Limba galbenă

©

Autor: Treteanu Andreea-Ramona, student medicină

Limba galbenă reprezintă o pigmentare temporară și tranzitorie a limbii, ce poate sugera prezența unor afecțiuni locale sau sistemice, mai mult sau mai puțin severe. Diagnosticul necesită examinarea cavității orale de către medic și anamneza pacientului. Tratamentul pentru limba galbenă este stabilit în funcție de etiologie și presupune, de cele mai multe ori, instituirea și menținerea unei igiene orale riguroase.

Cauze

În prezent, sunt cunoscute numeroase cauze de apariție a limbii galbene, cele mai frecvent întâlnite fiind:

1. Igiena orală precară

O igienă orală neadecvată poate conduce la formarea unor depozite de celule descuamate și bacterii la nivelul papilelor linguale, care devin dilatate. Papilele dilatate favorizează, de asemenea, formarea de depozite, dar și reținerea cu ușurință a altor substanțe (alimente, tutun) care pot produce îngălbenirea limbii. În plus, bacteriile restante la nivelul depozitelor linguale pot secreta anumiți pigmenți care să modifice culoarea normală a limbii. (1, 2, 3, 4, 5)

2. Limba păroasă neagră

Limba păroasă neagră reprezintă o afecțiune destul de comună, necanceroasă, complet inofensivă, ce presupune formarea unui depozit cu aspect păros la nivelul limbii. Acest depozit se formează din cauza dilatării papilelor de pe suprafața limbii și poate conține:

• keratină;
• celule descuamate;
• resturi alimentare;
• bacterii;
• fungi.

Deși, denumirea afecțiunii sugerează că limba este pigmentată în negru, aceasta poate căpăta inițial și alte nuanțe precum: galben, albastru sau verde. (1, 2, 4, 5)

3. Consumul de tutun

Substanțele chimice și toxinele din tutun pot depigmenta sau irita suprafața limbii. De asemenea, fumul produce dilatarea papilelor linguale, favorizând acumularea cu ușurință a diferiți compuși la acest nivel. Consumul îndelungat de tutun reprezintă totodată un factor de risc major pentru apariția limbii păroase negre, dar s-a constatat că oprirea consumului și îmbunătățirea igienei orale asigură remisia completă a afecțiunii. (1, 2, 6)

4. Limba geografică

Limba geografică reprezintă o condiție nepatologică, ce presupune apariție de pete pe suprafața limbii în regiunile unde papilele sunt absente. Aceste pete pot fi roșii sau albe și sunt adesea înconjurate de un halou galben. Prezența acestor pete conferă limbii aspectul de hartă. Cauza acestui fenomen este necunoscută, afectează frecvent copiii și pare să prezinte transmitere familială. Petele pot fi ocazional dureroase. (1, 2, 3)

5. Gura uscată

O cantitate deficitară de salivă la nivelul cavității orale poate favoriza acumularea de bacterii pe suprafața limbii cu apariția unor pete galbene. Acest fenomen poate avea loc:

• în afecțiuni sistemice precum: diabetul și sindromul Sjogren;
• ca efect secundar al medicamentelor, radioterapiei sau chimioterapiei. (1)

6. Icterul

Icterul reprezintă colorarea în galben a tegumentelor și mucoaselor ca urmare a acumulării la nivel tisular a unui pigment cunoscut sub denumirea de bilirubină. Bilirubina rezultă din degradarea globulelor roșii. Colorația specifică icterului apare precoce la nivelul frenului lingual și al sclerei (albul ochilor). În stadiile avansate, pielea capătă, de asemenea, o culoare galbenă. Spre deosebire de celelalte cauze de apariție a limbii galbene, icterul necesită intervenție terapeutică imediată întrucât indică o afectare hepatică severă, amenințătoare de viață. (1, 2, 3, 4, 5)

7. Terapie cu antibiotice

Antibioterapia crește predispoziția la apariția candidozei bucale, o infecție fungică determinată de Candida albicans. Candidoza orală se manifestă adesea prin apariția de pete albe-gălbui la nivelul limbii, gingiilor și mucoasei obrajilor. Consumul de antibiotice crește, de asemenea, riscul de apariție pentru limba păroasă neagră. (1)

8. Medicamente ce conțin bismut

Medicamentele ce prezintă în compoziția lor săruri de bismut, pot determina colorații ale limbii de la galben la negru, însoțite și de modificarea aspectului scaunelor. Exemple: Pepto-Bismol, Bisbacter, alte antiacide pe bază de bismut. (1)

9. Alte medicamente și droguri

Pe lângă medicamentele ce conțin bismut, există și alte categorii de produse farmaceutice care determină colorarea temporară a limbii în galben. Printre acestea se numără:

• Fierul;
• Clorpromazina;
• Terapia anti-malarie;
• Contraceptivele orale;
• Ciclofosfamide;
• Chimioterapice;
• Medicația psihotropă (prin uscarea gurii);
• Busulfan;
• Zidovudină;
• Lansoprazol;
• Cocaină. (1)

