Mastita

Mastita este o afecțiune dureroasă caracterizată prin inflamarea țesutului mamar, peste care se poate supraadăuga un episod infecțios. Sânul afectat devine umflat și roșu, iar tegumentele supraiacente sunt calde. Este o patologie frecvent întâlnită în perioada postpartum, la femeile care alaptează, purtând numele de mastită de lactație sau mastită puerperală, însă aceasta poate să survină și în cazul femeilor care nu alaptează, atunci fiind denumită mastită periductală (1).

Cea mai frecventă cauză a mastitei este reprezentată de blocarea unui duct galactofor, care duce la acumularea laptelui la acest nivel. Destinderea ductului produce presiune pe țesuturile din jur și astfel se produce inflamația și iritarea structurilor vecine. Dacă ductul afectat nu este golit și dacă fenomenul inflamator persistă, se realizează un teren propice pentru formarea unei infecții. De cele mai multe ori germenii provin de pe suprafața pielii și pătrund în interiorul țesutului mamar prin intermediul unor leziuni microscopice sau a unor crăpături de la nivelul areolei mamare.

În cele mai multe cazuri, mastita apare în săptămânile 6-12 postpartum, însă există posibilitatea să apară și mai târziu în cursul alăptării (2). În anumite situații, în care simptomatologia este moderat-severă, multe femei pot avea tendința de a renunța la a-și mai hrăni copilul pe cale naturală, însă acest lucru poate să agraveze și mai tare manifestările clinice. Alăptarea trebuie continuată, pe cât posibil, în ciuda durerii și chiar și în condițiile administrării de medicație antibiotică, deoarece medicul specialist va alege un medicament fără riscuri asupra nou-născutului.

Potrivit studiilor, aproximativ 1 din 10 femei dezvoltă mastită în perioada alăptării, dar s-ar părea că numărul real ar ajunge până la 3 din 10 (3) . Motivele pentru care unele femei dezvoltă și alte nu, nu sunt pe deplin cunoscute, însă, educarea prospetelor mame de către personalul medical în legătură cu măsurile de igienă, cu tehnica corectă de alăptare și îngrijire a sânilor, poate ajuta mult la prevenirea acestei afecțiuni.

Cauze și factori de risc

Mastita de lactație

Mastita apare în situația în care laptele se acumulează la nivelul sânului din cauza unui dezechilibru între producția acestuia, normală de multe ori, și eliminarea defectuoasă. Are loc astfel staza laptelui în ductele galactofore. Această acumulare în exces a laptelui determină, pe deoparte, dilatarea ductelor și exercitarea unor presiuni crescute asupra țesuturilor vecine, iar, pe de altă parte, s-ar părea că, o cantitate din laptele de stază ar putea să extravazeze prin pereții ductelor. Consecința este că sistemul imun confundă proteinele din lapte cu o posibilă infecție virală sau bacteriană și răspunde prin intermediul fenomenului inflamator, în încercarea de a împiedică răspândirea infecției (1).

Există mai multe situații în care se poate produce staza laptelui la nivelul ductelor galactofore:

• nou-născutul nu este atașat corespunzător la sân și astfel nu poate lua toată cantitatea necesară de lapte;
• alăptatul este oprit brusc pentru perioade mai lungi de timp (ex: atunci când sugarul începe să doarmă noaptea și nu mai este hrănit în acest interval orar sau atunci când încep să se folosească biberoanele);
• sugarul nu reușește să se hrănească bine, în cazul în care are patologii asociate și nu are forța necesară de a efectua efortul de supt sau dacă are frenul lingual foarte scurt;
• nu se folosește metoda alternativă a sânilor de alăptare, ci nou-născutul este pus mai mult la un sân decât la celălalt, lucru care duce, în final, la angorjarea sânului folosit mai putin (umplerea excesivă a acestuia cu lapte);
• presiune prea puternică pe sâni, fie din cauza unui sutien prea strâns, fie în cazul în care pacienta obișnuiește să doarmă numai în decubit ventral (3);
• nutriție deficitară a mamei sau stări de stres și oboseală prelungite;
• antecedente de mastită în sarcini anterioare.

