Microdonția și macrodonția

Microdonția și macrodonția fac parte dintr-un grup de anomalii morfologice dentare, care descriu diferite situații în care dinții au forme și mărimi diferite.

Termenul de „microdonție” este utilizat pentru a descrie o anomalie morfologică dentară, prin care unul sau mai mulți dinți au o formă diferită decât cea a unui dinte normal și, cel mai important, este mai redus în dimensiuni decât aceștia din urmă. Microdonția este printre cele mai frecvente anomalii de dezvolatre dentară. În literatura de specialitate se regăsesc prezentări ale unor cazuri de microdonție la unul sau mai mulți dinți.

Macrodonția descrie o anomalie morfologică dentară, rar întâlnită. Această anomalie se caracterizează prin gigantism la nivelul dinților și, în funcție de gravitate, se poate manifesta la nivelul unui singur dinte sau a mai multor dinți. În literatura de specialitate se regăsesc prezentări ale unor cazuri, destul de rare, de macrodonție la unul sau mai mulți dinți. Așadar, macrodonția presupune că un dinte (sau mai mulți) are o formă diferită decât cea pe care ar trebui să o aibă în mod normal și de asemenea, are dimensiuni mai mari decât cele obișnuite.

Cauze

Cauzele acestor anomalii sunt încă necunoscute. Se presupune că anumiți factori genetici sau de mediu influențează dezvoltarea dinților. Unii autori consideră că este necesară combinația dintre mai mulți factori genetici și de mediu, pentru apariția acestor anomalii.

Frecvența

Microdonția și macrodonția manifestate la un singur dinte sunt rar întâlnite. Atunci când se manifestă la nivelul mai multor dinți, anomaliile pot fi manifestările unui sindrom sau ale unei afecțiuni sistemice mai grave.

Clasificare

În funcție de numărul de dinți afectați, microdonția și macrodonția pot fi clasificate în trei categorii:

• microdonția/macrodonția reală generalizată – mai mulți dinți sunt afectați și anomaliile sunt, de obicei, asociate cu hipofuncția (scăderea funcției) pituitare sau în cadrul altor sindroame, de origine hormonală;
• microdonția/macrodonția generalizată relativă – dinții au un aspect normal sau sunt relativ mai mici/mai mari în dimensiune, asociat cu maxilare crescute/reduse în dimensiune;
• microdonția/macrodonția unui singur dinte – rar întâlnită; se manifestă printr-un dinte care are o formă relativ anormală, însă este de dimensiuni mai mici/mai mari; diagnosticul, în acest caz, trebuie să e stabilească după ce medicul a exclus alte anomalii dentare (în cazul macrodonției, anomalii dentare precum geminația sau fuziune dentară, unde doi dinți se unesc, în timpul dezvoltării intraosoase, pentru a forma un singur dinte mai mare și cu o formă neobișnuită). 

Diagnostic

Microdonția poate fi diagnosticată de către medicul dentist și poate, deseori, să fie asociată cu un dinte supranumerar (dezvoltarea unui dinte suplimentar față de numărul normal de dinți, dar care este mai redus în dimensiuni decât ceilalți). De asemenea, după eruție, acești dinți au o poziție anomală pe arcada dentară. Cel mai frecvent, dinții afectați de microdonție sunt dinții frontali maxilari, precum și molarii de minte (măselele de minte).

Diagnosticul macrodonției poate fi pus înainte ca dintele să erupă în cavitatea bucală sau după erupția acestuia. Înainte de erupție, dintele poate cauza probleme de erupție și poate disturba poziția dinților prezenți deja pe arcade. De asemenea, după erupție, acești dinți au o poziție anomală pe arcada dentară și sunt, deseori, predispuși la carii dentare. (4)
  

Tratament

Tratamentul acestor anomalii poate fi dificil și implică, de foarte multe ori, participarea mai multor specialiști.

Deseori, medicul dentist stabilește diagnosticul de microdonție sau macrodonție, asociat cu o anomalie dento-maxilară.

În ceea ce privește tratamentul microdonției, medicul dentist poate propune mai multe posibilități terapeutice, începând cu reconstrucții dentare directe (adică efectuate în mod direct în cavitatea bucală) sau indirecte (efectuate cu ajutorul tehnicianului dentar).

În cazul macrodonției se va indica, cel mai probabil, extracția dintelui sau dinților cu macrodonție care împiedică alinierea normală a celorlalți dinți de pe arcade. Atunci când dinții macrodonți au erupt deja pe arcada dentară, pacientul se poate prezenta la medicul dentist acuzând dureri la nivelul acestuia. Acest lucru este frecvent întâlnit, întrucât poziția acestor dinți împiedică o curățare corectă. Tratamentul cariilor la acest nivel este dificil, tot din același motiv, al poziției anormale pe care o ocupă acești dinți pe arcada dentară.