Melioidoza

Melioidoza este o patologie infecțioasă cauzată de bacteria saprofită gram-negativă Burkholderia pseudomallei, cel mai des întâlnită în sudul Asiei și în nordul Australiei. Aceasta poate apărea atât la oameni, cât și la animale și are potențial epidemic. Riscul mortalității în cadrul infecției este destul de ridicat, aproximativ 50%, generând în medie 89.000 de decese anual. (1, 2)

Transmiterea infecției

Infectarea atât a oamenilor, cât și a animalelor se face prin ingerarea apei sau a solului contaminate, a produselor alimentare spălate cu apă contaminată sau crescute în sol contaminat, consumul peștilor tropicali crescuți în ape contaminate, precum și prin inhalarea particulelor de apă și sol contaminate sau prin contactul direct al produselor contaminate cu leziuni cutanate. (3, 5)

Au fost raportate foarte puține cazuri de transmitere zoonotică (de la animale la oameni), dar și de transmitere interumană, ceea ce clasifică această patologie ca fiind necontagioasă. (5)

Semne și simptome

Infecția cu Burkholderia pseudomallei poate genera:

Pnemonie

Pneumonia este prezentă în mai mult de jumătate din cazurile de melioidoză. Cel mai probabil aceasta apare ca urmare a particulelor contaminate inhalate. Pot fi prezente simptome, precum: tuse, febră, dureri toracice, cefalee.

Infecții genito-urinare

Infecțiile genito-urinare sunt sunt cel mai des întâlnite în Australia și în Thailanda și pot apărea și la copii.

Encefalomielită

Conform statisticilor, encefalomielita apare în aproximativ 5% din infecțiile cu Burkholderia pseudomallei. Este asociată cu un risc crescut de mortalitate.

Parotidită supurativă acută

Aceasta este cel mai des întâlnită la copii, dar are un prognostic favorabil.

Infecții ale oaselor și ale articulațiilor

Aceste localizări ale infecției sunt destul de des întâlnite, probabil ca urmare a circulației sanguine a patogenului.

Infecții la nivelul pielii

Infecțiile de la nivelul pielii pot fi cele care determină infecția generalizată. Acetea au o evoluție rapidă, putând dezvolta ulcerații, abcese sau chiar fasceită necrozantă.

Insuficiență hepatică

Analizele pot determina niveluri ridicate de bilirubină și transaminaze.

Insuficiență renală

Se înregistrează creșteri ale ureei și ale creatininei.

Dereglări metabolice

Pacienții pot prezenta hipoglicemie și acidoză.

În toate formele de melioidoză sunt prezente febra și cefaleea. Pot fi asociate cu anorexia, dezorientare temporo-spațială, disconfort abdominal, dispnee. (2, 5)

Diagnostic

Pentru a stabili diagnosticul de melioidoză sunt folosite probe biologice, precum: sângele, sputa, urina sau probe recoltate de la nivelul leziunilor cutanate. Ulterior, sunt realizate culturi bacteriene pe medii selective cu agar. Pentru confirmarea diagnosticului, se efectuează teste PCR. (1, 4)

Pot fi detectați și anticorpii din sânge prin aglutinare, hemaglutinare indirectă, imunofluorescență, fixarea complementului. Acestea sunt folosite pentru a realiza un diagnostic rapid, deoarece au o durată de efectuare mai scăzută comparativ cu realizarea culturilor bacteriene. (1, 4)

Tratament

Tratamentul constă în administrarea intravenoasă a antibioticelor, precum: ceftazidimă, meropenem, pentru o perioadă de minimum 2 săptămâni. Ulterior, sunt administrate antibiotice oral, precum: amoxicilină cu acid clavulanic, trimetoprim cu sulfametoxazol pentru o perioadă de minimum 3 luni. (5)

Persoane aflate la risc

Melioidoza este o patologie care poate fi dezvoltată de către oricine. Cu toate acestea, persoanele care prezintă unele comorbidități au un risc mai mare de a face infecția. Printre acestea se numără persoanele diagnosticate cu diabet, patologii renale, hepatice, pulmonare, cancer, talasemie. (5)

Persoanele care vizitează țări din Africa și Asia sunt la risc. Cele mai multe cazuri au fost raportate în: India, Malaysia, Thailanda, Singapore, Hong Kong, Vietnam, Indonesia. (5)

Prevenție

Cele mai eficiente metode de prevenție sunt: evitarea expunerii la produse contaminate, bandajarea leziunilor cutanate, folosirea cizmelor pentru cei care lucrează în sectorul agricol, purtarea mănușilor, a hainelor ce acoperă o suprafață mare de piele. Efecte benefice în prevenție au și: clorinarea sau fierberea apei, folosirea lămpilor UV. În prezent, sunt efectuate studii pe animale pentru dezvoltarea unui vaccin. (1, 4, 5)