Lipedemul sau lipohipertrofia membrelor - exces de grăsime independent de obezitate

Lipedemul sau lipohipertrofia membrelor este o afecțiune cronică, reprezentând creșterea în dimensiuni, simetrică și bilaterală, a membrelor inferioare (uneori și a membrelor superioare) în contextul depunerii de țesut adipos în exces la nivel subcutanat, însoțită adesea de echimoze (vânătăi) și episoade dureroase.

Lipedemul (lipohipertrofia membrelor) este o afecțiune ce apare aproape exclusiv în rândul femeilor, la baza apariției acesteia fiind incriminată activitatea hormonilor sexuali feminini. Fiind adesea confundată cu limfedemul (acumulare de limfă la nivelul membrelor inferioare, în contextul compromiterii sistemului limfatic) sau cu obezitatea, excesul de grăsime nu este influențat de sport sau dietă. (1, 2)

Epidemiologie

Lipedemul este întâlnit exclusiv în rândul populației de sex feminin (au fost înregistrate, totuși, și cazuri sporadice de lipedem în rândul bărbaților, majoritatea acestora fiind diagnosticați și cu insuficiență hepatică), unele studii estimând 370 milioane de persoane diagnosticate în lume (3), cu o prevalență de 11% (4). De asemenea, a fost estimată o prevalență de 10-15% în rândul pacienților diagnosticați cu limfedem.

Debutul bolii are loc de obicei după pubertate, până în jurul vârstei de 30 ani, în cazuri excepționale înregistrându-se după menopauză sau sarcină. Chiar dacă nu este considerată boală ereditară, majoritatea pacientelor cu lipedem prezintă un istoric familial pozitiv. (5)

Fiziopatologie

Patogenia lipedemului nu este pe deplin înțeleasă, deși este demonstrată corelația dintre apariția acesteia și hormonii sexuali feminini. Din punct de vedere fiziopatologic, au fost menționate de-a lungul timpului câteva fenomene întâlnite în cadrul lipedemului, precum hipoxia, angiogeneza și microangiopatia. De asemenea, a fost observată intensificarea procesului de adipogeneză, odată cu proliferarea celulelor precursoare, concomitent cu necroza adipocitelor, împreună cu recrutarea de macrofage.

Totodată, studii au demonstrat asocierea dintre lipedem și scăderea fluxului limfatic și venos.

În rândul membrilor familiei persoanelor cu lipohipertrofia membrelor au fost descoperite mutații ale genei Pit-1, dovedind, astfel, componenta ereditară a acestei afecțiuni. (4, 5)

Semne și simptome

Simptomatologia lipohipertrofiei membrelor este variabilă și poate să difere de la pacient la pacient, însă, în majoritatea cazurilor, se întâlnesc următoarele manifestări clinice:

• Membrele inferioare sunt mărite în volum, de cele mai multe ori de la nivelul șoldului până la gleznă, fără a afecta însă și piciorul (laba piciorului). Uneori, pot fi afectate și membrele superioare, până la nivelul încheieturii. Edemul este bilateral și simetric (apare la ambele membre, cu aceeasi distribuție). Pacienții amintesc o ușoară creștere a edemului seara, fiind de asemenea corelată și cu ortostatismul și temperaturile crescute. Pielea are un aspect normal, fără îngroșări (uneori pielea e descrisă ca fiind fină și subțire).
• Apariția frecventă și de multe ori spontană a echimozelor (vânătăilor) și telangectaziilor (dilatații ale vaselor mici, care devin vizibile, cu aspectul unei rețele)
• Durere la aplicarea presiunii pe tegumentul membrelor, uneori chiar la simpla atingere. (2, 4, 5, 6)

Diagnostic

Diagnosticul este clinic, pus pe baza anamnezei și examenului fizic. Alte investigații care pot fi necesare în vederea stabilirii diagnosticului sunt: analize de laborator (ex: dozarea hormonilor tiroidieni pentru excluderea hipotiroidismului), ultrasonografia Duplex, CT, RMN, limfoscintigrafia.

Tratament

Tratamentul lipedemului are ca obiectiv reducerea edemului și a acumulărilor lichidiene de la acest nivel. În funcție de gravitate, terapia poate consta în:

Adoptarea unui stil de viață sănătos

În stadiile incipiente ale bolii, este suficientă adoptarea unui stil de viață care să reducă simptomatologia, mai ales dacă acesta este inițiat precoce: alimentația echilibrată și activitățile sportive regulate, de intensitate moderată, contribuie la ameliorarea simptomelor și reducerea edemului (dar este important de menționat faptul că ele nu influențează pierderea excesului de grăsime din cadrul bolii).

Terapie compresivă și decongestivă

Terapia decongestivă completă (complete decongestive therapy – CDT) combină proceduri precum drenajul limfatic manual, utilizarea unor procedee compresive sau exercițiile fizice și contribuie la reducerea disconfortului și la îmbunătățirea calității vieții.

Tratament chirurgical

Atunci când tratamentul conservator este depășit, se poate apela la intervenții chirurgicale precum liposucția sau lipectomia, care îndepărtează excesul de grăsime de la nivelul membrelor.