Kinetoza - răul de mișcare

Kinetoza este un complex de simptome ce se manifestă, de regulă, atunci când petrecem mai mult timp în mișcare. Deși, cel mai adesea, este asociată cu călătoriile cu mașina, avionul sau vaporul, există situații în care starea de rău se poate declanșa și de la prea mult timp petrecut jucându-ne jocuri video.

Această condiție este destul de comună, afectând cel puțin 25% din populația lumii, dintre care cei mai sensibili sunt copiii cu vârste de până la 12 ani. Kinetoza debutează brusc, cu senzație de greață, amețeală și transpirație rece.

Dacă nu se intervine pentru tratarea ei, simptomatologia poate evolua către vărsături repetate, deshidratare și scăderea tensiunii arteriale. Toate acestea pot avea urmări destul de grave, motiv pentru care kinetoza severă trebuie adresată în cel mai scurt timp unui medic. (1, 2, 3)

Factori de risc

Așa cum am sugerat deja, kinetoza este rezultatul unui anumit context. În funcție de stimulii care pot declanșa aceste simptome, practic oricine poate experimenta acest tip de rău de mișcare, la un moment dat. Cu toate acestea, există câțiva factori care predispun anumite persoane:

• Vârsta – bebelușii sau copiii de până la doi ani par să fie, în general, imuni la kinetoză, dar copiii cu vârste între 2 și 12 ani sunt cei mai sensibili la astfel de schimbări
• Sexul – bărbații sunt mult mai rar afectați, dar femeile, în special cele însărcinate, aflate la menstruație sau care urmează tratamente hormonale, sunt mult mai ușor afectate
• Migrenele – statistic, persoanele care suferă de migrene sunt mult mai predispuse la kinetoză, iar când aceasta se declanșează, este adesea însoțită și de dureri de cap
• Medicamentele – deși nu declanșează neapărat starea de rău, o serie de medicamente au tendința de a accentua starea de greață asociată kinetozei.

Din seria medicamentelor care accentuează răul de mișcare, menționăm următoarele clase:

• Antibioticele - azitromicină, metronidazol, eritromicină, trimetoprim-sulfametoxazol
• Antiparazitarele - albendazol, tiabendazol, Iodoquinolul, clorochină, meflochină
• Estrogenii – contraceptive orale, estradiol
• Cardiovascularele - digoxină, levodopa
• Analgezicele narcotice - codeina, morfina, meperidina
• Analgezicele nesteroidiene - ibuprofen, naproxen, indometacin
• Antidepresivele - fluoxetina, paroxitene, sertralina
• Medicația pentru astm - aminofilina
• Bifosfonații - alendronat de sodiu, ibandronat de sodiu, risedronat de sodiu (4)

Cauzele kinetozei

Literatura de specialitate și practica s-au pus de acord asupra unei cauze general acceptate a kinetozei. Astfel, se crede că răul de mișcare este cauzat de un simplu conflict al simțurilor, care recepționează semnale contradictorii, de mișcare și staționare în același timp.

Cele mai frecvente situații în care se declanșează kinetoza sunt:

• Călătoriile – pe apă (barcă sau vapor), pe uscat (mașină sau tren), în aer
• Anumite jocuri video sau filme, cu acțiuni rapide (curse de mașini, de pildă)
• Anumite mișcări, precum cele cu aparatele din parcurile de distracții

Elementul comun în toate aceste situații îl reprezintă corpul nostru și modul în care percepe mișcarea, respectiv se orientează în spațiu. Astfel, pentru a înțelege răul de mișcare, trebuie să înțelegem cum funcționează sistemul vestibular al urechii.

Sistemul vestibular este un ansamblu de nervi, canale și fluide situat în urechea internă. Rolul acestui complex este de a-i transmite creierului informații legate de echilibrul și mișcarea corpului. Mai exact, poziția fluidelor din urechea internă se schimbă în funcție de poziția corpului. Orice modificare îi este transmisă creierului, care știe exact când, cum și în ce direcție ne deplasăm, permițându-ne apoi să ne menținem în echilibru întregul corp.

Informațiile pe care le utilizează creierul nu provin însă doar de la urechea internă, ci și de la ochi. Prin urmare, ori de câte ori informațiile din aceste două surse se contrazic, reacția firească a creierului este să tragă un semnal de alarmă, manifestat prin această stare de rău generală, greață și vărsături.

Și acum, câteva exemple concrete...

• Când călătorești cu mașina, ochii îi transmit creierului că te deplasezi cu o viteză de câțiva zeci de kilometri pe oră, în timp ce urechea internă îi transmite că stai pe loc, în scaunul mașinii.
• Când te afli pe o ambarcațiune mai mare, care nu îți permite să observi mișcarea valurilor, ochii transmit informații statice către creier, în timp ce urechea internă transmite că te deplasezi, pe vas.
• Ori de câte ori ești pus în astfel de situații, corpul reacționează, încercând să te atenționeze că ceva este în „neregulă” cu tine. Și atunci îți este rău. (1, 2, 3)

Alți factori

Pe lângă acești factori naturali care declanșează kinetoza, există alte două aspecte, recurente, care cresc și mai mult șansele experimentării acestei stări:

• Anxietatea
• Expunerea îndelungată

Persoanele care au mai experimentat în trecut răul de mișcare își pot înrăutăți starea generală prin simplul fapt că sunt stresate și se așteaptă să li se facă rău din clipă în clipă. Anxietatea poate merge până acolo încât starea de greață să debuteze înainte de a se pune în mișcare cu acel mijloc de transport. În termeni de specialitate, această manifestare se numește reflex condiționat.

