Micoza bucală

Micoza bucală sau candidoza orală este patologia în care un fung, Candida albicans, se acumulează la nivelul cavităţii orale (bucale). Leziunile determinate sunt alb cremoase, localizate la nivelul limbii sau la nivelul mucoasei jugale. Leziunile pot fi dureroase şi pot sângera uşor la raclare.

Uneori, micoza se poate răspândi până la rădăcina limbii, la nivelul gingiilor, amigdalelor sau faringelui.

 

Deşi micoza bucală poate afecta orice persoană, apare mai frecvent la copii şi la persoanele ce poartă proteză dentară, utilizează corticoterapie inhalatorie sau prezintă deficit imun. Micoza este o problemă minoră dacă starea de sănătate este bună, dar în cazul unui deficit imun, simptomele candidozei orale pot fi mai severe şi mai dificil de controlat.

Etiologie

Candidoza bucală şi alte infecţii cu Candida albicans apar atunci când sistemul imun este afectat prin intermediul unor patologii de bază, adminstrării unor medicamente precum prednison sau atunci când antibioticele perturbează echilibrul natural al microorganismelor din corpul uman.

În mod normal, sistemul imun protejează organismul de invazia unor microorganisme precum virusuri, bacterii şi fungi, în timp ce este menţinută o balanţă la nivelul microbiotei indigene. Uneori, aceste mecanisme de protecţie sunt depăşite, lucru favorizant pentru apariţia unei candidoze bucale.

Există anumite patologii ce cresc susceptibilitatea pentru apariţia unei infecţii candidozice:
- HIV/ SIDA - Virusul imunodeficienţei umane deteriorează celulele sistemului imun, făcând organismul susceptibil la infecţii oportuniste la care organismul uman ar rezista în mod normal.
- Patologia tumorală malignă - determină o slăbire a sistemului imun, în primul rând datorită bolii şi în al doilea rând datorită tratamentului (agresiv), în special al chimioterapiei şi al radioterapiei. Atât prezenţa bolii cât şi tratamentul pot creşte riscul de infecţie cu Candida albicans.
- Diabetul zaharat - prezenţa acestei patologii, mai ales netratate sau decompensate, determină creşterea cantităţii de glucoză din salivă, ceea ce va determina creşterea şi dezvoltarea infecţiei/ colonizării cu Candida albicans.
- Infecţii micotice vaginale - sunt cauzate de acelaşi fung ce determină candidoza bucală. În cazul în care candidoza vaginală este prezentă la o femeie însărcinată, aceasta poate transmite infecţia fătului în timpul naşterii şi ca urmare nou-născutul ar putea micoză bucală.

Factori de risc

Oricine poate dezvolta candidoză bucală, dar infecţia este mai frecventă în anumite situaţii.

 

Principalii factori de risc sunt reprezentaţi de:

• Copiii;
• Deficitul imun;
• Chimioterapie sau radioterapie pentru tumori maligne;
• Xerostomia;
• Anumite medicamente cum ar fi antibioticele sau administrarea de corticosteroizi inhalator;
• Protezele dentare;
• Diabetul;
• Anemia;
• Fumatul.

Diagnostic clinic

Copii şi adulţi, în stadiile incipiente există posibilitatea ca pacientul să nu observe simptomele candidozei bucale. În funcţie de cauza determinantă, simptomatologia se poate instala brusc şi poate persista o perioada lungă de timp.

Principalele simptome sunt reprezentate de:

• Leziuni alb-cremoase la nivelul limbii, mucoasei jugale şi uneori la nivelul palatului, gingiilor şi amigdalelor.
• Durere;
• Sângerare uşoară la raclarea leziunilor;
• Cheilita angulară şi eritem la colţurile gurii;
• Disgeuzie (tulburări de gust).

În cazuri severe, leziunile se pot extinde la nivelul întregului tract digestiv. Dacă candidoza ajunge la nivel esofagian, la simptomatologia anterior menţionată se adaugă disfagia (dificultate la înghiţire).

