Conjunctivita
Autor: dr. Cristina David
Acest termen cuprinde un grup de afecţiuni inflamatorii ale conjunctivei, învelişul extern al globului ocular. Conjunctiva este ţesutul care înveleşte globul ocular şi se răsfrânge pe faţa posterioară a pleoapei superioare şi inferioare, până la limbul sclero-cornean.
Conjunctivita bacteriană
Cele mai frecvent implicate bacterii care produc boala sunt: stafilococul (epidermidis şi auriu), streptococul şi Haemophilus.
Infectarea ochiului se produe prin contact direct cu secreţii ce conţin germenii.
Debutul este acut, prin ochi roşu şi senzaţie de arsură şi secreţii conjunctivale. La trezire, pleoapele sunt lipite, ceea ce face dificilă deschiderea lor, ca rezultat al acumulării de secreţii în cursul nopţii. În mod obişnuit, ambii ochi sunt afectaţi, dar debutul poate implica iniţial doar unul din ochi, pentru că peste 1 -2 zile să fie afectat şi celălalt ochi. Pleoapele pot fi edemaţiate şi acoperite de cruste la nivelul liniei genelor. Secreţia poate fi iniţial apoasă, dar în 1-2 zile devine muco-purulentă. Înroşirea conjunctivei (congestie) este intensă la nivelul fundului de sac inferior şi mult mai redusă în jurul corneei.
Tratament
Chiar fără tratament, conjunctivitele simple sunt auto-limitante, vindecându-se în 10 - 14 zile, iar examenele de laborator nu sunt indicate de rutină. Înaintea iniţierii tratamentului este foarte imortant să curăţaţi marginea pleoapelor şi genele pentru a îndepărta secreţiile. Picăturile cu antibiotice cu spectru larg trebuie administrate în timpul zilei, fiind prescrise de medicul oftalmolog în urma consultaţiei, ţinând sema de aspectul clinic al bolii şi de examenul bacteriologic al secreţiei conjunctivale când acesta este necesar.
Antibioticele folosite în cabinet sunt ciprofloxacin , ofloxacina, moxifloxacina, gentamicina, tobramicina, neomicina, cloramfenicol, acid fusidic.
O formă particulară de conjunctivită este conjunctivita gonococică, agentul cauzal fiind Neisseria gonorrhoeae ce produce infecţia venerică a tractului genito-urinar, dar este capabil să invadeze corneea intactă, la copilul nou-născut al unei mame infectate. Aspectul ochilor este impresionant, cu pleoape umflate, indurate, roşii şi secreţii conjunctivale purulente foarte abundente. Dacă conjunctivita gonococică nu e tratată urgent, infecţia cuprinde corneea, cu ulceraţie centrală care duce rapid la perforaţie şi endoftalmită. Tratamentul trebuie efectuat în spital, recoltarea secreţiei şi examinarea bacteriologică urgentă şi îndepărtarea secreţiei frecventă.
Tratamentul cu antibiotice trebuie efectuat intravenos şi local - picături cu Gentamicin sau Bacitracină, iniţial din oră în oră.
Conjunctivita virală
Kerato-conjunctivita virală: spectrul infecţiei oculare cu adenovirus variază de la forma uşoară şi aproape inaparentă până la forma acută. Transmiterea acestui virus foarte contagios este pe cale respiratorie sau prin secreţii oculare, diseminate, prin prosoape, mâini murdare etc. Perioada de incubaţie este de 4 - 10 zile. După debutul conjunctivitei virusul este activ încă aproximativ 12 zile. Trebuie luate precauţii pentru a evita transmisia după examinarea unui pacient suspectat cu infecţie adenovirală. Spălarea mâinilor frecvent precum şi dezinfecţia instrumentelor oftalmice cu meticulozitate, asigură evitarea răspândirii infecţiei.
Virusuri implicate:
- "febra faringo-conjunctivală" este produsă de anumite tipuri de adenovirus, afectează frecvent copiii, care manifestă infecţii ale căilor respiratorii superioare. Keratita apare la 30% din cazuri, dar nu în forme severe.
- "Kerato-conjunctivita epidemică" este frecvent cauzată de anumite tipuri de adenovirus, cu transmitere de la mâini contaminate, instrumente şi soluţii, spre ochi. În contrast cu febra adeno-conjunctivală, nu produce simptome generale. Keratita se asociază în 80% din cazuri, adesea în forme severe.
