Leucemia limfoida cronica - LLC

Leucemia limfoida cronica (LLC) reprezinta acumularea anormala a celulelor descendentei limfoide, cu un nivel anormal de crescut de limfocite in sange. Limfocitele afectate sunt in marea majoritate limfocite B, putin diferite de celulele normale.

Leucemia limfoida cronica este o forma putin evolutiva si, intrucat survine indeosebi dupa 60 ani, prognosticul ei este favorabil in majoritatea cazurilor.

Leucemia limfoida cronica este un tip de cancer al sangelui si al maduvei osoase si unul din cele patru tipuri principale de leucemie. Evolueaza lent si afecteaza globulele albe (limfocitele) - cu rol de aparare al organismul impotriva infectiilor.

In conditii normale, maduva osoasa produce celule imature (stem) in mod controlat. Acestea se maturizeaza si se specializeaza, transformandu-se intr-un anumit tip de celula sanguina. Atunci cand imbatranesc, aceste celule mor in mod natural si sunt inlocuite de altele noi, intr-un ciclu continuu. Dar, la bolnavii de leucemie limfoida cronica, maduva osoasa produce limfocite anormale, care nu se maturizeaza complet si nu mor in mod natural. In timp, acestea se acumuleaza in exces si suprima productia de celulele sanatoase, lasand organismul expus la infectii si la alte complicatii.

In urma cu un deceniu se credea ca leucemia limfoida cronica afecteaza doar varstnicii si ca nu prezinta suficiente riscuri pentru a justifica aplicarea tratamentelor impotriva cancerului. Solutia adoptata era „supravegherea atenta”. In prezent, testele de laborator recente au dus la o intelegere mai profunda a acestui tip de leucemie si au schimbat in mod sensibil conduita terapeutica in leucemia limfoida cronica. Se stie acum ca leucemia limfoida cronica poate avea forme violente la unii bolnavi. Desi „supravegherea atenta” este in continuare cea mai buna solutie pentru unele leucemii limfoide cronice, noile medicamente pot ajuta persoanele diagnosticate cu forme violente.

Semne si simptome

Pacientii cu leucemie limfoida cronica sunt deseori asimptomatici. Atunci cand semnele si simptomele sunt prezente in stadiile incipiente ale bolii, ele sunt nespecifice:

• febra
• scadere in greutate
• inapetenta
• letargie si oboseala
• diaforeza (transpiratii abundente), in special nocturna

Semnele si simptomele specifice ale leucemiei limfoide cronice sunt cauzate de deficienta de celule sangvine functionale, ca rezultat al proliferarii celulelor leucemice. O serie de probleme pot sa apara, in functie de tipul de celule sangvine afectate:

• globule rosii (hematii) – deficienta de globule rosii (anemie) poate cauza dificultati respiratorii, oboseala si paloare.
• globule albe (leucocite) – au rolul de a apara organismul impotriva infectiilor. Scaderea numarului de leucocite (leucopenie) sau a unui tip de globule albe numite neutrofile (neutropenie) poate avea ca rezultat infectii frecvente.
• plachete sangvine (trombocite) – opresc hemoragiile prin formarea cheagurilor sangvine. Scaderea numarului de plachete (trombocitopenie) determina hemoragii si echimoze (vanatai) frecvente: hemoragii nazale, sangerari ale gingiilor, sau mici leziuni ale pielii (petesie).

Leucemia limfoida cronica poate determina:

• dureri osoase sau articulare
• inflamarea ficatului sau splinei
• inflamatii nedureroase ale ganglionilor limfatici situati in zona axilara sau inghinala, la gat sau stomac.

In cazuri rare, leucemia limfoida cronica poate evolua in alte forme de limfoame. Pacientii cu leucemie limfoida cronica prezinta un risc crescut de aparitie a unor infectii sau a unei forme de cancer.

Cauze

Cauza leucemiei acute limfoide este afectarea ADN-ului celulelor din maduva osoasa. In conditii normale, ADN-ul poate fi comparat cu un set de instructiuni ce stabileste modul si timpul in care celulele cresc si se divid. Unele gene, numite oncogene promoveaza diviziunea celulara. Altele, numita gene supresoare tumorale, incetinesc diviziunea celulara si determina distrugerea celulelor la momentul adecvat.

Leucemia survine atunci cand afectarea ADN-ului determina activarea oncogenelor sau inactivarea genelor supresoare tumorale. In aceasta situatie, producerea de celule devine anarhica, necontrolata. Maduva osoasa produce celule imature care se transforma in celule leucemice numite limfoblasti. Celulele anormale nu pot functiona in mod corect, se pot acumula, suprimand productia de celulele sanatoase.

Numerosi pacienti cu leucemie limfoida cronica prezinta deletii cromozomiale – pierderea unui fragment cromozomial. Unii pacienti prezinta un cromozom suplimentar sau o alta anomalie cromozomiala.
Majoritatea cazurilor de leucemie limfoida cronica nu sunt ereditare, desi un numar mic de pacienti prezinta un istoric familial pozitiv pentru leucemie limfoida cronica sau limfom.

Diagnostic

Uneori medicul descopera, in timpul unui examen al abdomenului, o splenomegalie (crestere in volum a splinei) sau amigdale marite. Dar, in mod obisnuit diagnosticul este stabilit prin numararea formulei sangvine (NFS).

Numararea formulei sangvine este un examen microscopic ce permite numararea elementelor figurate ale sangelui. In cazul unei leucemii limfoide cronice, NFS va pune in evidenta un nivel foarte crescut de limfocite (limfocitoza), ce persista timp de mai multe saptamani. In schimb, numarul de globule rosii este uneori scazut.