La sugarii şi la femeile care alăptează, pe lângă leziunile distincive de la nivelul cavităţii bucale, sugarii pot avea dificultăţi în alimentare, pot fi irascibili şi agitaţi. Ei pot transmite infecţia mamelor în timpul alăptării.

În cazul femeilor ce alăptează, infecţia cu Candida albicans se manifestă prin următoarea simptomatologie:

• Eritem în jurul areolei mamare, mamelon sensibil sau cu prurit (senzaţie de mâncărime).
• Pot fi prezente fuliginozităţi la nivelul areolei mamare;
• Durere neobişnuită în timpul alăptatului sau mameloane dureroase între alăptări;
• Dureri profunde la nivelul sânului.

Diagnostic paraclinic

Dacă micoza bucală este localizată doar la nivelul cavităţii bucale, diagnosticul este pus uşor doar prin inspecţie, dar uneori o mică probă este examinată în microscopie pentru confirmarea diagnosticului.
La copiii mari sau adolescenţii ce nu prezintă factori de risc identificabili, o condiţie medicală ce poate favoriza apariţia acestei patologii trebuie căutată.

Dacă micoza bucală este la nivelul esofagului situaţia este mai severă. Pentru diagnosticarea extinderii candidozei trebuiesc realizate unul sau mai multe din următoarele teste:
- Cultură faringiană - în această procedură peretele posterior al faringelui este şters cu un tampon steril, iar proba este cultivată pe un mediu special pentru identificarea candidei.
- Examinarea endoscopică - prin intermediul acestei proceduri vor fi examinate esofagul, stomacul şi porţiunea incipientă a intestinului subţire prin intermediul unui tub subţire ce prezintă o cameră video la extremitatea sa.

Tratament

Scopul tratamentului oricărei candidoze orale constă în oprirea înmulţirii rapide a fungilor, dar cea mai bună abordare este direct dependentă de vârsta, starea de sănătate şi cauza de apariţie a infecţiei.

Pentru adulţii şi copiii sănătoşi, fără alte patologii asociate, se poate încerca alimentarea cu iaurt neîndulcit şi administrarea de capsule cu Acidophilus. Acest tratament nu distruge fungii în mod direct, însă ajută la restabilirea echilibrului microbiotei indigene. Dacă infecţia persistă, se va administra medicaţia antifungică.

Pentru sugari şi mamele ce alăptează: dacă o mamă alăptează un sugar cu candidoză bucală, atât mama cât şi copilul vor primi tratament, altfel infecţia se va transmite de la mamă la copil şi invers. Tratamentul va presupune administrarea unui antifungic uşor pentru sugar şi un antifungic pentru administrare locală la nivelul sânilor pentru mamă. Dacă sugarul foloseşte o suzetă sau un biberon, acestea trebuiesc clătite cu o soluţie alcătuită din părţi egale cu apă şi oţet zilnic. Dacă se foloseşte o pompă de sân aceasta trebuie clătită cu soluţie cu apă şi oţet, în special părţile detaşabile ce intră în contact cu laptele.

Pentru adulţii cu deficit al sistemului imun – se administrează cel mai frecvent medicaţia antifungică care poate fi sub formă de tablete sau soluţii cu care se clăteşte cavitatea bucală.
Amfotericina B este un alt antifungic ce va fi utilizat în cazuri rezistente la medicaţia antifungică obişnuită, în special la persoanele cu stadii avansate ale infecţiei HIV. Unele medicamente antifungice pot determina afectare hepatică şi de aceea sunt necesare investigaţii cu privire la funcţia hepatică anterior administrării acestora.

Prevenţie

Următoarele măsuri pot scădea riscul de apariţie a candidozei bucale:

• Clătirea cavităţii bucale şi perierea dinţilor în cazul administrării cronice de corticosteroid inhalator după fiecare administrare;
• Consumul de iaurt ce conţine Lactobacilus acidophilus sau Bifidobacterium atunci când se administrează terapie cu antibiotice;
• Tratarea oricărei infecţii vaginale ce se dezvoltă în timpul sarcinii;
• Consult stomatologic regulat, mai des pentru persoanele cu diabet sau cu proteză dentară;
• O alimentaţie echilibrată cu limitarea consumului de zahăr şi drojdie.