Semnele conjunctivitei virale:
- lăcrimare
- înroşirea ochilor
- disconfort
- fotofobie, frecvent afectând ambii ochi.
Se asociază edemul pleoapelor, secreţii conjunctivale apoase, hemoragii conjunctivale chemozis (edemul conjunctivei), pseudomembrane în cazurile severe, uşoară mărire a ganglionilor limfatici. Tratamentul este simptomatic. Afecţiunea se remite în decurs de 2 săptămâni.
Keratita virală
Faza I: apare în 7 - 10 zile de la debutul simptomelor şi se caracterizează prin keratită punctată epitelială, care se vindecă în 2 săptămâni.
Faza a II a : este caracterizată prin opacităţi punctiforme, albe subepiteliale ce se dezvoltă sub leziunile iniţiale în curs de vindecare. Acestea reprezintă răspunsul imun la agresiunea virală.
Faza a III a: este caracterizată prin infiltrate în stroma corneană ce se "topesc" progresiv în timp, putând fi evidenţiate la biomicroscop timp de mai multe luni. Tratamentul cu steroizi sub formă de picături este indicat când acuitatea vizuală este scăzută de opacităţile corneene din faza a treia.
Conjunctivita cu chlamidia
Conjunctivita acută cu chlamidia este o afecţiune cu transmitere sexuală produsă de serotipul D şi K al agentului infecţios Chlamidia trahomatis.
Pacienţii sunt tineri şi mulţi au concomitent o infecţie genitală (cervicită la femei şi uretrită la bărbaţi) care poate fi asimptomatică. Transmiterea este prin autocontaminare, iar perioada de incubaţie este de aproximativ o săptămână.
Prezentarea este cu afectarea unui ochi sau a ambilor prin secreţie mucopurulentă. Spre deosebire de infecţia adenovirală, conjunctivita cu chlamidia devine cronică şi poate persista 3 - 12 luni, dacă nu este tratată.
Semnele sunt: secreţii mucopurulente, foliculi proeminenţi mari pe conjunctiva din fornixul inferior, dar şi pe pleoapa superioară, infiltrate corneene periferice după 2 -3 săptămâni de la debut şi uşoara mărire a ganglionilor limfatici. Cazurile cu evoluţie lungă dezvoltă cicatrici conjunctivale şi vascularizaţie corneană superioară ("panus cornean").
Confirmarea diagnosticului de conjunctivită cu chlamidia se face prin teste de laborator: ELISA pentru antigenii chlamidia. Tratamentul local (început cu tetraciclină 6 săptămâni) combinat cu cel sistemic (Azitromicină) sau Doxiciclină 1 -2 săptămâni trebuie urmat de ambii parteneri ai cuplului.
Conjunctivita nou-născutului (cu Chlamidia) sau conjunctivita neonatală cu Chlamidia
Infecţia cu chlamidia este cea mai frecventă cauză de conjunctivită neonatală. Poate fi asociată cu infecţie sistemică cu chlamidia, ce produce otită, rinită şi pneumonie. Debutul este uzual la 5 - 19 zile după naştere. Semnele sunt: secreţii mucupurulente şi papile proeminente pe conjunctivă, iar tratamentul include local, tetraciclina, iar general, eritromicina (deoarece tetraciclina sistemic este contraindicată la copiii sub 12 ani).
Trahomul este infecţia cauzată de serotipul A, B şi C al agentului patologic Chlamidia trachmatis. Este o boală a locuitorilor ţărilor slab dezvoltate, asociată cu lipsa condiţiilor elementare de igienă. Musca este vectorul major al infecţiei şi reinfecţiei.
Trahomul este principala cauză a orbirii prevenibile, fiind în obiectivul OMS - VISION 2020, cu eforturi majore pentru a fi eradicată. Tratamentul este cu o singură doză de azitromicină de 1g. Cea mai importantă metodă de prevenire este igiena personală.
