Keratoza seboreica (keratoza senila)

Keratoza seboreica sau keratoza senila, keratoza verucoasa reprezinta tumora benigna cea mai frecventa la persoanele in virsta. Acestea au o varietate de prezentari clinice si se dezvolta prin proliferarea celulelor epidermice. Desi nu s-au identificati inca factori etiologici specifici, keratozele apar mai ales pe zonele expuse la soare.

Keratoza seboreica este de obicei asimptomatica, dar celulele epidermice pot fi pruriginoase sau se pot agata de haine si deveni inflamate. Pacientii sunt ingrijorati de malignitatea acestora.

Keratoza senila debuteaza prin aparitia unor macule bine definite, maro deschis, plate. Leziunile pot fi numeroase sau dispersate. Pe masura ce cresc, dezvolta o suprafata verucoasa fina cu multipli foliculi proeminenti. Acestea pot creste, determina prurit sau singera. Keratoza seboreica este benigna si nu reprezinta un pericol pentru sanatatea persoanelor. Leziunile nu se rezolva si de obicei cresc si devin dure cu timpul.

Tratamentul medical pentru keratoza seboreica prezinta succese la utilizarea de acid tricloroacetic, lactat de amoniu sau alte substante de peeling chimic pe leziuni. Terapia chirurgicala include crioterapia cu dioxid de carbon sau nitrogen lichid, electrodesicarea si ciuretajul, biopsia tangentiala, laserul si dermoabraziunea.

Patogenie

Etiologia dezvoltarii keratozei seboreice nu este cunoscuta. Aceasta prezinta evidente histologice ale proliferarii. Cresterea replicarii celulare a fost demonstrata in keratoza seboreica. Leziunile reticulate sunt observate pe zonele expuse la soare si se pot dezvolta din leziunile de lentigo.
Keratoza seboreica prezinta un grad variat de pigmentare. In keratoza seboreica pigmentata proliferarea keratinocitelor declanseaza activarea melanocitelor din vecinatate.

Cauza pentru keratoza seboreica nu este cunoscuta. Unele cazuri sunt mostenite autosomal dominant. Lumina solara pare a juca un rol in dezvoltarea unor keratoze seboreice. Evidentele arata ca unele din leziuni au o natura clonala. Activarea mutatiilor in gena care codeaza receptorul tirozin kinazic este descrisa la 85% dintre keratozele seboreice adenoide.

Semne si simptome

Keratoza seboreica este una din cele mai comune tumori benigne care apar la persoanele in virsta. Keratozele par a creste cu virsta si sunt descrise si la persoanele tinere. De obicei sunt asimptomatice. Leziunile pot fi pruriginoase, se pot agata in haine si deveni inflamate. Sunt neatractive si prezinta conotatii psihologice negative asupra bolnavului amintindu-i acestuia de virsta inaintata.

Pacientii sunt adesea ingrijorati de malignizarea leziunilor. O persoana poate prezenta multiple leziuni si poate sa nu observe un nev displazic sau un melanom malign care se dezvolta intre keratoze. Un pericol semnificativ apare cind persoana nu detecteaza un melanom malign in stadiile sale incipiente.

Semnul lui Lesser-Trelat reprezinta asocierea multiplelor leziuni de keratoza seboreica eruptiva cu malignizare interna. Cel mai frecvent semnul este observat la adenocarcinom, in special al tractului gastrointestinal, totusi o eruptie de keratoze seboreice poate aparea dupa orice dermatoza inflamatorie (eczema, arsuri solare severe).

Keratoza seboreica apare inital sub forma de macule plate, maro, bine definite. Leziunile pot fi numeroase sau dispersate. Pe masura ce cresc, dezvolta o suprafata verucoasa urmata de aparitia a numerosi foliculi proeminenti. Au tipic un aspect de foliculi introdusi in leziune. Culoarea leziunii poate varia de la maro deschis cu tonuri de roz pina la maro inchis si negru. Evolutia naturala include largirea lenta cu cresterea induratiei si dezvoltarea gradata de noi leziuni.

Exista si o cale ereditara familiala de transmitere pentru keratoza senila la aproape jumatate dintre bolnavi prin mecanism autosomal dominant.

Examen fizic

Initial apar una sau mai multe macule maro deschis, bine definite, plate, care dezvolta o suprafata verucoasa. Multe leziuni prezinta dopuri keratinice pe suprafata. Acestea apar pe pielea normala. Dimensiunea initiala este sub 1 cm, dar pot creste pina la citiva cm. Cu timpul leziunile devin dure si au aspectul de a fi plantate pe suprafata pielii.

