Manifestari cardiovasculare in lupus (LES)

Lupusul eritematos sistemic este o boala de cauza necunoscuta in care tesuturile si celulele sunt distruse de autoanticorpii patogeni si complexele imune. 90% din cazurile de boala sunt la femei, de obicei la varsta procreatiei, dar pot fi afectati de asemenea copiii, barbatii si varstnicii.

La debut, LES poate interesa numai un organ (alte manifestari apar mai tarziu) sau poate fi multisistemic. Autoanticorpii sunt detectati de la debutul bolii. Severitatea bolii variaza de la usoara si intermitenta la persistenta si fulminanta. Cei mai multi pacienti prezinta perioade de exacerbare cu perioade de relativa acalmie. Remisiuni adevarate cu absenta simptomelor si care nu necesita terapie apar pana la 20% din cazuri. Simptomele generale predomina de obicei si includ oboseala, stare de rau general, febra, anorexie si pierdere ponderala.

Manifestari cardiovasculare in lupus (LES)

Lupusul eritematos sistemic produce afectarea pericardului, a miocardului si a endocardului, precum si leziuni coronariene.

Pericardita lupica este obisnuita, intalnindu-se la aproximativ doua treimi dintre pacienti si in general urmeaza o evolutie benigna, rareori putand determina tamponada sau constrictie. Poate fi prima manifestare a bolii lupice. Evolutia pericarditei depinde de evolutia puseului lupic, putand sa dispara complet in timpul remisiei.

Leziunile endocardice caracteristice LES, constau in leziuni verucoase localizate cel mai adesea la unghiurile valvelor AV si pe suprafata ventriculara a valvei mitrale.

Endocardita lupica Libman-Sachs este o endocardita inflamatorie aseptica putand interesa atat endocardul valvular cat si pe cel parietal, cordajele si muschii papilari.

Insuficienta valvulara importanta hemodinamic este rara. Pacienti cu sindromul antifosfolipidic par a prezenta o incidenta mult crescuta a afectarii cardiovasculare incluzand afectari valvulare (in particular leziuni regurgitante), variate afectari trombotice (tromboze arteriale si venoase, trombocitopenia, accident vascular prematur), infarctul miocardic, hipertensiunea pulmonara si cardiomiopatia.

In general, miocardita lupica  evolueaza in paralel cu severitatea bolii si, desi frecvent constatata histologic, daca nu este asociata cu hipertensiune determina rareori insuficienta cardiaca manifesta. Desi arterita coronarelor mari rareori poate determina ischemie miocardica, exista totusi o frecventa crescuta a aterosclerozei coronariene, care poate fi legata de hipertensiune sau de tratamentul cu glucocorticoizi.

Tratament

Miocardita lupica necesita tratament cu corticosteroizi (prednison) pe durata puseului acut de boala, pana la remisiune.
Pericardita lupica fara tamponada cardiaca, endocardita izolate nu necesita tratament cortizonic; ele se trateaza cu aspirina sau alte antiinflamatoare nesteriodiene. Tamponada cardiaca, insa, necesita tratament cortizonic si evacuare a exudatului prin pericardiocenteza. In pericardita constrictiva se indica pericardiectomia, iar in pericardita lichidiana cronica se pot realiza ferestre pleuro-pericardice.
Endocardita lupica se trateaza odata cu boala de baza, necesitand urmarire ecocardiografica.