În mod normal, laptele mamei nu reprezintă un mediu propice pentru dezvoltarea și supraviețuirea microorganismelor patogene. În condiții de stază prelungită, însă, laptele care stagnează se poate infecta, ducând la formarea mastitei infecțioase. Calea de pătrundere a germenilor la nivelul ductelor galactofore poate fi prin intermediul unor crăpături microscopice de la nivelul mamelonului sau în condițiile în care există leziuni preexistente. De cele mai multe ori bacteriile incriminate sunt cele care se găsesc în mod fiziologic pe suprafața tegumentului, dar care capătă proprietăți patogene odată ce pătrund în interiorul organismului.

Mastita periductală

În cazul femeilor care nu alaptează, mastita este, cel mai frecvent, o consecință a unui sindrom de ectazie ductală, atunci când apare o dilatație nespecifică a unuia sau a mai multor ducte galactofore, însoțită de îngroșarea pereților acestora. Este o afecțiune întâlnită mai ales în decada a 5-a sau a 6-a de viață.

O altă posibilitate este reprezentată de apariția mastitei infecțioase, care se poate produce prin aceleași mecanisme ca și în cazul femeilor care alaptează. Prin intermediul unor fisuri sau leziuni de la nivelul areolei mamare sau în cazul în care pacientă are un piercing la nivelul mamelonului, bacteriile pătrund în ductele galactofore. S-a remarcat o predominanță mai mare a acestei patologii la femeile fumătoare, însă explicația exactă nu este pe deplin cunoscută (1).

Semne și simptome

Simptomatologia debutează, în general, în primele 6-12 săptămâni de hrănire pe cale naturală a nou-născutului, însă poate surveni oricând pe parcursul alăptării. Majoritatea pacientelor pot experimenta fenomene asemănătoare celor de la începutului unei gripe (4) . Cel mai frecvent acuză febră între 38 și 38. 5 ˚C, frisoane, astenie și fatigabilitate marcată. În ceea ce privește aspectul sânului afectat, acesta este umflat, dureros, tegumentele sunt eritematoase și calde, toate fiind semne ale fenomenului inflamator produs. De obicei mastita apare la un singur sân, iar unele femei pot avea un debut brusc al semnelor locale mamare, fără manifestările generale menționate mai sus.

Uneori, dacă mastita persistă de mult timp, se pot dezvolta noduli dureroși la nivelul sânului. În cazurile de mastită cu infecție supraadăugată poate să apară chiar și o scurgere mamelonară de culoare albă cu striuri sangvinolente (1).

Diagnostic

Diagnosticul mastitei poate fi stabilit pe baza unei anamneze, în care pacienta descrie simptomatologia care a determinat-o să se prezinte la medic, și pe baza unui examen clinic amănunțit, în care doctorul va analiza aspectul sânului afectat. Este important ca examenul local al sânului să fie făcut foarte atent pentru a nu omite detalii esențiale care ar putea orienta diagnosticul într-o altă direcție.

Se recomandă recoltarea unei probe din laptele pacientei, efectuarea unei culturi cu izolarea germenului patogen implicat în infecție și realizarea unei antibiograme, pentru a putea alege antibioticul cel mai bun pentru tratament (2).

În ceea ce privește pacientele care nu alaptează, medicul specialist poate recomanda efectuarea unei ecografii mamare sau a unei mamografii, în mod special dacă răspunsul la tratament nu este unul favorabil sau dacă există suspiciunea unei neoplazii. De asemenea, indiferent de tipul mastitei, dacă semnele și simptomele persistă după încheierea mai multor cure de antibiotice, se recomandă efectuarea unei biopsii, pentru a exclude diagnosticul de cancer mamar.

Tratament

Diagnosticată devreme, mastita este o afecțiune ușor și rapid de tratat și nu durează mult până când simptomatologia începe să se remită (5) . Tratamentul este compus din măsuri de îngrijire, pentru care pacienta trebuie să fie instruită de către personalul medical și pe care trebuie să le urmeze, și medicația adaptată fiecărui caz în parte.