Unele sunt acoperite de o scuama grasa aderenta si sunt supradenivelate. Keratozele sebereice sunt moi si grase la palpare. Forma este rotunda sau ovala, iar leziunile multiple pot fi aliniate in directia pliurilor pielii. Cele mai mici leziuni sunt plasate in jurul orificiilor foliculare, in special pe trunchi. Cele mai multe keratoze seboreice prezinta putina pilozitate pe pielea care le inconjoara. Uneori leziunile pot deveni mari, pina la 35x15 cm.

Suprafata leziunilor la microscopia luminiscenta arata structuri similare globurilor. Se datoreaza chisturilor intraepidermice pline cu celule cornificate cu melanina. Se aseamana cu globulele maro observate in neoplasmele melanocitice care se datoreaza cuiburilor de melanocite din jonctiunea dermoepidermica.

Iritatia poate determina tumefiere si singerare, crustificare si aprofundarea coloratiei inflamatiei. Keratozele seboreice pot deveni rosii-maro cind sunt inflamate.

Variantele de keratoza seboreica

Dermatosis papulosa nigra

Aceste leziuni afecteaza fata, in special obrajii si zonele orbitare laterale. Sunt mici, pedunculate si pigmentate cu elemente keratozice minime. Debutul acestor leziuni este de obicei timpuriu fata de keratozele seboreice simple. Aceste leziuni par a fi cauzate de un defect nevoid de dezvoltare a foliculilor pilosebacei. Histologic arata acantoza neregulata si hiperkeratoza.

Keratoza Stucco

Unii adulti dezvolta numeroase leziuni de keratoza gri-maro deschis pe fata dorsala a picioarelor, glezne si fata dorsala a miinilor si bratelor. Se considera ca acestea sunt o varianta a keratozei seboreice. Histologic nu sunt observati chisti intra-epidermici.

Melanoachantomul

Este o keratoza seboreica profund pigmentara in care se identifica o proliferare acantotica a melanocitelor dendritice mari. Reprezinta probabil o proliferare concomitenta sau activare a melanocitelor dendritice si a celulelor epidermice.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: keratoza actinica, keratoza arsenica, carcinomul pielii, melanomul, boala Bowen, papilomatozele, cornul cutanat, manifestari cutanate ale HIV, nevii sebacei, melanocitici, prurigo nodularis, psoriazis, negi, lentigo.

Tratament

Agenti keratolitici

Lactatul de amoniu si acizii alfa hidroxi au raportat o reducere a keratozei seboreice. Leziunile superficiale pot fi tratate prin aplicarea atenta de acid tricloracetic pur si repetare daca nu s-a inlaturat grosimea leziunii la primul tratament. Tratamentul topic cu tazarotene aplicat de doua ori pe zi pentru 16 saptamini determina o ameliorare clinica a keratozei seboreice.

Terapia chirurgicala

Sunt disponibile o varietate de tehnici pentru a trata keratoza seboreica. Acestea includ crioterapia cu dioxid de carbon sau nitrogen lichid, electrodesicarea si chiuretaj, doar chiuretaj, biopsia tangentiala si excizia cu scalpel, dermoabraziunea si laserul. Unele dintre aceste tehnici distrug leziunea fara a permite prelevarea unui specimen pentru diagnosticul histopatologic.

Biopsia tangentiala permite prelevare de material histologic pentru diagnosticul precis si inlatura leziunea intr-o maniera acceptabila cosmetic in acelasi timp. Dupa o astfel de biopsie se poate folosi o chiureta si inlatura materialul keratotic remanent. Daca nu se doreste o biopsie, electrodesicarea faciliteaza un chiuretaj precis.

Inghetarea leziunilor prin gheata uscata sau nitrogen lichid inlatura necesitatea exciziei chirurgicale, totusi complicatiile inghetarii includ modificari pigmentare si ocazional cicatrizare. Chiuretajul alaturi de nitrogenul lichid da rezultate mai bune fata de nitrogen lichid singur. Aplicarea de acid glicolic 70% pentru 3-5 minute anterior chiuretajului este de asemenea eficient.

Keratozele seboreice sunt benigne si nu reprezinta un pericol pentru sanatate. Leziunile nu se remit, ci cresc in dimensiuni si devin dure cu timpul.