Ochi roșu (doar un ochi s-a înroșit)

©

Autor: Dr. Paraschiv Oana-Maria, Medic Rezident

Ochiul roșu este semnul principal al inflamației oculare, fiind, de obicei, o afecțiune benignă care poate fi gestionată de către medicii specialiști. Cea mai comună etiologie a ochiului roșu este conjunctivita, dar există și alte cauze, cum ar fi blefarita, abraziunea corneană, corpii străini intraoculari, hemoragia subconjunctivală, keratita, irita, glaucomul, și sclerita. Semnele și simptomele ochiului roșu includ eritemul, durerea, fotofobia, pruritul și modificările vizuale. [1, 3]

În general, conjunctivitele virale și bacteriene sunt boli autolimitante, fără complicații amenințătoare de viață. Dar din lipsa existenței unor teste specifice pentru a diferenția între conjunctivitele virale și cele bacteriene, majoritatea cazurilor sunt tratate cu antibiotice cu spectru larg. Conjunctivita mai poate fi cauzată și de alergii sau factori iritativi. Totuși, cauzele ce au provocat roșeata unilaterală a ochiului pot fi descoperite în urma unei anamneze minuțioase și examinarea atentă a ochiului, urmând ca în funcție de etiologie să fie stabilit tratamentul adecvat. Pacientul la care apare ochiul roșu trebuie să fie conștient de importanța consultării de urgență a unui oftalmolog, în special atunci când durerea oculară severă nu este ameliorată de anestezice topice, sau atunci când roșeața ochiului este însoțită de pierderea vederii, de secreție oculară purulentă, de implicarea corneei, leziunea traumatică a ochiului, chirurgia recentă a ochiului, infecția herpetică sau infecții recurente. [1]

 

Care este principala etiologie a ochiului roșu?

Ochi roșu (doar un ochi s-a înroșit) este cauzat cel mai frecvent de conjunctivită, aceasta fiind și una dintre principalele indicații ale tratamentului antibiotic. Etiologia conjunctivitei este infecțioasă (virală, bacteriană) sau neinfecțioasă (alergii, iritanți). [1]

Diagnosticul și tratamentul conjunctivitei virale

Conjunctivita virală provocată de adenovirus este foarte contagioasă, în timp ce conjunctivita provocată de alte virusuri (cum ar fi virusul Herpes simplex) are o transmisibilitate mai redusă. Conjunctivita virală de obicei este transmisă prin contactul direct cu mâinile, instrumente medicale, apa din pisicine sau obiecte personale. Este deseori asociată cu infecții de tract respirator superior transmise prin tuse. Prezentarea clinică a conjunctivitei virale este de obicei ușoară, cu remisiune spontană după una-două săptămâni. Tratamentul este suportiv și poate include comprese reci, decongestionante oculare și lacrimi artificiale. Antibioticele topice sunt rareori necesare, deoarece infecțiile bacteriene secundare sunt rare. [1]

Pentru prevenirea transmiterii conjunctivitei virale, pacienții trebuie să se spele riguros pe mâini și să evite împrumutarea obiectelor personale, iar medicii trebuie să dezinfecteze instrumentele după fiecare utilizare. Consultarea opiniei medicului oftalmolog ar trebui făcută dacă simptomele nu dispar dupa 7-10 zile sau daca există implicarea corneei. [1]

Diagnosticul conjunctivitei bacteriene

Conjunctivita bacteriana este foarte contagioasă și apare cel mai frecvent prin contactul direct cu degete contaminate. Pe baza duratei și severității simptomelor, conjunctivita bacteriană este clasificata in hiperacută, acută sau cronică. [1]

• Conjunctivita hiperacută bacteriană este cel mai frecvent asociată cu prezența Neisseria gonorree la adulți activi din punct de vedere sexual. Infecția are un debut brusc și progresează rapid spre perforație corneană. Conjunctivita hiperacuta bacteriană este caracterizată de secreție purulentă, durere și acuitate vizuală scăzută.
• Conjunctivita bacteriana acuta este cea mai comună formă a conjunctivitei bacteriene la camera de gardă. Semnele și simptomele pot persista pentru trei-patru săptămâni. Infecția cu Staphylococcus aureus produce deseori conjunctivită bacteriană acută la adulți, în timp ce infecțiile cu Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae sunt întâlnite mai des la copii.
• Conjunctivita bacteriană cronică este caracterizată de semne și simptome care persistă pentru o perioadă de minimum patru săptămâni. [1]