Conjunctivita alergică sau rino-conjunctivita alergică este cea mai comună formă de alergie oculară şi nazală este o reacţie de hipersensibilitate la antigene specifice transmise pe cale aeriană. Ea poate fi: conjunctivită alergică sezonieră şi conjunctivită alergică perenă.
a) Conjunctivita alergică sezonieră, asociată cu rinita alergică, "febra fânului", în timpul verii este cea mai frecventă şi uşoară formă de conjunctivită. Cele mai răspândite cauze sunt polenurile.
b) Conjunctivita alergică perenă se manifestă pe toată durata anului, cu exacerbare toamna când expunerea la alergenii din praf şi mucegaiuri este cea mai mare. Este mai puţin răspândită decât onjunctivita alergică sezonieră, dar mai persistentă. Prezentarea pacientului cu un atac acut de înroşire oculară, lăcrimare, mâncărime (prurit) asociată cu strănut repetitiv şi secreţii nazale apoase abundente. Semnele sunt: umflarea pleoapelor, aspectul roz sau albicios - lăptos al conjunctivei ca rezultat al edemului, papile la nivelul pleoapei superioare.
Tratamentul cu antihistaminice sub formă de colir pentru aplicaţii locale de 2 -4 ori pe zi, asociat cu tratament sistemic (Aerius, Claritine, Xyzal).
Keratoconjunctivita vernală
Keratoconjunctivita vernală este o inflamaţie oculară bilaterală repetitivă, cu afectarea cu precădere a copiilor de sex masculin şi a adulţilor tineri, mai ales în climatul cald şi uscat. Este o conjunctivită alergică în care răspunsul imun joacă un rol important. Aproape trei sferturi din pacienţi au asociată atopie şi două treimi au un istoric familial de atopie. Aceşti pacienţi prezintă frecvent astm bronşic şi eczemă în copilărie. Apariţia keratoconjunctivitei vernale este uzual după vârsta de 5 ani şi afecţiunea se răreşte în jurul pubertăţii, numai rareori persistă până la vârsta de 25 ani.
Keratoconjunctivita vernală poate apărea sezonier, cu un vârf al incidenţei la sfârşitul primăverii şi vara, dar la unii pacienţi se poate manifesta pe toată durata anului. Pacienţii cu o keratoconjunctivită vernală au o incidenţă crescută a degenerescenţei corneene numită keratoconus.
Principalele simptome sunt prurit ocular intens asociat cu lăcrimare, fotofobie, senzaţie de corp străin şi arsură, secreţii mucoase dense şi ptoză palpebrală.
Prognosticul pe termen lung este bun. Tratamentul local: steroizi, antihistaminice, acetilcisteină.
Conjunctivita bacteriană
Cele mai frecvent implicate bacterii care produc boala sunt: stafilococul (epidermidis şi auriu), streptococul şi Haemophilus.
Infectarea ochiului se produe prin contact direct cu secreţii ce conţin germenii.
Debutul este acut, prin ochi roşu şi senzaţie de arsură şi secreţii conjunctivale. La trezire, pleoapele sunt lipite, ceea ce face dificilă deschiderea lor, ca rezultat al acumulării de secreţii în cursul nopţii. În mod obişnuit, ambii ochi sunt afectaţi, dar debutul poate implica iniţial doar unul din ochi, pentru că peste 1 -2 zile să fie afectat şi celălalt ochi. Pleoapele pot fi edemaţiate şi acoperite de cruste la nivelul liniei genelor. Secreţia poate fi iniţial apoasă, dar în 1-2 zile devine muco-purulentă. Înroşirea conjunctivei (congestie) este intensă la nivelul fundului de sac inferior şi mult mai redusă în jurul corneei.
Tratament
Chiar fără tratament, conjunctivitele simple sunt auto-limitante, vindecându-se în 10 - 14 zile, iar examenele de laborator nu sunt indicate de rutină. Înaintea iniţierii tratamentului este foarte imortant să curăţaţi marginea pleoapelor şi genele pentru a îndepărta secreţiile. Picăturile cu antibiotice cu spectru larg trebuie administrate în timpul zilei, fiind prescrise de medicul oftalmolog în urma consultaţiei, ţinând sema de aspectul clinic al bolii şi de examenul bacteriologic al secreţiei conjunctivale când acesta este necesar.
Antibioticele folosite în cabinet sunt ciprofloxacin , ofloxacina, moxifloxacina, gentamicina, tobramicina, neomicina, cloramfenicol, acid fusidic.