Expunerea îndelungată este și ea foarte importantă, pentru că dacă persoana afectată nu iese din acel tipar, simptomatologia se agravează. Cu toate acestea, în cazul călătoriilor mai lungi, cum sunt cele pe mare, creierul și corpul se pot adapta în cele din urmă la mișcarea continuă, iar episoadele de greață nu se vor mai declanșa. (3)

Simptomele kinetozei

Cele mai comune semne și simtpome ale kinetozei includ:

• Greață
• Ten palid
• Transpirație rece
• Vomă
• Amețeli
• Migrene
• Salivare excesivă
• Oboseală

În cele mai multe cazuri, simptomele se ameliorează pe măsură ce organismul se acomodează cu factorii care au declanșat, în primă instanță, starea de rău.

Astfel, dacă te afli într-o croazieră, e foarte posibil să începi să te simți mult mai bine în doar câteva zile. Cu toate astea, unele persoane au dificultăți reale în a se adapta la astfel de factori. Prin urmare, câtă vreme simptomele sunt experimentate doar pe durata călătoriei, nu ar trebui să existe motive de îngrijorare.

În cazul în care răul de mișcare continuă și după ce s-a încheiat călătoria, un consult medical general este obligatoriu. Numai așa se pot exclude alte cauze ale kinetozei, precum o infecție virală a urechii interne, cunoscută și ca labirintită. (5, 6)

Cum se tratează/previne kinetoza

În general, remediile pentru kinetoză variază de la medicamente disponibile cu sau fără rețetă, până la „leacuri” destul de controversate, precum capsulele cu extract de ghimbir.

Cele mai multe persoane preferă însă, ca primă măsură de siguranță, medicamentele special concepute împotriva răului de mișcare. Dimenhidrinat (Dramamină și Marmină), meclizină (Antivert), ciclizină (Marezine) și difenhidramină (Benadryl) sunt doar câteva dintre acestea.

Opțiunile generale includ:

• Antihistaminele – în special cele cu efect sedativ: cinarizină, ciclizină, dimenhidrinat, meclizină, și prometazină (oral și supozitoare)
• Scopolamina (hioscină, oral și transdermic)
• Medicamente antidopaminergice (cum ar fi proclorperazină
• Metoclopramid
• Medicamente simpatomimetice
• Benzodiazepine

Pastilele se iau însă cu câteva ore înainte de a porni la drum, iar efectul lor este mult mai limitat în timp. Tocmai de aceea o alternativă din ce în ce mai populară o reprezintă plasturii pentru rău de mișcare. Aceștia se aplică pe piele, chiar în spatele urechii și eliberează treptat scopolamină, o substanță activă cu efect direct asupra nervilor din urechea internă. Efectul lor durează până la trei zile, singurul dezavantaj fiind acela că nu mai au niciun efect dacă sunt aplicați după debutul stării de rău.

Ca în cazul oricăror altor medicamente, și atunci când le alegem pe cele pentru kinetoză este foarte important să beneficiem de sfatul unui medic, mai ales atunci când sunt implicați bebeluși, copii mici sau gravide. Astfel ne vom pune la curent cu potențialele efecte adverse, contraindicații sau interacțiuni cu alte tratamente. De pildă, unul dintre cele mai comune efecte secundare ale acestor medicamente îl reprezintă starea de somnolență, căreia i se pot adăuga alte efecte specifice doar acelui produs – vedere încețoșată, dezorientare, gură uscată, etc.

Pentru mai multă siguranță, se recomandă administrarea acelui medicament anterior plecării în călătorie, tocmai pentru a ști exact cum funcționează și pentru a evita surprizele neplăcute. (7)

Tratamentul pentru copii

Pentru copiii cu vârste între 2 și 12 ani, care suferă cel mai adesea de kinetoză, se recomandă de regulă:

• Dimenhidrinat (dramamină): 1-1,5 mg/kg per doză sau
• Difenhidramină (benadryl): 0,5-1 mg/kg per doză, până la 25 mg

Acestea pot fi administrate cu o oră înainte de plecare și repetate la fiecare șase ore, pe parcursul călătoriei.

La copii este cu atât mai important să testați medicamentele înainte de a pleca de acasă, pentru că există riscul inducerii unei stări de agitație. Antihistaminele, scopolamina, proclorperazina și metoclopramid-ul nu sunt recomandate copiilor!