În ceea ce privește atitudinea terapeutică care trebuie adoptată de către pacienta afectată se recomandă:

• Continuarea alăptării, cât de des cu putință, de la sânul afectat de mastită, pentru a evita angorjarea acestuia. Acest lucru poate reprezenta o provocare pentru paciente din cauza durerilor puternice care pot însoți momentul alăptării, însă oprirea bruscă a hrănirii nou-născutului poate face mai mult rău. Este indicat să se înceapă suptul cu sânul afectat, fără a-l ignora pe cel contralateral, pentru a evita apariția mastitei și pe partea aceea (6) . Este foarte important de precizat că alăptatul este sigur chiar și în condițiile unei infecții, deoarece mama și nou-născutul împart aceleași bacterii și nu există posibilitatea infectării acestuia.
• Sugarul trebuie să fie bine atașat la nivelul mamelonului atunci când se hrănește pentru a putea lua o cantitate suficientă de lapte. Este recomandat să fie hrănit de 8-12 ori pe zi, inclusiv pe timpul nopții (7) . În cazul în care refuză alăptarea de la sânul afectat, pacienta trebuie învățată să se maseze pentru a-și putea debloca ductele galactofore înfundate și să îsi exprime laptele între supturi pentru a elimina din conținutul acumulat în exces.
• Varierea pozițiilor în care este ținut sugarul în momentul alăptării pentru a ajuta evacuarea laptelui.
• Aplicarea unor comprese cu apă caldă înaintea alăptării ajută la curgerea mai rapidă a laptelui și facilitează suptului nou-născutului.
• Ulterior hrănirii, se pot folosi aplicații locale reci pentru a reduce inflamația și durerea.
• Purtarea unor haine cât mai largi și, mai ales, evitarea oricărei compresii la nivelul sânilor (5) .
• Aport hidric corespunzător și repaus prelungit la pat până la ameliorarea simptomatologiei.

Pe lângă măsurile menționate mai sus, medicul curant va decide care este medicația corespunzătoare. Posibilitățile de tratament includ:

• Antibioticoterapie – durata tratamentului este în medie de 10-14 zile și, deși, simptomatologia se poate remite după 24-48 de ore de la inițierea terapiei, este important ca tratamentul să fie dus la final pentru a reduce riscul de recurențe (2) . În cazul pacientelor care alăptează, trebuie precizat că, atât timp cât antibioticul este ales corect, acesta trece într-o cantitate foarte mică în laptele matern și că nu afectează nou-născutul.
• Calmante și antiinflamatoare: recomandate sunt Paracetamolul și Ibuprofenul pentru a reduce semnele inflamatorii, febra sau durerea. Trebuie evitată Aspirina în perioada de alăptare, deoarece există riscul apariției sindromul Reye (encefalopatie rapid progresivă) .

Pacientele cu mastită periductală determinată de sindromul de ectazie ductală pot avea indicație chirurgicală de extirpare a ductelor afectate. În general se recomandă la cele cu recurențe frecvente sau la cele la care mastita persistă în ciuda tratamentului medicamentos corect aplicat (1) .

Prevenție

Riscul de apariție al mastitei poate fi redus prin următoarele măsuri profilactice:

• Alăptarea să fie făcută corect, cu golirea completă a ambilor sâni;
• Sugarul trebuie să cuprindă întreg mamelonul în momentul hrănirii;
• Nu trebuie să se reducă brusc numărul alăptărilor sau să se sară peste mese;
• Sânii vor fi spălați frecvent și uscați corespunzător, atât în cazul mamelor, cât și în cazul celor care nu alăptează. Este recomandată dezinfectarea piercingurilor;
• Evitarea presiunii la nivelul sânilor.

Complicații

Cea mai frecventă complicație care poate să survină în cazul pacientelor cu mastită este abcesul mamar. Acesta reprezintă o colecție purulentă care se acumulează la nivelul țesutului mamar și care va forma un nodul dureros, de consistență dură. De cele mai multe ori are nevoie de drenare, fie prin introducerea unui ac și evacuarea puroiului, fie printr-o intervenție chirurgicală, dacă abcesul format are dimensiuni crescute (3) .