În general, medicii oftalmologi prescriu antibiotice topice în conjunctivita infecțioasă acută din cauza dificultății de a distinge între etiologia virală și cea bacteriană a acesteia. Dintre beneficiile terapiei antibiotice, menționăm vindecarea mai rapidă, prevenirea complicațiilor ulterioare și vizitele mai rare la medic. [1]

Diagnosticul conjunctivitei produse de chlamidia

Acest tip de conjunctivită ar trebui suspectată la pacienții activi din punct de vedere sexual, care au semne și simptome tipice și nu răspund la tratamentul antibiotic standard. Pacienții cu conjunctivită produsă de Chlamidia pot prezenta și conjunctivită foliculară. Opțiunie de tratament includ terapia topică cu eritromicină, terapia orală cu azitromicină sau doxiciclină. Este important de reținut că și partenerul sau partenerii sexuali ai pacienților trebuie tratați. [1]

Diagnosticul conjunctivitei alergice

Conjunctivita alergică este deseori asociată cu boli atopice, cum ar fi rinita alergică, eczema și astmul. Pruritul la nivelul ochilor este cea mai aparentă trăsătură a conjunctivitei alergice. Conjunctivita alergică sezonieră este cea mai comună formă a bolii, simptomele fiind produse de contactul cu alergeni specifici sezonieri. Evitarea acestor alergeni și folosirea lacrimilor artificiale sunt metodele potrivite pentru ameliorarea simptomelor. Din punct de vedere terapeutic, pacienții pot folosi medicamente eliberate fără prescripție medicală, cum ar fi agenții antihistaminici sau vasoconstrictori, utili pentru formele ușoare. O opțiune mai eficientă ar fi antagoniștii de receptori histaminici de a doua generație. [1]

În ce constă examenul obiectiv al pacientului care se prezintă cu ochi roșu?

1. Examinarea pielii și pleoapelor

La pacientul cu ochi roșu acut, leziunile herpetice ale pielii indică efectuarea investigațiilor ulterioare pentru keratita herpetică sau variceloasă, iar în cazul suspiciunii înalte sau confirmării keratitei herpetice sau variceloase, pacienții ar trebui tratați cu antivirale orale sau topice. Acești pacienți trebuie urmăriți în primele 24-48 de ore de către medicul oftalmolog, pentru a determina gradul implicării oculare. Dacă tratamentul antiviral nu este ințiat, consultul oftalmologic ar trebui făcut în primele 12 ore. Eritemul sau edemul pielii ar ridica suspiciunea de celulită periorbitală, dacrocistită, sau blefarită, posibil asociată cu conjunctivita. Cauze mai serioase de ochi roșu, acut dureros cu edem periorbital și eritem sunt celulita orbitală și tromboza de sinus cavernos, care se poate prezenta cu durere la mișcările oculare sau oftalmoplegie. [2]

2. Acuitatea vizuală

Evaluarea acuității vizuale ar trebui făcută la toți pacienții care se prezintă cu simptome oculare. Pacienții ar trebui să poarte propriile lentile corectoare pentru examinare, cu corecție pentru vederea la distanță sau de aproape. În timpul examinării acuității vizuale, pacienții ar trebui încurajați să ofere cea mai bună încercare a lor pentru fiecare rând. Pentru pacienții cu disconfort semnificativ determinat de o abraziune corneană, acuitatea vizuală ar trebui verificată după aplicarea anestezicului topic. [2]

3. Răspunsul la anestezicul topic

Instilațiile cu proparacaină sau alte picături anestezice oculare ar trebui să amelioreze simptomele semnificativ dacă durerea este provocată de o leziune a suprafeței corneei sau conjunctivei, cum ar fi abraziunea corneană. Ameliorarea durerii după administrarea anestezicului topic confirmă etiologia. Totuși, keratita bacteriană sau ulcerul cornean, corpii străini și keratita virală trebuie luate în considerare. [2]

În concluzie, prezentarea la medic cu ochi roșu unilateral poate indica prezența mai multor patologii, cum ar fi conjunctivita bacteriană, inflamația corneană sau intraoculară, corpii străini intraoculari sau glaucomul acut cu unchi închis. [3]