma nişte alimente cât mai sănătoase, pentru a se feri cât mai mult de boli şi pentru a trăi cât mai mult.

Una dintre cele mai mari provocări în ameliorarea acestui comportament constă în conștientizarea gravității situației – cele mai multe persoane nu consideră că au nevoie de ajutor, ci dimpotrivă, sunt chiar mândre de modul în care își controlează alimentația. Tocmai din această cauză ortorexia poate provoca probleme de sănătate majore și, în situații extreme, chiar moartea. (2, 6, 7)

Asemănări şi deosebiri între ortorexie şi anorexie

Termenul de ortorexie are diferite accepţiuni la nivelul comunităţii concentrate pe tratamentul tulburărilor alimentare. Unii specialişti sunt de părere că pacienţii care experimentează simptomele asociate ortorexiei suferă, de fapt, de anorexie, în timp ce alţii insistă asupra diferenţierii clare a celor doi termeni. E drept, cei care suferă de ortorexie respectiv anorexie au anumite caracteristici şi comportamente în comun, după cum urmează:

• Dorinţa de a-şi controla sănătatea şi viaţa prin controlul alimentelor pe care le consumă
• Dorinţa de a obţine o stimă de sine mai mare şi satisfacţie spirituală, ca urmare a controlului alimentar
• Invocarea unor alergii alimentare nediagnosticate ca pretext pentru a evita anumite mâncăruri
• Experimentarea concomitentă a unor tulburări precum maladia obsesiv compulsivă sau tulburări de personalitate obsesiv compulsive
• Dezvoltarea unor ritualuri asociate meselor zilnice, pentru respectarea cărora se izolează social

În ciuda tuturor acestor asemănări, există câteva caracteristici care le diferenţiază clar. Una dintre ele o reprezintă faptul că obsesia pentru propria greutate este specifică anorexiei şi bulimiei, dar nu se regăseşte în niciun fel în simptomatologia ortorexiei. În schimb, obiectul obsesiei ortorexicilor îl constituie efectul pe care alimentele consumate îl au asupra sănătăţii lor. În timp ce anorexicii resping anumite mâncăruri pentru a slăbi, ortorexicii le resping pentru a se simţi mai puri, mai sănătoşi şi mai aproape de un stil de viaţă natural, nealterat. Calitatea primează cantităţii. (7)

Patogenia ortorexiei

Aşa cum am sugerat deja, ortorexia nervoasă este o consecinţă a unui cumul de factori sociali, biologici şi psihologici. Studiile pe această temă sunt încă destul de rare şi nu indică rezultate care să poată fi considerate universale. Spre deosebire de anorexia nervoasă, specifică mai ales femeilor şi adolescenţilor, ortorexia este comună la ambele sexe şi întâlnită cu precădere la persoanele cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Se pare că tendinţa de a dezvolta acest comportament este mai mare în cazul celor care lucrează în domeniul nutriţiei sau al sănătăţii; cel mai probabil din cauza preocupării sporite pentru propria stare de sănătate şi a contactului cu tot soiul de boli sau persoane bolnave.

Un astfel de comportament deviant poate fi determinat de foarte mulţi factori: obiceiuri familiale, trenduri sociale, probleme economice, boli recente sau pur şi simplu contactul cu o informaţie legată de un anumit aliment, pe care persoana respectivă o acceptă şi hotărăşte să o urmeze cu stricteţe. Cu toate astea, cel mai adesea interesul pentru o alimentaţie sănătoasă derivă dintr-o criză emoţională şi dorinţa de a obţine un beneficiu imediat; o dată luată această decizie, temerile şi tensiunea acumulate încep să se risipească, urmare a sentimentului de control absolut pe care îl au asupra propriei sănătăţi, dar şi a invulnerabilităţii false pe care o intuiesc. (8)

Simptomatologia ortorexiei este serioasă, cronică şi este cu mult depăşită de ceea ce numim, în mod normal, alegeri ale unui stil de viaţă sănătos. Ortorexicul se distanţează de cei din jurul său, considerând relaţiile sociale mult mai puţin importante decât respectarea propriilor obiceiuri alimentare. Această tulburare alimentară a fost asociată, la anumiţi pacienţi, cu o formă de comportament obsesiv compulsiv. Dar izolarea şi anxietatea care derivă ori de câte ori apare „pericolul” nerespectării acelor obiceiuri nu sunt singurele simptome îngrijorătoare.

Regimul alimentar adoptat poate provoca restricţii calorice, iar persoana în cauză poate pierde foarte mult în greutate. De multe ori, indicele de masă corporală al unui ortorexic este asemănător cu cel al unui anorexic (sub 18. 5). Iar în cazul în care restricţiile alimentare sunt mult prea severe, se poate instala malnutriţia. Lipsa unei alimentaţii corespunzătoare şi toate deprivările la care se supun ortorexicii pot duce la complicaţii cardiace, cedări ale unor organe şi, în cele din urmă, moartea. (7)

Simptomatologie şi diagnoză

Ortorexia este o tulburare alimentară adesea asociată cu un comportament obsesiv compulsiv. Deşi din ce în ce mai multă lume este îngrijorată de ceea ce consumă, urmarea unei diete stricte nu este, neapărat, un semn al dezvoltării acestei tulburări. Mai exact, se poate vorbi despre ortorexie atunci când acele restricţii de alimentaţie pe care o persoană şi le impune ajung să îi domine gândurile şi să se transforme într-o obsesie primară.