O formă particulară de conjunctivită este conjunctivita gonococică, agentul cauzal fiind Neisseria gonorrhoeae ce produce infecţia venerică a tractului genito-urinar, dar este capabil să invadeze corneea intactă, la copilul nou-născut al unei mame infectate. Aspectul ochilor este impresionant, cu pleoape umflate, indurate, roşii şi secreţii conjunctivale purulente foarte abundente. Dacă conjunctivita gonococică nu e tratată urgent, infecţia cuprinde corneea, cu ulceraţie centrală care duce rapid la perforaţie şi endoftalmită. Tratamentul trebuie efectuat în spital, recoltarea secreţiei şi examinarea bacteriologică urgentă şi îndepărtarea secreţiei frecventă.
Tratamentul cu antibiotice trebuie efectuat intravenos şi local - picături cu Gentamicin sau Bacitracină, iniţial din oră în oră.
Conjunctivita virală
Kerato-conjunctivita virală: spectrul infecţiei oculare cu adenovirus variază de la forma uşoară şi aproape inaparentă până la forma acută. Transmiterea acestui virus foarte contagios este pe cale respiratorie sau prin secreţii oculare, diseminate, prin prosoape, mâini murdare etc. Perioada de incubaţie este de 4 - 10 zile. După debutul conjunctivitei virusul este activ încă aproximativ 12 zile. Trebuie luate precauţii pentru a evita transmisia după examinarea unui pacient suspectat cu infecţie adenovirală. Spălarea mâinilor frecvent precum şi dezinfecţia instrumentelor oftalmice cu meticulozitate, asigură evitarea răspândirii infecţiei.
Virusuri implicate:
- "febra faringo-conjunctivală" este produsă de anumite tipuri de adenovirus, afectează frecvent copiii, care manifestă infecţii ale căilor respiratorii superioare. Keratita apare la 30% din cazuri, dar nu în forme severe.
- "Kerato-conjunctivita epidemică" este frecvent cauzată de anumite tipuri de adenovirus, cu transmitere de la mâini contaminate, instrumente şi soluţii, spre ochi. În contrast cu febra adeno-conjunctivală, nu produce simptome generale. Keratita se asociază în 80% din cazuri, adesea în forme severe.
Semnele conjunctivitei virale:
- lăcrimare
- înroşirea ochilor
- disconfort
- fotofobie, frecvent afectând ambii ochi.
Se asociază edemul pleoapelor, secreţii conjunctivale apoase, hemoragii conjunctivale chemozis (edemul conjunctivei), pseudomembrane în cazurile severe, uşoară mărire a ganglionilor limfatici. Tratamentul este simptomatic. Afecţiunea se remite în decurs de 2 săptămâni.
Keratita virală
Faza I: apare în 7 - 10 zile de la debutul simptomelor şi se caracterizează prin keratită punctată epitelială, care se vindecă în 2 săptămâni.
Faza a II a : este caracterizată prin opacităţi punctiforme, albe subepiteliale ce se dezvoltă sub leziunile iniţiale în curs de vindecare. Acestea reprezintă răspunsul imun la agresiunea virală.
Faza a III a: este caracterizată prin infiltrate în stroma corneană ce se "topesc" progresiv în timp, putând fi evidenţiate la biomicroscop timp de mai multe luni. Tratamentul cu steroizi sub formă de picături este indicat când acuitatea vizuală este scăzută de opacităţile corneene din faza a treia.
Conjunctivita cu chlamidia
Conjunctivita acută cu chlamidia este o afecţiune cu transmitere sexuală produsă de serotipul D şi K al agentului infecţios Chlamidia trahomatis.
Pacienţii sunt tineri şi mulţi au concomitent o infecţie genitală (cervicită la femei şi uretrită la bărbaţi) care poate fi asimptomatică. Transmiterea este prin autocontaminare, iar perioada de incubaţie este de aproximativ o săptămână.
Prezentarea este cu afectarea unui ochi sau a ambilor prin secreţie mucopurulentă. Spre deosebire de infecţia adenovirală, conjunctivita cu chlamidia devine cronică şi poate persista 3 - 12 luni, dacă nu este tratată.
Semnele sunt: secreţii mucopurulente, foliculi proeminenţi mari pe conjunctiva din fornixul inferior, dar şi pe pleoapa superioară, infiltrate corneene periferice după 2 -3 săptămâni de la debut şi uşoara mărire a ganglionilor limfatici. Cazurile cu evoluţie lungă dezvoltă cicatrici conjunctivale şi vascularizaţie corneană superioară ("panus cornean").
