Mişcările carfologice

Mișcările carfologice sunt mișcări ale mâinilor descrise la pacienții cu comportament halucinator-delirant asemenea unor mișcări repetitive, automate, de apucare performate în aer, fără obiect, sau mișcări de tip apucare a cuverturilor de pat. (1)

Etimologie

Cuvântul carfologic își are originea în limba greacă, unde provine din „karphoi” (bucăți de crenguță, paie sau lână) și „lego” (adun), descriind astfel o acțiune de încercare de a aduna mici obiecte, fiind descrise la începutul secolului XIX. (2)

Cauze

Mişcările carfologice reprezintă un semn de gravitate în anumite boli cu afectare organică, precum hiperpirexie (creșterea temperaturii corpului), meningite sau delirium tremens. Deși aceste tipuri de mișcări sunt rare, sunt înalt sugestive pentru stările delirante care necesită îngrijiri medicale specializate, fiind descrise la aproximativ 27% dintre pacienții cu delirium. Reprezintă o specificitate înaltă, fiind asociate cu o mortalitate mai mare. (2)

Caracteristicele mișcărilor carfologice: (3)

• Automate
• Repetitive
• Spasmodice
• Involuntare
• Stereotipe

Tratament

Mișcările carfologice nu au un tratament țintit, fiind o componentă a unui tablou patologic de manifestare a diferitelor boli, fiind însoțite de o serie diversă de semne și simptome în funcție de diagnosticul principal care conduce la aceste manifestări. O dată cu remiterea terapeutică a patologiei primare, mișcările carfologice dispar. Din punct de vedere terapeutic este important de identificat cauza principală și adaptarea corectă a planului terapeutic pentru a putea remite și manifestările simptomatologice ale bolii. (2)