Luxația de rotulă

Luxația de rotulă reprezintă o leziune traumatică frecventă a articulației genunchiului, caracterizată prin deplasarea rotulei din poziția sa normală în șanțul femural. Luxația de rotulă poate fi extrem de dureroasă și poate avea un impact semnificativ asupra mobilității și asupra funcționării genunchiului afectat. Deoarece articulația genunchiului este una dintre cele mai solicitate articulații, riscul de luxație de rotulă este unul ridicat, în special printre persoanele care practică sporturi de performanță. (2, 3, 4)

Cauze și factori de risc

În general, luxația de rotulă apare în urma unor traumatisme sau mișcări bruște ale genunchiului, precum căderea în genunchi sau răsucirea forțată a acestuia. Factorii de risc care pot contribui la dezvoltarea luxației de rotulă includ:

• traumatismele (un accident sau o lovitură puternică asupra genunchiului poate provoca o luxație de rotulă);
• dezechilibru muscular și slăbiciune (pierderea stabilității musculaturii cvadricepsului și a coapselor interioare, pe fondul unor leziuni anterioare sau a unei disfuncții neuromusculare, crește riscul de luxație de rotulă);
• activități fizice intense (participarea activă la sporturi sau activități fizice intense și repetitive poate crește riscul de luxație de rotulă);
• factori anatomici (anumite caracteristici anatomice, precum o rotulă poziționată în mod anormal, cum ar fi rotula care este mai înclinată spre exterior, pot crește predispoziția la luxația de rotulă).

Studiile retrospective sugerează faptul că persoanele cu luxații ale rotulei anterioare prezintă un risc semnificativ mai mare de luxații recurente, comparativ cu alte persoane. În plus, există unele dovezi că luxația de rotulă poate avea o componentă genetică. Persoanele cu un istoric familial de luxație de rotulă pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta, la rândul lor, o luxație de rotulă. (1, 3, 4)

Semne și simptome

Durerea apărută brusc, de obicei de o intensitate ridicată, constituie principalul simptom al luxației de genunchi. În majoritatea cazurilor, durerea persistă chiar și după repoziționarea rotulei și poate afecta capacitatea de a folosi genunchiul și implicit membrul. Alte simptome care însoțesc luxația de rotulă:

• edem local (genunchiul afectat poate să crească în dimensiuni);
• deformare vizibilă (în cazurile severe, rotula poate fi vizibil deplasată lateral sau anterior față de poziția sa normală);
• sentiment de instabilitate (luxația de rotulă poate afecta stabilitatea genunchiului);
• modificări vizibile ale culorii pielii sau ale țesuturilor moi în zona rotulei afectate. (1, 3)

Tratament

Tratamentul luxației de rotulă depinde de severitatea leziunii și de factori individuali. În cazul unei luxații acute, este necesară repunerea în poziția normală a rotulei, procedură urmată de imobilizarea temporară cu un bandaj sau o atelă a genunchiului, pentru a permite vindecarea și stabilizarea articulației.

Terapia fizică joacă un rol important în procesul de recuperare, exerciții de întărire și de stabilizare a genunchiului fiind recomandate pentru a preveni recurența luxației și pentru a restabili forța și mobilitatea. Pentru reducerea durerilor și a inflamației asociate cu luxația de rotulă se pot administra medicamente analgezice, respectiv medicamente antiinflamatoare. De asemenea, aplicarea de gheață pe rotulă poate oferi o îmbunătățire a simptomelor.

În cazurile grave sau recurente de luxație de rotulă, se poate lua în considerare intervenția chirurgicală. În funcție de nevoile individuale ale pacientului, chirurgia poate implica reconstrucția ligamentelor deteriorate sau slăbite, ajustarea anatomiei genunchiului sau alte proceduri. (1, 3, 4)

Diagnostic

În general, diagnosticul de bază al luxației de rotulă se pune pe baza evaluării clinice și a examinării fizice efectuate de către medicul ortoped. Radiografiile simple pot fi, de asemenea, o metodă utilă în evaluarea inițială a luxației de rotulă și pot ajuta la detectarea eventualelor fracturi sau anomalii structurale. Radiografiile pot fi utilizate inclusiv pentru a exclude alte posibile leziuni asociate. Investigațiile imagistice avansate, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau tomografia computerizată (CT), pot fi recomandate în cazurile mai complexe sau în situațiile în care există suspiciunea unor leziuni ale ligamentelor sau ale meniscului. Ambele metode (RMN și CT) pot oferi detalii mai precise și pot ajuta la evaluarea completă a structurilor țesuturilor moi ale genunchiului. (3, 4)

Complicații

Luxația de rotulă poate duce la o serie de complicații, care pot varia în funcție de severitatea și natura leziunii. Unele dintre complicațiile posibile includ:

• leziuni ale ligamentelor asociate (cum ar fi ruptura ligamentului colateral medial sau a ligamentului cruciat anterior);
• leziuni de menisc (în timpul luxației de rotulă, meniscurile, structuri de cartilaj situate în genunchi, pot fi traumatizate sau rupte);
• artroză (luxația de rotulă și leziunile asociate pot contribui la dezvoltarea precoce a artrozei genunchiului, o afecțiune degenerativă a articulației care se caracterizează prin deteriorarea cartilajului genunchiului).

După o luxație de rotulă, există riscul de recurență, adică de repetarea luxației în viitor. Acest lucru poate fi mai frecvent în cazurile în care există factori de risc prezenți, cum ar fi slăbiciunea musculară sau dezechilibrul muscular. Potrivit studiilor, în aproximativ 40% dintre cazuri persoanele cu o luxație de rotulă anterioară vor mai avea o luxație de rotulă în viitor. Recurența luxațiilor și eventuala asociere a acestora cu leziuni de ligament pot duce la instabilitate cronică a genunchiului. (2, 3, 4)

Prevenție

Prevenția luxației de rotulă se concentrează pe menținerea și întărirea structurilor musculo-scheletale din jurul genunchiului și pe adoptarea unor măsuri pentru reducerea riscului de leziuni. Următoarele recomandări pot fi utile pentru prevenirea luxației de rotulă:

• menținerea unei musculaturi puternice (exercițiile de întărire a mușchilor cvadricepși și a mușchilor coapselor interioare, precum genuflexiunile, fandările sau exercițiile cu greutăți, pot ajuta la menținerea stabilității genunchiului);
• menținerea unei bune flexibilități și mobilități în articulațiile genunchiului și a șoldurilor (exercițiile de stretching pot ajuta la reducerea riscului de luxație de rotulă);
• menținerea unei greutăți sănătoase (poate reduce presiunea exercitată asupra articulațiilor, inclusiv asupra genunchiului, contribuind astfel la reducerea riscului de leziuni și de deteriorare a structurilor articulației genunchiului);
• utilizarea unor tehnici corecte de exercițiu (în timpul activităților fizice intense, este important să se utilizeze tehnici corecte de exercițiu și să se adopte poziții adecvate pentru a evita supraîncărcarea genunchiului și pentru a reduce riscul de luxație de rotulă).

Pentru activități sportive care implică riscul de leziuni la nivelul genunchiului, cum ar fi fotbalul sau baschetul, este important, de asemenea, să se utilizeze întotdeauna echipament de protecție adecvat, cum ar fi genunchierele, pentru a reduce impactul și pentru a proteja articulația. (1, 2, 4)