Miringita

Miringita reprezintă o inflamație a membranelor mucoase care acoperă urechea medie, cauzată în general de infecțiile bacteriene sau virale, care poate provoca simptome precum durere de ureche, senzație de ureche înfundată, scurgeri de lichid din ureche și pierderea temporară a auzului. În unele situații, miringita se poate manifesta pe perioade mai lungi de timp, fiind asociată cu diferite complicații, precum formarea de chisturi sau acumularea de lichid în urechea medie. (1, 2, 3)

Cauze

Miringita este o inflamație a membranei care acoperă timpanul (membrana timpanică), care poate fi cauzată de următoarele afecțiuni și condiții:

• infecțiile respiratorii (miringita poate fi cauzată de o infecție virală sau bacteriană care afectează tractul respirator superior, cum ar fi răceala comună sau gripa);
• alergii (substanțele alergene pot provoca inflamație și umflături în urechea medie);
• traumatisme (loviturile sau leziunile la nivelul urechii pot provoca miringită);
• schimbări de presiune (variațiile bruște de presiune, cum ar fi cele care apar în timpul zborurilor cu avionul sau în scufundări, pot afecta echilibrul presiunii din urechea medie);
• factori iritanți (anumite substanțe chimice sau iritanți pot provoca inflamație în urechea medie și pot duce la miringită). (1, 3, 4)

Simptome

Simptomele miringitei pot varia în funcție de severitatea și cauza inflamației, dar unele dintre cele mai comune simptome includ:

• durere în ureche (poate varia de la ușoară până la severă și poate fi constantă sau intermitentă);
• scăderea auzului (miringita poate afecta capacitatea de a auzi sau poate provoca senzația de ureche înfundată, situație în care auzul poate fi diminuat sau distorsionat în urechea afectată);
• secreție sau scurgere din ureche (în cazurile în care miringita este determinată de o infecție, pot să apară secreții sau scurgeri din ureche);
• senzație de plenitudine sau presiune în ureche (persoanele cu miringită pot simți o senzație de plenitudine în urechea afectată, asemănătoare cu senzația de a avea urechea înfundată);
• febră (apare doar în cazul unei infecții și reprezintă un răspuns comun al organismului la infecție). (1, 2, 4)

Diagnostic

Diagnosticul miringitei implică o evaluare medicală completă, care poate include, pe lângă examinarea fizică a urechii și a regiunii capului și gâtului, următoarele analize:

• otoscopie (un otoscop este folosit pentru examina urechea externă și membrana timpanică, pentru a identifica semne de inflamație sau perforație a membranei timpanice);
• audiogramă (dacă scăderea auzului este un simptom prezent, poate fi necesară o audiogramă, pentru evaluarea capacității auditive la diferite frecvențe);
• cultură bacteriană (poate ajuta la identificarea bacteriilor specifice responsabile de o infecție, fiind recomandată în general doar dacă există scurgeri din ureche sau alte simptome care indică o infecție bacteriană). (1, 2, 3, 4)

Tratament

Tratamentul pentru miringită poate varia în funcție de cauza și severitatea afecțiunii. Tratamentul simptomatic, ce presupune în general administrarea de medicamente analgezice sau antiinflamatoare și utilizarea unei comprese calde sau a unei sticle cu apă caldă aplicate pe urechea afectată, este menit să ajute la ameliorarea disconfortului și a durerii.

Tratament antibiotic este necesar atunci când miringita este cauzată de o infecție bacteriană, pentru a combate infecția. În cazul miringitei cauzate de alergii, tratamentul este unul antialergic și constă în administrarea de antihistaminice sau alte medicamente antialergice, pentru a reduce inflamația și simptomele asociate. Dacă miringita este cauzată de expunerea la substanțe iritante, cum ar fi fumul de țigară sau substanțe chimice agresive, se recomandă evitarea acestor factori.

În cazuri rare și severe de miringită, poate fi necesară intervenția chirurgicală. De exemplu, în cazul unei perforații severe a membranei timpanice, poate fi necesară o timpanoplastie pentru a repara membrana. (1, 3, 5)

Prevenție

Pentru a preveni apariția miringitei, este important să se ia în considerare evitarea factorilor de risc, cum ar fi contactul apropiat cu persoane care prezintă simptome ale unei infecții respiratorii sau contactul cu substanțe chimice iritante sau alergene care pot afecta urechea. De asemenea, pentru a reduce riscul de a dezvolta miringită, este important să se mențină o bună igienă a mâinilor, să se evite inserarea obiectelor străine în ureche și să se trateze prompt orice infecție respiratorie. (1, 6)

Diferențele dintre miringita acută și miringita cronică

Miringita acută și miringita cronică sunt două forme diferite ale inflamației urechii medii, care prezintă unele diferențe importante:

Durata simptomelor

Miringita acută se caracterizează prin debutul brusc al simptomelor și evoluția rapidă în decurs de câteva zile sau săptămâni. În general, simptomele se remit complet într-un interval de timp relativ scurt, de obicei în câteva săptămâni. În schimb, miringita cronică este caracterizată prin persistența simptomelor timp de mai multe săptămâni sau chiar luni.

Cauzele

Miringita acută este adesea cauzată de o infecție bacteriană sau virală, cum ar fi o infecție a tractului respirator superior sau o otită medie. Infecțiile bacteriene sunt mai frecvente în miringita acută. Pe de altă parte, miringita cronică poate fi rezultatul unor infecții recurente sau poate fi asociată cu alte afecțiuni, cum ar fi rinitele alergice sau refluxul gastroesofagian.

Simptomele

Simptomele miringitei acute includ durere de ureche intensă, senzație de ureche înfundată, scurgeri de lichid din ureche și scăderea auzului. Simptomele pot fi severe și pot afecta calitatea vieții pacientului. În cazul miringitei cronice, simptomele pot fi mai ușoare și mai persistente, cum ar fi senzația de ureche înfundată, scăderea ușoară a auzului și o ușoară durere de ureche.

Tratamentul

Tratamentul pentru miringita acută poate implica administrarea de medicamente antialgice pentru ameliorarea durerii și, în cazurile bacteriene, de antibiotice. Miringita cronică necesită o abordare mai complexă și poate implica administrarea de medicamente antiinflamatoare, gestionarea altor afecțiuni asociate și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale pentru a corecta problemele structurale ale urechii medii. (1, 3, 6)