Din păcate, cele mai multe persoane care ajung în această situaţie experimentează şi o serie de comportamente adictive sau obsesive. Asociate fie direct ortorexiei, fie altor condiţii psihiatrice nediagnosticate încă, aceste comportamente includ, dar nu se limitează la:

• Depresie
• Tulburare bipolară
• Tulburări de panică şi de anxietate
• Tulburare de stres post-traumatic
• Abuz de anumite medicamente sau suplimente alimentare

Persoanele ortorexice:

• Petrec o bună parte din zi încercând să identifice cele mai „pure” alimente, gândindu-se ce vor consuma la următoarele mese şi încercând să calculeze aportul de nutrienţi şi vitamine ale alimentelor pe care urmează să le consume;
• Sunt preocupate în mod iraţional de modul în care îşi prepară mâncarea şi, mai ales, de cât de bine spală ingredientele şi de cât de sterilizate sunt ustensilele cu care gătesc;
• Ajung să îşi reducă semnificativ aria alimentelor pe care le pot consuma, optând, de multe ori, pentru mai puţin de 10 alimente de bază;
• Sunt deosebit de interesate de consumul de suplimente alimentare, probiotice, macrobiotice şi remedii naturiste;
• Evită numeroase ingrediente şi alimente „nesănătoase”, precum conservanţii alimentari, coloranţii artificiali, aromatizanţii, zaharurile, grăsimile, sarea, produsele de origine animală, lactatele etc.

Steven Bratman, cel care a şi propus pentru prima dată tratarea acestui comportament ca o tulburare de alimentaţie, a conceput un test rapid de diagnosticare, constând în 10 întrebări:

• Petreci mai mult de trei ore pe zi gândindu-te la aportul nutritiv al alimentelor pe care le consumi?
• Îţi planifici mesele cu câteva zile în avans?
• Consideri că valoarea nutriţională a ceea ce consumi este mult mai importantă decât plăcerea de a mânca?
• Consideri că ţi-a scăzut calitatea traiului în vreme ce calitatea dietei tale a crescut?
• Ai devenit mult mai strict cu propria-ţi persoană în ultima vreme?
• Ai renunţat la alimente pe care altădată le consumai cu plăcere, pentru a te putea concentra pe alimente mai sănătoase?
• Dieta pe care o urmezi te împiedică să iei masa în oraş, făcându-te să te distanţezi de familie şi de prieteni?
• Te simţi vinovat atunci când te abaţi de la dieta pe care ţi-ai stabilit-o?
• Te simţi împăcat cu alegerile făcute şi în control deplin atunci când mănânci sănătos?

Potrivit doctorului Bratman, orice persoană care răspunde afirmativ la mai mult de patru întrebări din acest test are tendinţa de a dezvolta ortorexie, iar cei care răspund pozitiv la toate întrebările suferă de o formă severe a acestui dezechilibru. (6, 8, 9, 10)

Tratamentul asociat

La fel ca şi în cazul anorexiei şi bulimiei, simptomele ortorexiei sunt o încercare de a face faţă unor emoţii şi sentimente complicate, cu rădăcini adânci, ce transced noţiunea de dietă. Ele se manifestă adesea lent, pe o perioadă lungă de timp, intrând într-o etapă de normalizare şi devenind extrem de dificil de recunoscut ca semne ale unei dereglări serioase.

De regulă, tratamentul ortorexiei începe prin stabilizarea pacientului şi ţinerea sub control a oricărei condiţii medicale existente. Cea mai dificilă parte începe însă abia atunci când pacientul trebuie convins că are nevoie de ajutor. Ortorexicii sunt convinşi că deţin cele mai exacte informaţii despre alimentaţia sănătoasă şi cu greu pot accepta ideea că de fapt îşi fac mai mult rău decât bine. Abia atunci când sunt dispuşi să facă acest pas au o şansă de reabilitare, iar intervenţiile în acest punct constau în:

• Consiliere nutriţională
• Psihoterapie
• Evaluări medicale periodice
• Medicaţie

Şedinţele de consiliere în compania unui nutriţionist îi pot ajuta pe pacienţi să înţeleagă cât de nepotrivite sunt obiceiurile lor alimentare actuale. Fără a se îndepărta de ideea de a mânca sănătos, aceste discuţii ar trebui să lărgească practic orizontul unui ortorexic, determinându-l să îşi introducă treptat nutrienţii şi alimentele pe care le-a respins în mod eronat.

Şedinţele de consiliere în compania unui terapeut pot fi extrem de utile atunci când vizează depăşirea unor factori psihologici care au determinat această tulburare de alimentaţie. Un terapeut poate ajuta pacientul să identifice probleme de care nu era conştient şi, mai ales, să implementeze soluţii cu rezultate concrete şi rapide.

În cazul în care comportamentul obsesiv compulsiv este foarte puternic, pot fi prescrise anumite medicamente – antidepresive sau antipsihotice, în funcţie de natura afecţiunii.

Persoanele suferinde de ortorexie sunt încurajate să:

• Identifice declanşatorii emoţionali ai simptomelor ortorexice, acestea din urmă putând avea cauze ascunse
• Devină conştiente de cum să răspundă în mod sănătos unor emoţii precum teama, tristeşea, furia sau ruşinea
• Evite obiceiurile distructive şi să devină mai maleabile în alegerea alimentelor de consum
• Devină încrezătoare în propria capacitate de a face alegeri cu adevărat sănătoase şi de a începe recuperarea propriu-zisă (10, 11, 12)