Kwashiorkor

Descrisă pentru prima oară în anul 1932, Kwashiorkor reprezintă o tulburare nutrițională întâlnită frecventă în regiunile aflate în curs de dezvoltare, unde cantitatea de alimente disponibilă este limitată, în special în țările din Africa sub-sahariană, America Centrală și de Sud, cât și din Asia de Sud.

Nu doar accesul limitat la alimente reprezintă o cauză a prevalenței crescute a kwashiorkor în regiunile subdezvoltate, ci și nivelurile scăzute de educație cu privire la modul în care este compusă dieta adecvată. Kwashiorkor apare cel mai frecvent la copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5 ani și este cauzată de aportul insuficient de proteine, în prezența unui aport caloric adecvat. În lipsa unui tratament, condiția poate pune în pericol viața. Coma, dizabilitatea mintală permanentă și insuficiența de organ sunt complicațiile cele mai severe ale bolii. (1) (2)

Cauze și factori de risc

Etiologia bolii kwashiorkor este relativ necunoscută, însă există o asociere directă între dietele bazate pe porumb, manioc sau orez și Kwashiorkor. Deficitul de proteine și nivelul scăzut de antioxidanți și aflatoxine reprezintă principalele cauze cunoscute la momentul actual. Deficitul de proteine din alimentație este incriminat în majoritatea cazurilor, deoarece afecțiunea este relativ rară în țările în care oamenii au acces la suficientă hrană și au posibilitatea de a consuma cantități adecvate de proteine, însă extrem de frecventă în țările sărace, unde alimentele principale la care oamenii au acces sunt sărace în proteine. (1) (2) (4)

Infecțiile recente (în special cu rujeolă), mediul de proveniență și sărăcia sunt considerați factori de risc pentru boală. Totodată, absorbția intestinală slabă, alcoolismul cronic, bolile renale sau arsurile gastrice ar putea determina creșterea necesității de aport proteic și caloric, cât și pierderea proteinelor, crescând posibilitatea de instalare a malnutriției proteice. (1) (2) (4)

Semne și simptome

• piele subțire, uscată, cu zone hiperpigmentate;
• leziuni la nivelul pielii (în special pe membre, urechi, axile sau în regiunea inghinală);
• părul poate fi smuls sau poate cădea cu ușurință, structura sa fiind modificată (părul este, de asemenea, uscat și hipopigmentat)
• deficiențele de creștere;
• atrofia musculară;
• hepatomegalia (ficatului crește în dimensiuni);
• modificări psihice (anorexie sau apatie);
• semne de iritabilitate, fără o cauză precisă;
• fața rotundă (obrajii mult mai proeminenți);
• distensia abdominală;
• tulburări ale sistemului imunitar;
• retenție subcutanată a grăsimii, cu piele inghinală liberă interioară;
• edemul gleznelor, picioarelor sau al abdomenului;
• edemul perforator percutant ce se desfășoară cranian. (1) (2) (3) (4)

Diagnostic

Examenul clinic constă în evidențierea hepatomegaliei și a modificărilor de structură ale pielii. În conformitate cu solicitările Organizației Mondiale a Sănătății, va fi utilizat sistemul de clasificare pentru evaluarea severității malnutriției. În mod normal, vor fi utilizate trei măsuri clinice, care prevăd măsurarea circumferinței brațului în zona mijlocie superioară, depistarea edemului și oferirea unui scor pentru raportul greutate-înălțime-lungime. Atunci când este suspectat kwashiorkor, sunt solicitate teste de sânge și de urină, scopul principal fiind acela de măsurare a nivelului de proteine și de zahăr din sânge. De asemenea, sângele sau urina pot fi utilizate pentru măsurarea altor semne de malnutriție, precum nivelurile de potasiu seric, de creatinină serică sau de uree. Testele de sânge oferă informații și despre funcția renală, distrofia musculară sau starea generală de sănătate. (1) (2) (4) (5)

Nu există necesitatea efectuării unor teste imagistice, însă pot fi necesare anumite teste de laborator suplimentare. Analiza unei probe de păr, măsurarea conținutului de apă corporală sau biopsia pielii sunt alte teste pe care medicul le poate solicita. (5)

Diagnostic diferențial

Marasmusul este tulburarea nutrițională cel mai frecvent confundată cu kwashiorkor, din cauza similitudinilor tabloului clinic. Marasmusul, considerată cea mai frecventă formă de malnutriție acută cu deficit de alimente, se manifestă printr-o scădere severă în greutate și o pierdere musculară semnificativă, însă fără apariția unor edeme. Caracteristicile de diagnostic esențiale includ procentul de pierdere în greutate, pe baza normelor de vârstă, cât și prezența sau absența unui edem. Copiii subponderali, a căror greutate este cu 60% mai mică decât cea optimă pentru vârsta lor, primesc diagnosticul de marasmus, în absența edemului și de kwashiorkor, atunci când există edem. (2) (3)

Tratament

Deficiențele de proteine și efectele adverse ale afecțiunii vor fi corectate printr-o dietă adecvată. Reintroducerea treptată a proteinelor în alimentația zilnică reprezintă modalitatea de tratare a tulburării nutriționale Kwashiorkor. Consumul de proteine nu trebuie să se realizeze însă brusc, deoarece există posibilitatea unui șoc, în special la pacienții care nu au consumat proteine și substanțe nutritive pentru perioade lungi de timp. Reintroducerea alimentelor, în mod treptat, poate dura o săptămână și trebuie să se realizeze sub supravegherea unui medic. În prima fază, caloriile vor fi obținute din carbohidrați și grăsimi, urmând ca proteinele să fie administrate doar după ce sursele celelalte de calorii au furnizat energie. Vor fi administrate treptat și suplimente de vitamine și minerale. (1) (2) (6)

În situațiile severe, cât și în cazurile în care deja au apărut complicații, tratamentul se realizează în spital. Tratamentul intraspitalicesc implică, de obicei, tratarea sau prevenirea hipoglicemiei, prevenirea deshidratării, menținerea unei temperaturi optime a corpului, tratarea unor eventuale infecții cu ajutorul antibioticelor cât și tratarea deficiențelor de vitamine și minerale. Pacienții care se confruntă cu tulburări de ritm cardiac vor primi medicamente pentru a-și susține tensiunea arterială în parametrii optimi. (1) (2) (6)

Complicații posibile:

• infecții ale tractului urinar;
• anomalii ale electroliților;
• anomalii ale tractului gastro-intestinal (deficiențe de lactază, ileus, atrofierea mucoasei intestinului subțire, etc.);
• pierderea funcției imunitare (determină apariția unor infecții ulterioare severe, șoc anafilactic sau chiar moartea);
• endocrinopatie (când nivelul insulinei este scăzut);
• tulburări metabolice;
• hipotermie;
• disfuncție endotelială;
• șocul hipovolemic al sistemului cardiovascular (insuficiență respiratorie acută ce apare în urma diminuări rapide a volumului sangvin circulant). (4)

În lipsa unui tratament, pacientul poate rămâne cu dizabilități mentale și fizice permanente. De asemenea, complicațiile pot duce la comă, șoc anafilactic sau chiar insuficiența de organ, ce va determina, într-un final, decesul pacientului. Căutarea de ajutor cât mai curând posibil este importantă pentru recuperare și pentru asigurarea supraviețuirii pe termen lung. Copiii care dezvoltă boala nu pot atinge potențialul maxim de înălțime. (1) (2)