In ultimul deceniu, alte teste diagnostice au inceput sa fie utilizate, pentru a indica gradul de agresivitate al leucemiei limfoide cronice. Potrivit cercetatorilor, leucemia limfoida cronica are cel putin doua forme: boala poate avea o evolutie lenta, tratamentul nefiind necesar, sau, dimpotriva, poate fi agresiva, cu consecinte grave. Urmatoarele teste de laborator pot confirma diagnosticul de leucemie limfoida cronica, contribuind la identificarea pacientilor cu forma agresiva a bolii:

• Imunofenotipul – stabileste daca numarul crescut de limfocite din sange se datoreaza unor procese reactive (cauzate de infectii sau inflamatii) sau de procese canceroase. Imunofenotipul contribuie la distingerea dintre leucemia limfoida cronica de alte tipuri de leucemii si limfoame.
• Analiza citogenetica – acest test detecteaza modificarile cromozomiale, precum deletiile (pierderea) unor fragmente ale cromozomilor. Metoda numita hibridizare in situ cu markeri fluorescenti (FISH - fluorescent in situ hybridization) detecteaza anomaliile cromozomiale asociate cu leucemia limfoida cronica ce nu pot fi depistate cu ajutorul testelor cromozomiale standard. Analiza citogenetica contribuie si la distingerea dintre leucemia limfoida cronica de alte tipuri de leucemii si limfoame. Ea poate pune in evidenta formele agresive ale bolii.

Stadializarea leucemiei limfoide cronice

Dupa confirmarea diagnosticului, urmatorul pas consta in determinarea stadiului leucemiei limfoide cronice. Majoritatea tipurilor de cancer sunt clasificate in cinci stadii intre 0 si IV, in functie de dimensiunea tumorii si de prezenta metastazelor. Dar, leucemia nu implica prezenta unei tumori, astfel incat boala necesita o alta metoda de clasificare. Exista doua sisteme de stadializare ale leucemiei limfoide cronice:

• Sistemul Rai – clasificarea leucemiei limfoide cronice in cinci stadii intre 0 si IV, in functie de numarul de plachete sangvine si de globule rosii, precum si in functie de inflamatiile splinei, ficatului sau ganglionilor limfatici.
• Sistemul Binet – presupune clasificarea leucemiei limfoide cronice in trei stadii de la A la C, in functie de numarul de plachete sangvine si de globule rosii, precum si de numarul zonelor ganglionare afectate – ganglionii limfatici din zona inghinala, axilara, etc.

Sistemul Rai este utilizat indeosebi in Statele Unite, in timp ce sistemul Binet este utilizat cu precadere in Europa.

Tratament

Tratamentul depinde de gradul de evolutie a leucemiei limfoide cronice, definit prin 3 stadii:

• A. Asimptomatic – crestere izolata a numarului de limfocite din sange
• B. Mai putin de trei zone ganglionare afectate
• C. Atingere ganglionara difuza, anemie, scadere a numarului de plachete sangvine

In formele simple, asimptomatice (stadiul A), este suficienta o simpla supraveghere medicala. Tratamentul nu se impune decat in formele mai severe (stadiile B si C) si consta indeosebi in chimioterapie.

Tratamentele utilizate opresc evolutia bolii o anumita perioada de timp dar nu sunt curative. In plus, ele pot provoca o serie de efecte adverse. De aceea, cea mai importanta decizie terapeutica priveste necesitatea tratamentului.

Spre deosebire de alte forme de leucemie, leucemia limfoida cronica nu necesita in toate cazurile instituirea unui tratament. La varstnici sau la pacientii asimptomatici cu leucemie limfoida cronica in stadiu incipient, riscurile asociate cu urmarea tratamentului sunt mai importante decat riscurile bolii. In aceste cazuri, cea mai buna optiune este expectativa vigilenta, ce consta in monitorizarea pacientului, cu ajutorul testelor de sange si a examenelor fizice. Daca simptomele se agraveaza, medicul si pacientul vor decide conduita urmatoare.

In general, tratamentul este indicat pacientilor ce prezinta simptome, infectii recurente sau o forma rapid progresiva a bolii, indicata de modificarile din numarul celulelor leucemice. Forma de tratament depinde de factori precum varsta, starea generala de sanatate, agresivitatea bolii si rapiditatea cu care aceasta evolueaza. Optiunile de tratament pentru leucemia limfoida cronica sunt:

Chimioterapia

Principala forma de tratament pentru leucemia limfoida cronica. Chimioterapia consta in utilizarea de substante chimice (administrate pe cale orala sau intravenoasa) pentru a distruge celulele leucemice. Totusi, tratamentul antreneaza si distrugerea unor celule sanatoase si provoca efecte adverse: greturi, varsaturi, inapetenta, oboseala, caderea parului si susceptibilitate crescuta la infectii.

Terapia biologica

Numita si imunoterapie, terapia biologica consta in utilizarea de substante chimice pentru a distruge celulele canceroase si pentru a intari capacitatea sistemului imunitar de a lupta impotriva bolii. Anticorpii monoclonali reprezinta o forma de terapie biologica.

Transplantul de maduva osoasa

Aceasta procedura medicala poate fi efectuata cu maduva osoasa provenind de la un donator compatibil (transplant alogenic). In alte cazuri, transplantul este efectuat cu ajutorul unei grefe de maduva osoasa prelevata de la pacient (transplant autolog). Totusi, aceasta procedura este rareori utilizata in tratamentul leucemiei limfoide cronice, deoarece este indicata doar la un numar redus de pacienti.

Transplantul de celule-stem

Aceasta procedura utilizeaza celule-stem recoltate din sangele perific. La fel ca si cazul transplantului de maduva osoasa, transplantul de celule-stem este indicat doar unui numar redus de pacienti cu leucemie limfoida cronica.