Leucemia mieloida cronica - LMC

Leucemia mieloida cronica (LMC) reprezinta o proliferare a globulelor albe din seria granulocitelor (polinucleare).

Leucemia mieloida cronica este asociata cu o anomalie cromozomiala (cromozomul Philadelphia), in care se produce o translocare de material genetic intre cromozomii 9 si 22, ceea ce duce la o scurtare a bratului lung al cromozomului 22, antrenand perturbari genetice ce se afla la originea leucemiei mieloide cronice.

Acest tip de leucemie este mai rar si nu reprezinta decat 2 sau 3% din leucemiile copilului. Leucemia mieloida cronica se prezinta sub doua forme:

• forma juvenila, care afecteaza copiii cu varste sub 2 ani
• forma adulta, care afecteaza indeosebi adolescentii.

Prognosticul leucemiei mieloide cronice este mai bun datorita noilor medicamente utilizate pentru tratarea afectiunii. Desi transplantul de maduva osoasa este o optiune de tratament, numerosi pacienti pot controla afectiunea cu ajutorul medicamentelor citotoxice.

Semne si simptome

Simptomele leucemiei mieloide cronice variaza in functie de stadiul bolii inaintea inceperii tratamentului. In stadiu incipient, leucemia mieloida cronica nu se manifesta.

Semne si simptome precoce

• febra
• scadere inexplicabila in greutate
• inapetenta
• oboseala sau epuizare
• dureri in partea stanga, sub coaste
• diaforeza nocturna (transpiratii abundente in timpul noptii)

Semne si simptome tardive

• anemie
• splenomegalie (marirea in volum a splinei)
• dificultati respiratorii
• oboseala
• paloare
• infectii frecvente
• sangerari diverse
• mici leziuni ale pielii (petesie)
• dureri articulare sau osoase

Un simptom caracteristic al acestui tip de leucemie este marimea volumului splinei. In forma sa juvenila, leucemia mieloida cronica se manifesta prin:

• paloare
• pierdere in greutate
• dureri de cap
• transpiratii abundente
• infectii recurente.

Cauze

Leucemia mieloida cronica are drept cauza un proces complex de mutatii cromozomiale. Procesul incepe prin crearea „cromozomului Philadelphia”, numit dupa orasul in care a fost descoperit la inceputul anilor '60. Aceasta anomalie consta intr-o translocatie reciproca de material genetic intre cromozomii 9 si 22. Un fragment din cromozomul 22 este transferat pe cromozomul 22, si viceversa. Rezultatul este o scurtare a bratului lung al cromozomului 22. Acest cromozom anormal poarta denumirea de cromozom Philadelphia. Fragmentul translocat din cromozomul 22 formeaza o gena numita BCR-ABL. La randul ei, aceasta gena produce o proteina anormala numita tirozin kinaza, care duce la cancer deoarece determina producerea anarhica de celule sangvine.

Celulele sangvine sunt produse in maduva osoasa. In conditii normale, maduva osoasa produce celule imature (stem) in mod controlat. Acestea se maturizeaza si se specializeaza, transformandu-se intr-un anumit tip de celula sangvina (globule rosii, globule albe sau plachete sangvine). Atunci cand imbatranesc, aceste celule mor in mod natural si sunt inlocuite de altele noi, intr-un ciclu continuu.

In leucemia mieloida cronica, producerea de celule sangvine devine anarhica, necontrolata. Tirozin kinaza determina o producere excesiva de globule albe de catre maduva osoasa. Dintre acestea, numeroase sunt considerate celule leucemice, deoarece contin cromozomul Philadelphia.

La inceput, aceste globule albe functioneaza in mod normal. Dar ele nu se maturizeaza complet si in timp, se acumuleaza, suprimand in cele din urma productia de celule sangvine normale. Astfel, pacientii cu leucemie mieloida cronica sunt vulnerabili la infectii, hemoragii si la alte probleme potential fatale.

In stadii avansate, evolutia leucemiei mieloide cronice devine mai complexa, cuprinzand noi mutatii cromozomiale. Cauza aparitiei cromozomului Philadelphia ramane necunoscuta.

Diagnostic

Testele si procedurile medicale utilizate pentru diagnosticarea leucemiei mieloide cronice sunt:

• Examenul fizic – examinarea ganglionilor limfatici, a splinei si abdomenului.
• Numararea formulei sangvine (NFS)
• Mielograma – analiza celulelor maduvei osoase – pune in evidenta proliferarea celulelor polinucleare.
• Tehnica FISH (hibridizarea in situ cu markeri fluorescenti) – test ce pune in evidenta anomaliile cromozomiale si poate detecta prezenta cromozomului Philadelphia. In cazuri rare, alte forme de leucemie pot prezenta acest cromozom anormal. De asemenea, la un numar mic de pacienti cu leucemie mieloida cronica, cromozomul Philadelphia este absent. Aceste cazuri justifica necesitatea efectuarii unor teste suplimentare.
• Reactia de polimerizare in lant (PCR) – test ce poate detecta prezenta genei anormale BCR-ABL. Testul poate fi efectuat pe o mostra de maduva osoasa sau de sange.
• Teste imagistice – efectuarea unei ecografii sau a unei tomografii computerizate (CT) are drept scop punerea in evidenta a afectarii unor organe (marirea in volum a splinei, de exemplu).