Măsuri de prevenție naturală

Câteva măsuri simple, potențial eficiente în minimizarea răului de mișcare, sunt următoarele:

• Conștientizează și evită, pe cât posibil, acele situații care pot declanșa starea de rău
• Experimentează mișcări sau poziții care îți ameliorează simptomele
• Alege să conduci în loc să fii un simplu pasager, ori de câte ori ai ocazia
• Așează-te pe un scaun aflat cât mai în fața mijlocului de transport
• Stai întins, cu ochii închiși sau cu privirea la orizont, fără a fixa elementele în mișcare pe lângă care treci
• Hidratează-te corespunzător, dar evită băuturile alcoolice sau pe bază de cafeină
• Profită de orice metodă de a-ți distrage atenția de la drum – ascultă muzică, folosește bețișoare parfumate sau alți aromatizanți (4)

În funcție de mijlocul de transport în care te afli, încearcă următoarele:

Când te afli pe o ambarcațiune:

• Evită consumul de alcool
• Evită să stai sub punte sau în locuri în care nu poți vedea orizontul
• Fixează-ți privirea în exteriorul ambarcațiunii

Când te afli în avion:

• Alege-ți un loc mai la mijlocul avionului
• Nu privi pe fereastră
• Ține ochii închiși

Când ești în mașină:

• Asigură o ventilație corespunzătoare a habitaclului – lipsa aerului îți va da senzația de căldură și transpirație, ce poate accentua starea de greață
• Evită să citești – este mai bine să îți concentrezi privirea asupra unui obiect fix
• Condu – aflat la volan vei fi mult mai concentrat la modul în care conduci decât la senzația de mișcare greu de controlat (4, 8)

Ghimbirul, un tratament controversat

Unul din numeroasele beneficii ale ghimbirului pare să fie și efectul de ameliorare a stărilor de greață. Recomandat atât pentru grețurile din timpul sarcinii, cât și pentru răul de mișcare, acest ingredient nu beneficiază însă de suficiente dovezi științifice în această direcție.

Cert este că unele persoane au raportat o îmbunătățire semnificativă după consumarea unor suplimente pe bază de ghimbir, în timp ce pentru alte persoane nu a avut nici un efect. Cei care doresc să îl încerce îl pot găsi nu doar sub formă de comprimate, ci și ca biscuiți sau ceaiuri.

Cu toate acestea, se recomandă consumul de ghimbir doar sub îndrumarea unui medic, tocmai pentru a evita potențialele efecte adverse:

• Reflux gastric
• Diaree
• Lipsa somnului

Sub nicio formă nu ar trebui să consume ghimbir fără acordul medicului persoanele care:

• Suferă de hipertensiune – ghimbirul poate scădea foarte mult tensiunea arterială
• Suferă de boli de sânge – ghimbirul poate inhiba viteza de coagulare a sângelui
• Au calculi biliari – ceaiul de ghimbir stimulează producția bilei, iar aceasta poate accentua durerile
• Sunt însărcinate sau alăptează – părerile sunt împărțite, unii doctori susținând eficiența acestuia, în timp ce alții se tem de efectele toxicității asupra fătului (6, 9)

Kinetoza, cauză sau efect?

Specialiști din întreaga lume s-au pus de acord asupra faptului că răul de mișcare are o explicație simplă – faptul că ochii înregistrează mișcare, în timp ce corpul ne spune că stăm pe loc. Cu toate acestea, mai există o teorie, mai puțin recunoscută sau discutată. Thomas Stoffregen, director al Laboratorului Affordance Perception-Action din cadrul Universității din Minnesota, este de altă părere. Acesta strânge în prezent dovezi pentru a combate teoria potrivit căreia sursa problemei ar fi chiar urechea internă.

Stoffregen are o explicație mult mai simplă – o tulburare a sistemului prin care organismul menține o anumită postură. Mai exact, concepția actuală este aceea că atunci când ai rău de mișcare îți pierzi echilibrul. Noua concepție susține că, dimpotrivă, tocmai pentru că îți pierzi echilibrul ajungi să ai rău de mișcare. Interesant însă este faptul că ambele variante își au argumentele lor. Un studiu din 1968 de pildă a demonstrat că persoanele surde nu au experimentat simptomele kinetozei când au fost plimbate pe valurile agitate de la țărmul Scoției.

În același timp însă, explicația senzorială nu justifică faptul că femeile sunt mult mai sensibile la răul de mișcare decât bărbații. Sau de ce simptomele se ameliorează semnificativ atunci când conduci. Aceste incertitudini ne fac să credem că poate ar fi necesară o altă explicație, una completă. Iar Dr. Stoffregen este convins că ni se face greață atunci când suntem puși în situații în care ne este greu să ne menținem echilibrul fizic.

În sprijinul acestei teorii vine o altă observație de-a sa: persoanele care joacă jocuri video și au tendința să își miște capul mai mult, pe parcursul acestora, au mult mai multe șanse să li se facă rău după aceea. Tot prin diferite experimente, acesta a reușit să prezică șansele unui pugilist de a se simți rău după câteva lovituri la cap, în funcție de modul în care își balansează corpul în luptă.

Bineînțeles, se poate ca această problemă să nu aibă o singură explicație. Indiferent de resorturile acestei stări de rău, câtă vreme știm cum o putem ameliora, nu ar trebui să ne facem prea multe griji. (10)