10. Anumite produse de igienă orală

Este binecunoscut faptul că anumite produse de igienă orală conțin substanțe responsabile de pigmentarea în galben a limbii și/sau a mucoasei orale. Printre acestea se numără:

• Peroxizii;
• Mentolul;
• Timolul;
• Hamamelis;
• Eucaliptul;
• Clorhexidina. (1, 2, 4)

11. Dieta

Băuturile, alimentele și suplimentele alimentare ce conțin coloranți alimentari pot determina pigmentarea galbenă temporară a limbii în urma consumului. Printre acestea se numără:

• ceaiul;
• cafeaua;
• băuturile carbogazoase;
• chipsurile;
• bomboanele
• unele suplimente vitaminice. (1, 2)

12. Afecțiuni autoimune

Afecțiunile autoimune determină imunosupresia persoanelor afectate, iar slăbirea sistemului imunitar permite colonizarea și înmulțirea excesivă a bacteriilor la nivelul limbii și apariția unei colorații gălbui. Limba galbenă a fost observată în cazul pacienților cu eczeme sau psoriazis. (1, 2)

13. Diabetul

Un studiu publicat în anul 2018 a raportat existența unei corelații între diabet și colorarea în galben a limbii în populația japoneză nefumătoare. (1, 7)

14. Gastrita

Persoanele cu gastrită cronică prezintă adesea un depozit galben la nivelul limbii. De asemenea, s-a observat că acest depozit este prezent, în special, la pacienții infectați cu Helicobacter pylori. (1, 2, 3, 4, 5)

Semne și simptome

În general, limba galbenă nu este însoțită și de alte manifestări, însă, uneori, persoanele cu limbă galbenă pot experimenta:

• senzația de gust neplăcut;
• durere în gât sau la nivelul cavității orale;
• febră;
• uscarea gurii;
• respirație urât mirositoare (halitoză);
• senzație de arsură;
• depozite pe suprafața limbii. (2, 5)

Diagnostic

Diagnosticul limbii galbene presupune examinarea cavității orale de către medic și anamneza pacientului. În anumite situații, se poate preleva depozit de la suprafața limbii în vederea realizării unei culturi microbiologice pentru identificarea bacteriei sau fungilor care au determinat îngălbenirea limbii. În schimb, dacă limba galbenă apare în contextul unui icter (este însoțită și de colorarea pielii, a sclerei și/sau a mucoaselor), diagnosticul va cuprinde și teste sanguine sau imagistice pentru evaluarea funcției hepatice. (1, 2, 3, 5)

Tratament

Tratamentul pentru limba galbenă este dependent de etiologie. De cele mai multe ori, o igienă orală riguroasă (periaj dentar de minimum 2 ori pe zi, ideal după fiecare masă) tratează cu succes limba galbenă, exceptând cazurile de icter, când tratamentul afecțiunii de bază este necesar. De asemenea, evitarea consumului de substanțe sau alimente ce cauzează limba galbenă poate fi de ajutor, în combinație cu un nivel optim de hidratare.

În cazul persoanelor icterice, colorația galbenă se va menține până la tratarea adecvată a afecțiunii de bază, ce poate include:

• transfuzii de sânge;
• antivirale;
• administrarea de chelatori ai fierului;
• transplant hepatic. (1, 2, 3, 4, 5)

Complicații

Limba galbenă este, în general, inofensivă, exceptând situația în care apariția acesteia indică prezența icterului. În acest caz, pot apărea complicații precum:

• fibrozarea ficatului;
• apariția edemelor;
• mărirea de volum a splinei;
• apariția lichidului de ascită;
• insuficiența hepatică;
• cancerul hepatic;
• afectare cerebrală și surditate la nou-născuți. (1, 2)

Recomandări și prevenție

Pentru a evita formarea de depozite galbene pe suprafața limbii se recomandă:

• Menținerea unei igiene orale adecvate, care să includă și periajul suprafeței linguale;
• Renunțarea la fumat;
• Creșterea cantității de fibre din dietă;
• Dezinfectarea protezei dentare;
• Limitarea aportului de carbohidrați;
• Evitarea băuturilor colorate;
• Vizite regulate la medicul stomatolog;
• Menținerea sub control a afecțiunilor sistemice asociate cu limba galbenă. (1, 2, 3, 4, 5)

Când să mergem la medic?

Limba galbenă nu reprezintă un motiv de îngrijorare, dacă nu este însoțită și de alte manifestări. În schimb, ar trebui să vă adresați medicului dacă experimentați și alte simptome precum:

• febră;
• greață și vărsături;
• durere abdominală;
• durere la nivelul cavitații orale;
• pigmentarea în galben a pielii, mucoaselor, sclerei;
• persistența colorației galbene la nivelul limbii mai mult de 2 săptămâni;
• apariția de sânge în scaun. (4)