Urinarea în timpul nopții (nicturie)

Urinarea în timpul nopții, cunoscută și sub numele de nicturie, reprezintă o manifestare comună a patologiilor din sfera urologică, cu un impact semnificativ asupra calității somnului și asupra calității vieții în general. Nicturia se definește ca fiind nevoia urgentă de urinare care apare pe timpul nopții și care determină trezirea în mod repetat a unui individ. Nicturia poate perturba ciclurile naturale de somn și poate duce la oboseală sau iritabilitate. (1, 2)

Cauze și factori de risc

Vârsta înaintată constituie unul dintre principalii factori de risc pentru nicturie, aproximativ 50% dintre cazurile de urinare excesivă în timpul nopții fiind raportate în rândul persoanelor vârstnice. Creșterea riscului de apariție a nicturiei la vârste înaintate este justificată de mai mulți factori fiziologici și structurali care apar odată cu îmbătrânirea, precum modificările hormonale, slăbirea musculaturii vezicii urinare sau reducerea capacității de stocare a vezicii urinare. De asemenea, odată cu înaintarea în vârstă crește și riscul de apariție a bolilor cronice, care pot afecta funcția normală a rinichilor și vezicii urinare.

Consumul de lichide înainte de culcare, în special de băuturi care conțin cofeină sau alcool, poate crește producția de urină și poate contribui, de asemenea, la nicturie. Alte cauze comune nicturie includ:

• tulburările de somn (pot perturba ciclurile normale de somn și pot determina urinarea in timpul nopții);
• patologii ale tractului urinar (infecțiile urinare, inflamația vezicii urinare, pietrele la rinichi sau alte afecțiuni ale tractului urinar pot irita vezica urinară și pot determina nevoia de a urina frecvent, inclusiv pe timpul nopții);
• bolile cronice (anumite afecțiuni cronice, cum ar fi diabetul, insuficiența cardiacă sau boala renală, pot afecta funcționarea normală a rinichilor și a vezicii urinare);
• utilizarea anumitor medicamente, precum a diureticelor sau a beta-blocantelor (duce la creșterea producției de urină și implicit la creșterea riscului de urinare in timpul nopții);
• modificările hormonale, cum ar fi fluctuațiile nivelului de hormoni antidiuretici (pot influența producția și eliminarea urinei, contribuind la nicturie).

Din punct de vedere etiologic, principalele cauză a nicturiei este poliuria nocturnă, o condiție caracterizată printr-o producție urinară pe timp de noapte cu 20% mai mare din volumul total de urină de 24 de ore la adulții mai tineri sau mai mult de 33% la persoanele în vârstă. (1, 2, 3, 4, 5)

Cât de frecventă este nicturia?

Potrivit estimărilor, aproximativ 1 din 3 adulți experimentează nicturie la un moment dat în viața lor, în majoritatea cazurilor după vârsta de 60 de ani. În general, nicturia experimentată pe perioade mai lungi de timp este comună în rândul persoanelor vârstnice. Atunci când apare la persoanele tinere, nicturia este de regulă o problemă temporară, fiind o consecință a unor obiceiuri nesănătoase, mai degrabă decât a unei afecțiuni sistemice.

În ciuda prevalenței sale ridicate, nicturia este frecvent subraportată, ceea ce sporește riscul de formare a unui caracter cronic și de apariție a unor probleme de sănătate pe termen lung. Prin ignorarea nicturiei, se poate instaura un cerc vicios în care urinarea frecventă în timpul nopții perturbă somnul și odihna adecvată, iar aceasta, la rândul ei, agravează nicturia. (1, 2)

Consecințele pe termen lung ale nicturiei

Urinarea în timpul nopții poate avea consecințe semnificative asupra sănătății și calității vieții pe termen lung. Câteva dintre consecințele posibile:

• tulburări de somn (urinarea în timpul nopții poate perturba somnul, deoarece determină trezirea în mod frecvent pentru a urina);
• oboseală și somnolență diurnă (trezirile frecvente în timpul nopții pentru a urina pot duce la oboseală și somnolență excesivă în timpul zilei, ceea ce poate afecta concentrarea, performanța la locul de muncă sau în școală și poate crește riscul de accidente sau căderi);
• probleme de sănătate fizică și mentală (nicturia netratată sau gestionată necorespunzător poate crește riscul dezvoltării altor afecțiuni de sănătate, cum ar fi infecțiile urinare recurente, depresia sau anxietatea);
• probleme de sănătate sexuală (nevoia constantă de urinare în timpul nopții poate afecta libidoul, confortul și satisfacția în cadrul relațiilor intime). (1, 3, 4)

Diagnostic

Pentru diagnosticarea nicturiei, o unealtă importantă și utilă este jurnalul de urinare, ce cuprinde datele notate de către pacient cu privire la momentele zilei în care a urinat și cantitatea de urină eliminată pe parcursul unei zile întregi. În general, jurnalul de urinare este completat pentru minimum trei zile consecutive. Jurnalul de urinare este esențial pentru evaluarea nicturiei și furnizează informații valoroase pentru medici. Înregistrarea timpului, cantității și tipului de lichide ingerate este, de asemenea, utilă și ar trebui înregistrată. (1, 3, 6)

Diagnosticarea corectă a nicturiei este crucială pentru a determina etiologia specifică și pentru a alege tratamentul adecvat. În consecință, pentru a putea identifica cauza nicturiei, medicul poate recomanda și alte investigații, precum:

• examinarea fizică (poate include examinarea abdomenului, a vezicii urinare și a organelor genitale);
• analize de urină și de sânge (pot fi necesare pentru a identifica posibile infecții urinare, dezechilibre electrolitice sau anomalii renale care ar putea contribui la nicturie);
• ecografia vezicii urinare și a rinichilor (pot fi utilizate pentru a evalua structura și funcționarea vezicii urinare și/sau a rinichilor);
• test urodinamic (necesar pentru a evalua modul în care vezica urinară se contractă și se golește, testul urodinamic implică măsurarea presiunii din vezica urinară în timpul umplerii și golirii). (1, 2, 4, 5)

Tratament

Tratamentul nicturiei se concentrează asupra cauzei problemei, așadar nu este unul universal, ci este specific pentru fiecare individ în parte. Există, însă, anumite măsuri generale care pot fi luate pentru reducerea necesității de a urina pe timpul nopții, precum:

• reducerea sau evitarea consumului excesiv de lichide, în special înainte de culcare;
• limitarea sau evitarea băuturilor care pot afecta funcția vezicii urinare, cum ar fi cele alcoolice și cele cu cofeină;
• programarea consumului de lichide în timpul zilei, astfel încât să se consume mai multe lichide în prima parte a zilei și mai puține seara;
• adoptarea unui program regulat de exerciții fizice și menținerea unei greutăți corporale sănătoase;
• antrenamentul vezicii urinare, prin tehnica Kegel de întărire a musculaturii (poate ajuta la întărirea musculaturii vezicii urinare și implicit la reducerea nicturiei). (2, 3, 5)