Stadiile leucemiei mieloide cronice

Leucemia mieloida cronica este clasificata in trei stadii progresive. Trecerea de la un stadiu la altul reprezinta o agravare a bolii. Identificarea stadiului de leucemie mieloida cronica este importanta pentru adoptarea unui tratament optim.

Stabilirea stadiului de leucemie mieloida cronica depinde de factori precum numarul de celule sangvine, procentul de celule imature (blasti) si volumul splinei.

Boala evolueaza in mod normal in trei faze:

• faza cronica - numarul de celule anormale din maduva osoasa este mai mic de 5%
• faza de accelerare - numarul de celule creste la 30%
• faza critica - numarul de celule anormale depaseste 30%.

Evolutie

Leucemia mieloida cronica evolueaza in sensul agravarii bolii, cu oboseala, stari febrile, crestere importanta a nivelului de leucocite, apoi trecere spre forma acuta, marcata de diseminarea celulelor imature (blasti).

Semnele de alarma

• Pacientul acuza oboseala, febra inexplicabila, greutate abdominala.
• La examen, medicul poate palpa splina marita, dar acest semn este inconstant.
• In 50% din cazuri, la numararea sangvina sistematica sau efectuata din alte motive se descopera o leucocitoza importanta (crestere a numarului de leucocite), asociata cu prezenta in sange a celulelor prezente in mod normal in maduva osoasa.

Tratament

Tratamentul leucemiei mieloide cronice este sistematic si mai agresiv decat in cazul leuceliei limfoide cronice, deoarece este amenintat prognosticul vital.

Progresia celulelor canceroase poate fi intarziata cu ajutorul unui tratament medicamentos, dar in mod inevitabil, acest tip de leucemie se transforma intr-o leucemie acuta. La copii, tratamentul chimioterapeutic este recomandat in aceasta situatie si, in general, are succes. In forma adulta, acest tip de leucemie isi pastreaza caracterul cronic si se poate prelungi mai multi ani.

Obiectivul tratamentului este acela de a reduce numarul de globule albe si precursoarele acestora cu ajutorul medicatiei orale. Tratamentul nu este curativ, dar contribuie la obtinerea unei remisii pe termen lung a bolii.

Medicamentele citotoxice

Medicamentele utilizate pentru tratarea leucemiei mieloide cronice actioneaza prin inhibarea tirozin-kinazei, proteina prezenta in unele celule leucemice. Cele doua medicamente aprobate de FDA in acest scop sunt imatinib si dasatinib.

Un studiu publicat in 2006 arata ca pacientii cu leucemie mieloida cronica tratati cu imatinib prezinta un procent mare de remisii si un procent mic de reaparitie a leucemiei dupa 5 ani.

Transplantul de celule stem

Transplantul de celule stem este singurul tratament potential curativ al leucemiei mieloide cronice. Dar aceasta procedura prezinta numeroase riscuri si un numar mare de complicatii, unele dintre ele fiind potential fatale.
In prezent, transplantul de celule stem este recomandat doar atunci cand celelalte terapii au esuat, sau in cazurile in care evolutia bolii nu a fost intrerupta. In cazul in care nu se gaseste un donator compatibil, se opteaza pentru o recoltare de celule stem de la pacient, cand boala este in remisie. Daca boala se agraveaza ulterior, celule stem sanatoase pot fi transplantate pentru a se obtine o noua remisie.

Chimioterapia

Numerosi pacienti diagnosticati cu leucemie mieloida cronica urmeaza o serie de chimioterapie pentru a distruge globulele albe aflate in exces. De asemenea, chimioterapia poate fi efectuata daca celelalte terapii nu functioneaza, daca boala se agraveaza, sau in pregatirea pentru un transplant de celule stem.

Terapia biologica

Un medicament injectabil numit interferon alfa este tratamentul standard pentru leucemia mieloida cronica. Acest medicament reduce proliferarea celulelor leucemice prin stimularea sistemului imunitar. Interferon este utilizat atunci cand alte terapii nu functioneaza sau nu reprezinta o optiune, ca de exemplu in timpul unei sarcini. Medicamentul provoaca si efecte adverse grave: oboseala, dureri osoase, cefalee si varsaturi.