Confirmarea diagnosticului de conjunctivită cu chlamidia se face prin teste de laborator: ELISA pentru antigenii chlamidia. Tratamentul local (început cu tetraciclină 6 săptămâni) combinat cu cel sistemic (Azitromicină) sau Doxiciclină 1 -2 săptămâni trebuie urmat de ambii parteneri ai cuplului.
Conjunctivita nou-născutului (cu Chlamidia) sau conjunctivita neonatală cu Chlamidia
Infecţia cu chlamidia este cea mai frecventă cauză de conjunctivită neonatală. Poate fi asociată cu infecţie sistemică cu chlamidia, ce produce otită, rinită şi pneumonie. Debutul este uzual la 5 - 19 zile după naştere. Semnele sunt: secreţii mucupurulente şi papile proeminente pe conjunctivă, iar tratamentul include local, tetraciclina, iar general, eritromicina (deoarece tetraciclina sistemic este contraindicată la copiii sub 12 ani).
Trahomul este infecţia cauzată de serotipul A, B şi C al agentului patologic Chlamidia trachmatis. Este o boală a locuitorilor ţărilor slab dezvoltate, asociată cu lipsa condiţiilor elementare de igienă. Musca este vectorul major al infecţiei şi reinfecţiei.
Trahomul este principala cauză a orbirii prevenibile, fiind în obiectivul OMS - VISION 2020, cu eforturi majore pentru a fi eradicată. Tratamentul este cu o singură doză de azitromicină de 1g. Cea mai importantă metodă de prevenire este igiena personală.
Conjunctivita alergică sau rino-conjunctivita alergică este cea mai comună formă de alergie oculară şi nazală este o reacţie de hipersensibilitate la antigene specifice transmise pe cale aeriană. Ea poate fi: conjunctivită alergică sezonieră şi conjunctivită alergică perenă.
a) Conjunctivita alergică sezonieră, asociată cu rinita alergică, "febra fânului", în timpul verii este cea mai frecventă şi uşoară formă de conjunctivită. Cele mai răspândite cauze sunt polenurile.
b) Conjunctivita alergică perenă se manifestă pe toată durata anului, cu exacerbare toamna când expunerea la alergenii din praf şi mucegaiuri este cea mai mare. Este mai puţin răspândită decât onjunctivita alergică sezonieră, dar mai persistentă. Prezentarea pacientului cu un atac acut de înroşire oculară, lăcrimare, mâncărime (prurit) asociată cu strănut repetitiv şi secreţii nazale apoase abundente. Semnele sunt: umflarea pleoapelor, aspectul roz sau albicios - lăptos al conjunctivei ca rezultat al edemului, papile la nivelul pleoapei superioare.
Tratamentul cu antihistaminice sub formă de colir pentru aplicaţii locale de 2 -4 ori pe zi, asociat cu tratament sistemic (Aerius, Claritine, Xyzal).
Keratoconjunctivita vernală
Keratoconjunctivita vernală este o inflamaţie oculară bilaterală repetitivă, cu afectarea cu precădere a copiilor de sex masculin şi a adulţilor tineri, mai ales în climatul cald şi uscat. Este o conjunctivită alergică în care răspunsul imun joacă un rol important. Aproape trei sferturi din pacienţi au asociată atopie şi două treimi au un istoric familial de atopie. Aceşti pacienţi prezintă frecvent astm bronşic şi eczemă în copilărie. Apariţia keratoconjunctivitei vernale este uzual după vârsta de 5 ani şi afecţiunea se răreşte în jurul pubertăţii, numai rareori persistă până la vârsta de 25 ani.
Keratoconjunctivita vernală poate apărea sezonier, cu un vârf al incidenţei la sfârşitul primăverii şi vara, dar la unii pacienţi se poate manifesta pe toată durata anului. Pacienţii cu o keratoconjunctivită vernală au o incidenţă crescută a degenerescenţei corneene numită keratoconus.
Principalele simptome sunt prurit ocular intens asociat cu lăcrimare, fotofobie, senzaţie de corp străin şi arsură, secreţii mucoase dense şi ptoză palpebrală.
Prognosticul pe termen lung este bun. Tratamentul local: steroizi, antihistaminice, acetilcisteină.